Dor de casa :(-2

Bineinteles ca mai sunt. Un alt caz: fata, 30 ani, sta cu ai ei. Le da aproape tot salariul, dar nici asa nu-s multumiti. A vrut sa isi faca ziua la un restaurant. "Ce-i desfatarea asta? Nu avem bani pt asta". Precizez ca doar nu plateau ei, ci ea, ca avea pusi deoparte. Nici macar nu au mers la restaurant, s-au suparat pe ea ca a vrut sa isi serbeze cei 30 de ani acolo. Si-a facut dosar pt o locuinta la ANL de vreo 2 ani, nici pana acum nu a avut curaj sa le spuna. Si-a cumparat cam tot ce ii trebuie si tine ascuns la cineva acasa. Si-a luat permisul fara sa le spuna pt ca nici cu asta nu erau de acord. Are prieten, om calumea, tine la ea - nici cu el nu-s de acord.

Deci situatii din astea sunt al naibii de multe. Important e sa iti dai seama cum vrei sa traiesti. Tu ai facut deja primul pas important. Daca ramaneai cu ai tai cred ca ajungeai incet-incet ca fata de care spusai. Nu regreta decizia luata si incearca sa nu mai pui la suflet ce iti spun. Normal ca nu e usor, dar daca ai avut puterea sa pleci, sigur ai si pt a te detasa incetul cu incetul

Nu te invinui! Nu felul in care te-ai decis sa ii informezi i-a suparat, deci nu alegerea ta le-a cauzat supararea. S-ar fi suparat oricum ai fi procedat. Nu mai spun ca alegand varianta asta ai scapat de multe discutii si cereri si rugaminti. Iti dai seama ca daca mergeai la ei "stiti, vreau sa plec...ce parere aveti?" incepea o discutie fara sfarsit. Pt ca, evident, ti-ar fi spus ca nu sunt de acord, tu ai fi intrebat de ce, ei ti-ar fi dat un motiv aiurea, tu ai fi incercat sa le demonstrezi ca nu au dreptate si tot asa.

Nu te grabi sa treci peste, oricum iti vei reveni in ritmul tau, oricat ai vrea sa accelerezi procesul. Deci da-ti timp! Stiu ca cel mai mult pt a te simti mai bine ai nevoie sa vezi ca ei sunt ok cu decizia pe care ai luat-o. Dar stii si tu ca momentul asta tot ar fi venit, orice s-ar fi intamplat. Ca doar nu ramaneai cu ei in casa toata viata si cu al tau, amandoi sub "comanda" lor. Desprinderea era mai mult decat necesara

Cu trecerea timpului sigur se vor mai schimba lucrurile si eu am trecut oarecum prin situatii asemanatoare. Parinti mai stricti cu iesirile, cu orele de venit acasa, cu relatia pe care o aveam cu al meu. Dar treptat totul s-a schimbat in bine. Am plecat la facultate, a mai trecut ceva timp, au acceptat sa ma mut cu al meu, desi erau foarte reticenti la ideea asta, desi aveam deja 4 ani impreuna. Totul s-a schimbat foarte mult si acum am o relatie deschisa cu ei. Tin pumnii sa fie la fel si la tine! Daca esti rabdatoare de felul tau, nici nu-ti vei da seama cand lucururile vor deveni mai bune