Unde fugi cand ai probleme?

Nu poti apela la tatal tau? Ai putea sa-i explici lui cat de irascibila e mama ta, in caz ca nu stie, sa discute el cu ea. Ti-ai putea gasi un "aliat" in el.

mda, tata era singurul cat de cat alaturi de mine, desi lucra peste ocean. din pacate, a murit in ianuarie.

da, cu siguranta ignoranta e cea mai buna solutie. sa plec pur si simplu cand simt ca se poate isca un scandal.

Ultima oara a fost editat de Diananaid (2011-10-08 15:01:00)

ah, e tot ce-mi doresc de la viata... sa intru la facultate la bucuresti.
nu-i neaparat vorba ca "vreau sa scap", parca suna prea dur. pana la urma e fratele meu, dar sunt sigura ca, vazandu-ne mai rar, vor dispare certurile dintre noi.

aici problema nu e fratele e mama ta si atitudinea ei. Incearca sa vorbesti cu ea cand e in toane bune, eventual cand nu exista posibilitatea sa va intrerupa fratele tau si explica-i ca nu iti place sa vezi ca relatia dintre voi doua se degradeaza din niste copilarii, ca intelegi ca fratele tau e mai mic si are nevoie de atentia ei dar ca trebuie sa aiba incredere in tine, fiind mai mare. Incearca in principiu sa vorbesti cu ea asa cum vorbesti cu noi, fara sa ridici vocea si sa vorbesti urat, chiar daca ea incepe sa tipe nu ridica vocea, asa o vei "dezarma" cel mai bine.

eu din pacate vorbesc pur teoretic, n-am frati

multumesc fetelor, jeannie cre'ca e o idee buna cu jurnalul. o sa incerc.
deea, fratele meu are 11 ani, deci e mai mic decat mine cu 6 ani.
eu vreau din tot sufletul sa nu mai existe certuri, as putea sa mai las de la mine ( ca na, sunt constienta ca sunt cateodata prea impulsiva, imi sare mustarul repede), dar sunt unele nedreptati prea evidente. cand stiu ca fac tot posibilul sa ma ocup eu de treburile casnice, ca ea sa fie linistita cand vine de la serviciu, sa auda numai laude cand pleaca la scoala la sedinta si multe altele, iar eu primesc replica "pleaca de aici, daca nu, iti dau cu ceva in cap"... uneori imi vine sa plang, nu ma mai intereseaza nimic, alteori imi dau seama ca e unul dintre multele hopuri pe care trebuie sa le trec in viata asta.

ma doare si faptul ca tata nu mai e. doamne, cat imi doresc sa plec la facultate .

nu cred... relatia dintre ea si tatal meu nu a fost niciodata roz si nu a afectat-o asa mult moartea lui. adica nu intr-o asa masura incat sa intre intr-o depresie.

poate e coplesita de faptul ca nu-i ajung banii, poate e si obosita de la serviciu. spre exemplu, acum vreo doua ore ne-am certat si acum m-am dus la ea, ca era in camera ei incarcatoruld e la telefon. si vorbea calm si frumos. numai ca eu nu gaseam incarcatorul si atunci a inceput sa tipe. i-am spus sa coboare tonul, ca eu vorbesc calm. nimic. l-a gasit sub masa, era cazut. si-mi spun "nu putea dom'le sa se aplece, sa-l caute, tre' sa ma dau eu jos din pat". eu chia rnu l-am vazut, amre branza, s-a dat jos din pat. si tipa incontinuu.

eu ma simt prost pentru ca se repeta scenariile astea. si nu-s un copil rau... de vreo 11 ani fiecare vacanta de vara mi-o petrec acasa, numai acasa. stiu ca nu are bani si nu-i cer telefoane, vacante sau mai stiu eu ce nebunii au copiii de varsta mea. nu fumez, nu beau, nu ma destrabalez prin cluburi. sufar cand se poarta asa cu mine...

Diananaid, posibil ca mama ta sa aiba o problema cu furia...adica sa se infurie foarte repede si unde mai adaugi si stresul rezulta cam ce-ai descris tu: tipete si urlete la fiecare lucru care nu e perfect. Ce poti tu sa faci ca esti mai tanara si cu mintea mai odihnita e sa te calmezi in momentele respective, sa nu incepi sa tipi si tu la ea sau sa spui lucruri urate ca sa nu degenereze situatia. E greu pentru ca, crescand intr-un mediu in care se tipa, si avand o mama ca model care tipa tu inveti sa faci fix la fel ori tu trebuie sa inveti blochezi asta in primul rand pentru a nu-ti provoca tie si mai multa suferinta si apoi pentru viitor, pentru a nu deveni asta un mod de a trece printr-o cearta sau o discutie mai aprinsa cu cineva.

Si ai mei sunt mai apucati de felul lor mai iuti de gura, nu ca tipa sau zbiara dar nici nu vorbesc calm cand e o situatie mai stresanta. Eh, evident ca am luat si eu modul lor de a actiona pana cand am realizat ca ce fac nu e bine si desi primul instinct e sa ridic si eu vocea cand e o situatie care nu-mi convine, am invatat sa mi-l inhib si sa ma calmez inainte sa deschid gura. Bine, nu-mi iese intotdeauna dar in majoritatea timpului iese. Radeau prietenele mele cand veneau la mine si ii mai auzeau pe ai mei contrazicandu-se si ziceau: aha...acu stim cu cine semeni asa apucata