homestiri sanatatedespre anticonceptionalesfatul mediculuieducatie sexualaforumcontact

Dealing with depression


#1 2012-05-10 12:25:12

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Dealing with depression

Un gand irational si negativ mi-a sarit inca de la inceputul subiectului, am tras o concluzie din start, am citit in mintea tuturor cum ar veni, faptul ca: sunt patetica. Si pentru a depasi gandul acesta mi-a trebuit curaj. Nu cred ca l-am depasit, dar macar mi-am propus ca sa nu-mi pese. Da, sunt patetica, sunt demna de toata mila, sunt cum sunt...Nu a fost alegerea mea sa fiu aici, dar poate fi alegerea mea sa ies de aici.

Cum un pas important in vindecare este socializarea sau a povesti altora prin ce treci si cum te lupti, m-am hotarat sa deschid un subiect aici. Nu cer atentia nimanui si nu deschid subiectul cu intentia de a fi dadacita, e doar o modalitate de eliberare si analizare.

Nu stiu cum a inceput si nici nu stiu cum am ajuns aici, incerc sa aflu. Ideea este ca traiesc aceeasi poveste ca probabil multi altii de mult timp, poate dintotdeauna(unele trairi) cu urcusuri si coborasuri:
-nu mai sunt stapana pe gandurile mele. Ele vin, pun stapanire pe mine si oricat de irationale pot sa le vad, actionez in conformitate cu ele(aici sta problema cea mai mare)
-nu ma bucura nimic, am uitat cum e sa te bucuri natural, o fac numai mecanic si programat pentru a nu-i intrista pe cei din jurul meu.
-nu gasesc nimic interesant, acaparant, demn de atentie
-nu am planuri, asteptari, perspective ale viitorului
-sunt aici si doar aici
-gasec negativul in orice are de-a face cu propria-mi persoana sau cu situatiile din jurul meu(mostenire a unui trecut...)
-nu-mi pot accepta un defect fizic iremediabil, invizibil, dar atat de prezent in viata mea. Si nu ma pot accepta pe mine, mereu incerc sa bat imposibilul in timp record.
-caut perfectiune in tot ceea ce fac, in mine. Nu accept nimic mai putin decat perfect, ceea ce e cat se poate de chinuitor si mai ales obositor.
-fac din mai tot o catastrofa si nu pot controla lucrul acesta.

O sa mai scriu pe masura ce-mi amintesc pentru ca lista este foarte lunga.

Nu am o motivatie personala de a iesi din starea asta. Nu ca mi-ar fi bine aici, doar ca nu e nimic in afara ei. Ma motiveaza faptul ca starea mea ii afecteaza pe cei ce ii iubesc cel mai mult, pentru care as sacrifica orice ar fi de sacrificat. Ma simt vinovata ca sunt eu, cum sunt, in prezenta lor. Vreau ca prezenta mea sa nu mai fie o pacoste pentru ei. Sa produc bucurie si fericire atunci cand apar in pragul usii. Asta este motivatia vindecarii mele si una din cat se poate de puternice.

Primul pas: Vorbeste! Imi propun, oricat de greu mi-ar fi, sa nu ma mai izolz si sa tac. Am vorbit despre ce se petrece cu mine. Putin, dar este un inceput. Cum ma simt pentru asta? nicicum. Poate doar constienta ca sunt pe un drum, nu mai sunt intr-un colt. Am apucat-o catre ...ceva, care sper din suflet sa fie vindecarea. De ce nu vorbesc in general? pentru ca am impresia ca stiu din start ce vor gandi ceilalti despre mine. Evident negativ...

Pasul doi, habar n-am, dar o sa vina.


