Am o mare mare problema-4

Ralu, in primul rand eu nu cred ca parintii tai vor fi nepasatori in ceea ce priveste nepotelul/nepotica lor. In al doilea rand, iubitul tau, daca intr-adevar te iubeste, nu va renunta la tine si la copilul vostru, indiferent ce spune acum, in momentele de soc ( abia a aflat ca esti gravi ).
Ca sa-ti raspund la prima ta intrebare, da, exista riscul sa nu mai poti ramane, dupa ce faci intrerupere (sora mea a facut la 18 ani, acum are 34, incearca de 3 ani si n-a mai reusit; in final, si-a cumparat 2 catei... ).
Cel mai important e ca tu iti doresti acest copil, iar faptul ca acolo, in burtik ai o viatza, inseamna ceva... insemna ca ti s-a dat dreptul sa fii mama! E un lucru extraordinar, iar faptul ca deja il iubesti spune f multe.
Indiferent ce decizie vei lua, ai grija sa n-o regreti mai tarziu.

ralu2323 a scris:

Lucram de o luna jumate.. teoretic,motivul concedierii a fost criza financiara,dar practic a fost vorba de sarcina, asa mi-au spus sefii,ca nu isi permit sa ma tina in situatia actuala, si nu au de ce sa-mi platesca mie concediu prenatal.. Oricum, macar sa imi gasesc altundeva,sa strang banutii si poate primesc si un concediu platit pana sa nasc.. Pentru ca mi-e frica tare ca nu voi putea sa ii asigur bebeului toate lucrurile si analizele, vaccinurile de care stiu ca va avea nevoie.
of.. (cred ca si hormonii sunt de vina dar nu pot sa ma opresc din plans)

draga mea, dpdv legal nu au voie sa te concedieze pt ca esti gravida. din contra, trebuie sa-ti asigure un mediu de lucru in care sa nu stai prea mult in picioare, sa nu stai prea mult jos, sa nu faci efort etc....

Cred ca e frumos pentru femeile care isi doresc copii, sa ii aiba  , sa fie insarcinate. Din cate invat eu la facultate, e foarte frumos sa iti observi copilul, sa inveti sa fii un parinte bun. In ceea ce ii priveste pe barbati, sunt niste iresponsabili, pentru ca "vina" apartine amandurora, nu numai femeii, in conceperea unui copil. Dar sunt imaturi emotional si nu avem cum sa ii facem noi sa se maturizeze. Principalii vinovati pentru imaturitatea lor sunt parintii.
Oricum, pentru Ralu2323: Mama imi zice mereu ca este foarte fericita si nu regreta niciodata ca ne are pe noi. Si mama s-a despartit de tata. Dar tata m-a dorit pe mine. Pe sora mea... Sa zicem deloc. Dar nu a avut incotro. Parintii se vor implica in viata viitorului copil si in ei vei avea baza mereu, daca sunt aproape de tine. E greu inceputul, dar daca vei fi o mama buna, nu vei putea trai fara puiul tau, chiar daca acum, la inceput, iti va fi greu.

Ultima oara a fost editat de Ramarilyn (2009-03-31 22:21:34)

Ce as putea face daca am uitat sa iau ieri (de exemplu) pastila si mi-am dat seama de asta azi?