S'a terminat 2-125

Uff, pe mine m-au dezamagit mai mult prietenii decat iubitii. Si mai grav e ca prieteni ai multi, si cand te dezamagesc toti e mult mai greu decat sa treci peste un singur iubit. De atunci eu nu mai am nevoie de prieteni buni, ci de cunostinte cu care sa pot iesi in oras.

Wild, stai usor, actualul clar nu e cel bun, asa ca incearca cu altul, nu te mai chinui daca vezi ca nu merge. La varsta ta nu e normal sa fie asta ultimul.

*****

Ultima oara a fost editat de WildChild11009 (2010-04-13 08:13:59)

impacarea e tot impacare .. gandesti prea mult pt 16 ani .. dar din greseala m-am uitat si eu pe niste mailuri de cand eram asa ca tine .. si aveam niste filozofii in mine de ma lua frisoanele .. Intre timp m-am mai relaxat .. au trecut niste ani ... vad viata diferit. Intr-un fel te inteleg dar .. ce sa-i faci ?

Wild, las ca te faci mare si o sa iti modelezi principiile ca sa se potriveasca cu ce o sa devii. Doar nu iti imaginezi ca toata viata o sa gandesti exact cum gandesti acum, si o sa fii exact cum esti acum?
De-aia oamenii sunt remarcabili, pentru ca pe parcursul vietii se schimba, evolueaza, in general spre bine, de multe ori spre rau. Eu zic sa nu privesti totul atat de sumbru pentru ca o iubire pierduta nu e un capat de lume. Bunica mea ti-ar spune ca ce, iti plang copiii de foame de esti atat de suparata?

e trista viata fara prieteni ... si e trist sa vezi ca nu te mai poti increde in nimeni ...

Wild parerea mea e undeva intre ceea ce spune summer si ceea ce afirmi tu.

    De ce iti dau dreptate tie? Pentru ca si eu am patit la fel ca tine... m-am indragostit in liceu de un tip, am ajuns sa il iubesc, dupa care, din cauza distantei si a imaturitatii probabil, au urmat despartiri si despartiri... pana cand eu, obosita fiind, am renuntat la tot ceea ce era legat de el. Am stiut atunci ca nu o sa mai iubesc pe nimeni niciodata, mai mult nici nu imi mai doream asta, mai mult mi-am impus asta si chiar am reusit. Si pentru ca natura ne obliga oarecum sa ne gasim un rost, imi doream doar sa gasesc pe cineva care sa mi se potriveasca... sa existe respect, fidelitate, sex dar nu iubire. Ideea mi se parea f buna  pana intr-un moment cand m-am impacat cu el, si pentru ca il iubeam de dinainte a fost sa zicem singura exceptie pe care o puteam face de la regula. Cu el sunt si acum dupa aproape 2 ani in care nu pot sa spun ca ne-am certat vreodata mai mult de 2 minute...dar aici intervine partea in care ii dau dreptate lui summer.

      Acum suntem mai maturi. Acum putem sa ne continuam relatia pe care am lasat-o neterminata "in copilarie". Abia acum putem afirma ca avem o relatie completa, cu tot ceea ce implica o relatie. Daca am fi facut totul acum cativa ani, probabil acum nu mai aveam ce continua.

Chiar cred ca i-ai oferit totul la foarte putin timp de relatie, cu alte cuvinte orbeste. Relatia asta s-a maturizat fara sa creasca daca pot sa ii spun asa, iar el a cedat. Trebuia sa ii lasi timp lui sa creasca (barbatii sunt niste copii) si sa cresteti impreuna.  O sa mai cresti si tu si inevitabil, desi afirmi ca nu, eu stiu sigur ca o sa te mai schimbi, ca o sa iti mai schimbi unele prioritati si standarde. Poate nu cele legate de el, dar o sa vezi altfel lucrurile si iubirea. O sa mai vorbim peste vreo 5 ani sa vedem...

sper ca nu te-am suparat cu ceea ce am scris...si iti urez mult succes si intelepciune in ceea ce vei hotari

Ultima oara a fost editat de x_ynna (2010-04-13 21:35:10)

wildc.,nu te-am citit dar,

WildChild11009 a scris:

Oh,ce frumos ai scris. Multumesc,ynna
Azi incerc sa dreg - daca se poate drege ceva - situatia. Daca nu... I know he'll eventually come back to me.

Iar? Tare ?ncăpăţ?nată mai eşti.