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 



#2 2012-05-10 13:05:21

jeannie
Addicted member
Inregistrat: 2010-07-13
Mesaje: 14512

Re: Dealing with depression

nu esti patetica sau demna de mila, esti o persoana care sufera. degeaba as spune ca te afecteaza doar pe tine si ca doar tu ai control asupra ta, pt ca stiu ca nu e usor sa ai, pur si simplu, control asupra starilor astora care vin singure din neant.

nu-mi pot accepta un defect fizic iremediabil, invizibil, dar atat de prezent in viata mea. Si nu ma pot accepta pe mine, mereu incerc sa bat imposibilul in timp record.

imi poti spune despre ce e vorba? e bine daca e invizibil. smile dar sunt curioasa.
macar la off si apoi editezi. rodnar

Ultima oara a fost editat de jeannie (2012-05-10 13:10:41)

Offline

 

#3 2012-05-10 13:18:20

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Re: Dealing with depression

Da, e invizibil, dar prezent si destul de frecvent imi amintesc de existenta lui. Mai ales cand m-am izbit de piedici in viata datorita faptului ca il am si nu-l pot corecta. Si a mai fost si perioada din scoala, liceu, situatii stanjenitoare cand trebuie sa explici de ce nu poti asa si trebuie asa, etc. Nu-mi pot da seama inca in ce masura ma afecteaza. Abia de curand am aflat ca nu pot corecta, pana acum vreo luna sau doua am trait cu gandul ca atunci cand situatia financiara o sa ne-o permita o a-l corectez.
Oricum, merci de gand!


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 

#4 2012-05-10 15:03:26

timo
Hero member
Inregistrat: 2011-02-13
Mesaje: 4733

Re: Dealing with depression

neutral ( e doar un emoticon pus pentru ca mi-am dat eu seama de ceva)

e bine ca poti sa vb despre asta, e un pas..destul de mare in fata smile

Offline

 

#5 2012-05-10 15:12:45

AciDulaSs
Banat
Inregistrat: 2008-10-16
Mesaje: 1775

Re: Dealing with depression

cred ca depresia o poti invinge prin incredere in sine si prin indeplinirea de sarcini la birou sau la facultete/scoala ... de exemplu sa iti propui sa iei un examen cu o nota mare si daca il iei sa ai o stare de incredere in fortele proprii mai mare si sa alungi depresia ... sau diverse alte sarcini ... prin casa de exemplu ... e si asta un pas ca vrei sa comunici ... dar daca chiar te afecteaza asa mult eu zic sa vorbesti si cu un psiholog ... nu stiu cat de multe te putem ajuta noi.Bafta.

PS: mi`am spus si eu o parere wink

Ultima oara a fost editat de AciDulaSs (2012-05-10 15:14:10)

Offline

 

 Publicitate


loading...

#6 2012-05-10 15:47:48

timo
Hero member
Inregistrat: 2011-02-13
Mesaje: 4733

Re: Dealing with depression

Posibil. Dar foarte posibil e sa-ti pui toate sperantele in "acel ceva de vrei sa-l faci, sa-ti demonstrezi" si se nimereste sa nu-ti iasa. Iar in momentul ala s-a terminat tot si e chiar extrem de grav fata de cum era inainte..

Offline

 

#7 2012-05-10 15:54:39

AciDulaSs
Banat
Inregistrat: 2008-10-16
Mesaje: 1775

Re: Dealing with depression

da sau poti sa traiesti asa cu sentimentul ca cineva vine si te schimba sau ceva ... sa baltesti intr`un fel .... daca tu nu vrei sa te ajuti pe tine si iti e frica de esec atunci ... de undeva trebuie sa apuci.bafta.

Offline

 

#8 2012-05-10 15:59:44

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Re: Dealing with depression

Timo, nu ma prind de ce ti-ai dat seama. Da, e un pas. Am mai vorbit eu pe taraite la Off- si fetele m-au sprijinit cum au putut. M-am mutat la mine "acasa" pt. ca nu voiam sa mai imprastii energii negative.

Acidulass, nu neaparat caut ajutor aici. Am cerut ajutor profesional pentru asta. Caut o ureche disponibila sa auda una, alta, ca monologurile sunt prea goale si singure. Am evident si in jurul meu sprijin, dar unde-s multi puterea creste.

Apoi ma provoci sa povestesc despre increderea in sine. I-am pierdut urma de mult, dar asta se datoreaza si nesigurantei in care am crescut. Intotdeauna "binele" se transforma in "se putea si mai bine" sau in "x a facut mai bine decat tine". Asa se face ca in clipa de fata am ajuns ca tot ce fac sa nu fie impresionant sau, cel putin in ochii mei, sa fie ceva complet comun, banal. Ori asta nu-ti intareste defel fortele. Ca si cand ai duce o lupta continua, flamand de putina bucurie si succes. Vezi un punct de final si cand sa il atingi se indeparteaza si tot asa, nejungand niciodata sa te bucuri de o implinire pentru ca: "se poate mai bine!".

Ideea cu indeplinitul sarcinilor marunte, da. Incerc! Iata ca am cautat ajutor, am vorbit si desi ar parea un lucru foarte nesemnificativ am tas de mine sa merg la o plimbare cu toate ca ma dor muschii si am purtat o lunga discutie cu mine insami: ma duc, nu ma duc, ma duc...ba, nu ma duc. Important e sa continui, ca fazele astea cu o sa fiu bine m-au mai lovit si nu au tinut prea mult...

Merci de ganduri.


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 

#9 2012-05-10 16:18:28

timo
Hero member
Inregistrat: 2011-02-13
Mesaje: 4733

Re: Dealing with depression

Tei, mi-am dat eu seama de ceva, despre mine smile

Offline

 

#10 2012-05-10 16:28:51

Chamomile
Full member
Inregistrat: 2010-05-19
Mesaje: 584

Re: Dealing with depression

Vai, Tei cat de bine ma regasesc in cele spuse de tine... Eu de ani de zile sunt in situatia asta neutral


"Sex relieves tension - love causes it."  ~Woody Allen

Offline

 

#11 2012-05-10 17:02:13

_Summer_
Platinum member
Castigatoare a concursului de MissParticipant la intalnirea nationala
Inregistrat: 2010-01-27
Mesaje: 20919

Re: Dealing with depression

Tei a scris:

Pasul doi, habar n-am, dar o sa vina.

applause  applause  applause

Offline

 

#12 2012-05-10 18:10:37

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Re: Dealing with depression

Chamomile, imi pare rau.
Sum, merci.


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 

#13 2012-05-10 18:19:58

Chamomile
Full member
Inregistrat: 2010-05-19
Mesaje: 584

Re: Dealing with depression

Va fi bine, Tei! par


"Sex relieves tension - love causes it."  ~Woody Allen

Offline

 

#14 2012-05-10 21:45:00

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Re: Dealing with depression

Probabil. Adica nu-s dispusa ca sa traiesc in felul asta, lipsita de noime, fara repere, cu atat de multe temeri si neajunsuri. Cineva mi-a spus ca viata ne este data pentru a ne bucura, nu pentru a face sacrificiu dupa sacrificiu, nu pentru a suferi, ci pentru a ne bucura de fiecare lucru marunt, de a ne gasi pacea si fericirea. Vreau sa traiesc asa, sa ma bucur si sa am ochii deschisi.

Apropos de pace. Exact asta este tot ce caut. Imi doresc sa traiesc macar in perioade scurte, dar sa traiesc in armonie cu mine. Sa fiu in armonie cu lumea din jur. Nu cred ca este un lucru atat de iesit din comun ceea ce imi doresc si catre ceea ce aspir. Probabil ca ma simt eu descumpanita si nu stiu cum se face asta. Nu e ca si cand ti-ai spune armonie si vei avea armonie. Dar ce dorinte am cand eu abia reusesc sa-mi fac duiumul de ganduri sa taca pt. macar o noapte intreaga...

M-am mai gandit la asta. Imi doresc sa o iau de la inceput in ceea ce ma priveste pe mine, ca individ. Sa fiu eu asa cum mi-ar placea mie de mine, asa cum m-as putea accepta si impaca odata pt. totdeauna cu mine insami. Dar e un lucru care imi suna iluzoric si irealizabil pentru ca eu nu sunt numai produsul ideilor mei, am anumite mosteniri din trecut, din educatie si chiar din sange. Ca daca vei creste intr-un anume fel, daca vei fi atatia ani din viata in felul ala, cum sa te mai schimbi? Sunt anumite trasaturi de personalitate pe care nici macar nu am stiut ca le am. Cand cei din jur mi-au atras atentia ca sunt "asa", mi-am dat seama ca se trage din... familie. Poate ar trebui sa citesc mai mult.

In alta ordine de idei, la pasul doi ar trebui sa mananc mai bine. M-am ingrasat 4 kilograme in vreo 2-3 saptamani, daca nu mai rapid. Nu stiu de unde sa-mi adun resurse de vointa si ambitie. Daca as dispune de calitatile astea probabil nici macar nu as scrie la topicul meu.

O seara linistita!


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 

#15 2012-05-10 23:29:13

Vx2
Full member
Inregistrat: 2011-10-02
Mesaje: 191

Re: Dealing with depression

Tei, iti inteleg perfect starea. Si eu ma lupt cu o depresie de mult timp dar in ultimul an si jumatate lucrurile au luat-o razna in sensul ca am ajuns la spital cu venele taiate.
E foarte greu sa vorbesti despre asta, sa discuti deschis si mai ales sa accepti ca ai o problema. Eu am incercat si terapie, pastile, multe lucruri si acum imi e mai bine dar inca ma lupt sa scap de... "boala" asta.
In timp, daca te fortezi sa vorbesti si... sa te intelegi pe tine, sa lucrezi cu tine, o sa reusesti. Dar ai nevoie de sprijinul unui medic, asta iti spun sigur. E o rugaminte (desi nu te cunosc dar... stiu prin ce am trecut si trec eu si nu doresc nimanui sa pateasca asa ceva), nu mai astepta, asteptarea nu o sa rezolve nimic. Depresia este ceva serios, nu e o joaca, nu e ceva care trece... poate doar sa para ca a trecut dar pana nu lucrezi serios la asta si nu intelegi ce se intampla exact cu tine.. ajutat de un terapeut sau un medic... lucrurile merg de cele mai multe ori in jos (nu vreau sa te inspaimant sau sa crezi ca incerc sa ... nu stiu, ca vin cu intentii rele, ba din contra, incerc sa iti spun ca nu doar eu, mutli alti oameni pe care ii cunosc si acum sunt bine, nu s-au facut bine singuri. Au crezut ca au facut-o si apoi au cazut si mai rau, si tot asa, pana cand au inceput cu adevarat sa "lucreze" cu ei . Ai nevoie sa vezi un medic, pentru ca e foarte greu sa lucrezi la cauza acestei probleme doar tu cu tine. Poti sa o faci dar intr-un mod superficial.

Poti sa lucrezi cu un psihiatru/psiholog simultan ( eu asa am procedat pentru a vedea niste rezultate mai rapid) dar trebuie sa analizezi foarte bine lucrurile. Daca nu doresti sa iei pastile (nu cu pumnul,dar psihiatrul de obicei prescrie minim un anxiolitic) ... gandeste-te. Eu m-am opus mult timp sa iau pastile considerand ca asta os a denote faptul ca nu am destula forta,c a sunt slaba, ca nu sunt capabila sa fac ceva in a-mi rezolva aceasta problema (de fapt, problema mea de baza a fost anxietatea ce a degenerat intr-o nevroza si pe fondul stresului si a altor probleme am dat  in depresie) dar ideea e ca... eu asa am facut. Am mers la psihiatru mi-a explicat ca nivelul de serotonina din organism este extrem de scazut si.. ca sa pot sa incep macar sa imi doresc sa misc ceva, in adevaratul sens al cuvantului, o sa imi prescrie niste pastile. Si  asa a facut. Am avut norocul sa dau peste un medic bun care sa ma asculte si sa inteleaga cand i-am spus ca imi doresc o viata activa nu sa devin leguma/ dependenta de mai stiu eu ce. Acum, nu stiu... rezultatele abia incep sa se vada timid, starea mea e putin mai buna (dar nici nu urmez tratamentul de mult) dar ce se observa este... motviatia pe care o simt. Acum vreau sa fac asta pentru mine, inainte vroiam sa o fac doar ca sa nu ma mai simt ca o povara pentru ceilalti.
Daca vrei, lasa-mi un mesaj sau scrie-mi intr-un post ce intrebari ai si daca stiu iti raspund cu cea mai mare placere.

Imi mentin rugamintea, cu statutul meu de strain dar in acelasi timp de om care stie macar putin prin ce treci,  te rog,  mergi la doctor.

Zambeste si... fi sincera cu tine si cu ce simti. Imbratiseaza-ti tristetea, accepta ca simti asta si lucreaza cu ea. Nu o poti indeparta fara sa o intelegi, fara sa ii gasesti sursa, sa ii localizezi cauza si sa lucreszi acolo.

Succes si sanatate!  nocry


" Some women choose to follow men, and some women choose to follow their dreams. If you're wondering which way to go, remember that your career will never wake up and tell you that it doesn't love you anymore."

Offline

 

#16 2012-05-11 00:56:08

jeannie
Addicted member
Inregistrat: 2010-07-13
Mesaje: 14512

Re: Dealing with depression

Vx2 a scris:

psihiatrul de obicei prescrie minim un anxiolitic

nu neaparat, poate sa ii prescrie doar ceva care sa ii ridice inapoi serotonina.

Offline

 

#17 2012-05-11 08:16:59

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Re: Dealing with depression

Buna Vx2,

recunosc faptul ca inca de la inceputul subiectului am sperat sa-mi impartasesc experienta cu oameni care sa ma ineleaga. Am citit tot ce se putea citi in materie de articole si drept sa-ti spun nu m-au ajutat. Nu m-au ajutat pentru ca sunt scrise prin prisma unui om sanatos, nu a unui om care se lupta cu sine pentru a iesi dintr-o anumita situatie. La fiecare articol fiind sfaturi cum sa ies la jogging si cum sa fiu sociabila, cand eu abia-mi reusesc sa merg sa cumpar o paine si preenta multor oameni in jur ma face sa ma simt ciudat. Cum toti ma indeamna sa am vointa in definitiv si ambitie. Pai daca le-as avea, asa cum am mai spus nu scriam aici.

Lucrez cu un psiholog. Desi mi-a recomandat sa iau medicatie, a ost de acord sa incercam o perioada fara, the hard way. Si poate ca sunt pe drumul cel bun. Adica am cerut ajutor, am intrat in contact si iata, am povestit ce se petrece cu mine in gura mare. Ceea ce e un pas, ca stiu cate alte perioade din astea am stat si plangeam in tacere,  uitandu-ma saptamani intregi in fata filmelor.

Imi pare rau de ceea ce ai patit. Stiu ca anxietatea este mai greu de invins, cel putin din cate am experimentat eu. Daca se intamla sa am o "criza", am invatat cum sa fiu in control si asta nu mai este o prblema. Adica nu ca inainte cand imi pierdeam resiratia pentru ca nu stiam sa intervin la timp. Acum, din cate mi-a spus psiho. nu a identificat probleme de anxietate, ci doar o depresie. Si eu delasata in depresia asta.

Incerc sa fac lucruri pentru a scaa de sentimentul de "desprindere". Incerc sa intru din nou in contact cu lumea din jur, fie ca fac o scurta plimbare, fie ca fac un fel de mancare sau curat un dulap(lucruri pe care nu intotdeauna sunt in stare sa le fac, dar ma fortez) si mi-a reusit intr-o anumita masura. Sunt totusi constienta ca problema nu sta in a face lucruri. Probabil medicatia aici m-ar ajuta. Nu, ca am mai fost aici. Si intr-adevar facand un lucr azi si doua maine, am crezut ca da, gata, sunt ok si bine, iar apoi a revenit. Problema e de acceptare, e in ganduri si in lucruri ramase nelamurite, neclarificate in anumite perioade din viata mea si cu anumite persoane, care desi la vremea respectiva nu mi-am dat seama, le-am purtat in mine si m-au impiedicat sa fiu "libera". Multe lucruri s-au strans, unele nici nu stiam ca le mai port in mine, dar psih. ma ajuta sa le descopar si poate ca la un moment dat sa le rezolv.

Ciudat e ca fac foarte bine diferenta intre mine rationala si mine irationala, dar nu ma pot aseza pe drumul cel bun.

Multumesc foarte mult de interventie.
Sa stii ca m-a ajutat!


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 

#18 2012-05-11 08:55:11

Tei
Hero member
Inregistrat: 2007-11-19
Mesaje: 3218

Re: Dealing with depression

Ce am facut pentru a ma ajuta:
(trebuie sa ma organizez in dezordinea asta, de aici "liniutele" si "pasii")
-am cautat ajutor de specialitate
-am cautat ajutor in suplimente si produse naturale, pentru a-mi echilibra corpul
-m-am asigurat ca sunt cat de cat sanatoasa fizic
-am vorbit cu oameni: cu o persoana din jurul meu, in fata caruia m-am dezbracat de orice retentie. Am povestit cu voi.
-m-am miscat din loc de cateva zile la rand
-am un jurnal, nu scriu des, dar scriu
-am scapat de o sursa de stres, cel putin pt. o perioada.

Asupra caror lucruri nu am control:
-ganduri, mai ales negative si irationale
-mancare nesanatoasa, dar mai ales dulciuri, ciocolata
-temeri si aici sunt prea multe
-asupra mea, in general: sunt mereu nehotarata, confuza,
-starilor: trec foarte usor de la sensibilitate, la nervositate si invinovatiri(mai ales invinovatiri asupra tuturor, lumii, iar apoi asupra mea)
-emotiilor: lucruri care ar trebui sa ma bucure ma ingrijoreaza gandindu-ma in ce ar putea evolua
(ar mai fi)

Si mi-ar trebui inca o lista cu things to do, dar poate ca vine pe masura ce trece timpul si ma mai gandesc.

Ultima oara a fost editat de Tei (2012-05-11 08:56:58)


Hello me...meet the real me
I love not man the less, but Nature more

Offline

 

#19 2012-05-11 18:54:17

april sunset
Insomniac member
De la: Paradisul femeilor
Inregistrat: 2008-12-28
Mesaje: 9632

Re: Dealing with depression

tei, imi pari atat de matura, incat te vad propriul tau psiholog, cu toate studiile si resursele necesare pt a te ajuta! nu vad nicio dezordine in ce spui aici. daca, insa, in gandurile tale este, inseamna ca esti capabila sa le pui intr-o ordine atunci cand le asterni pe hartie - nu e lucru usor, dar tu il reusesti.

ma bucur ca mergi la un psiholog si imi pare nespus de bine ca ai nimerit la unul care intr-adevar te ajuta.

legat de gandurile negative asupra carora nu ai control: te-ai gandit ca poate ele te coplesesc mereu pt ca au ceva sa-ti transmita? toti incercam sa scapam de ele tocmai din cauza dozei de negativitate ce ne intristeaza/pune pe ganduri/deranjeaza/supara. dar nu stam sa ne gandim ca aceste lucruri ce ne vin in minte nu sunt ale altora. sunt ale noastre. sunt gandurile noastre despre noi si au lucruri importante de transmis. dar fiind negative incercam sa le aruncam in negura inconstientei, crezand ca asta ne va face mai fericiti. nu e asa. pt ca reprimam o parte din noi. refuzam dreptul adevaratelor noastre stari/ganduri. cum sa fim mai fericiti daca nu stim ce vrem? cum sa stim ce vrem daca nu ne "ascultam".

din amalgamul de mai sus, vreau sa reiasa urmatorul lucru: nu-ti reprima gandurile oricat de negative ar fi. pt ca nu-ti vor da pace pana nu le iei in seama. vor reveni mereu mai puternice. iar tu vei fi coplesita si incarcata de capacitatea lor de acaparare. vei duce o lupta cu tine si se stie ca "bataliile" pe care le purtam cu noi insine sunt cele mai istovitoare.


bebe V., soarele si luna

Offline

 

 Acum



   

Footer-ul board-ului



© Anticonceptionale.ro.
Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a fotografiilor din oricare pagina a site-ului anticonceptionale.ro va fi posibila numai cu acordul nostru scris.