Ne-am impacat dar mi-am pierdut increderea in el

nu-mi dau cu parerea decat despre o singura situatie: cea cu obisnuitul impreuna daca tu crezi ca relatia voastra s-a rutinat din cauza faptului ca sunteti mereu impreuna, cum o sa faceti daca se va pune problema sa locuiti practic in aceeasi casa? unde va vedeti tot timpul, impartiti tot? e normal sa intervina si rutina in fiecare cuplu dar nu distruge cu totul o relatie. sau poate in unele cazuri da si asta din cauza faptului ca nu exista compatibilitate intre parteneri. asta ar trebui sa-ti dea de gandit. daca voi dupa 1 an jumatate, v-ati ramolit atat de rau, nu stiu ce ar putea sa iasa mai tarziu

my_aa, partea cu cerutul o asociez cu vorba aia "nu promite cand esti fericit si nu raspunde cand esti nervos". cand suntem fericiti, tindem sa promitem si sa visam spre ce e mai frumos. dar cand partea fericita dispare si intervin probleme, ce facem?! fugim? ne eschivam, cautam prima portita pe care sa iesim?
relatia in sine, trebuie sa ajunga si la un anumit stadiu de maturitate pentru a face acest pas. trecem prin bune si prin rele IMPREUNA nu separat si eventual cand mai rasare soarele, te caut si te intreb ce mai faci. nu stiu, numai ei stiu ce se intampla in miezul relatiei, noi ne dam cu parerea numai din ceea ce ne-a povestit banana(asta din perspectiva ei)

eu sunt de parere sa pui tu singura in balanta bine lucrurile, ce iti doresti si sa pui punct acolo unde situatie se schimba.
eu sunt cu al meu de 9 ani si abia de 2 luni stam impreuna, in toti acesti ani facem totul impreuna, doar in a doua parte a zilei cand terminam de la serviciu, iar acum la fel seara acasa.....dar vezi tu este in functie de fiecare persoana, noi in 9 ani nu ne-am certat deloc dar se poate intampla, este normal fiecare pereche trece si prin certuri, ca ne mai contrazicem si ca fac eu pe suparata sa ma impace el este altceva. Parerea noastra pt ca amandoi am gandit la fel este sa lasam fiecare de la noi cate putin (asta nu inseamna sa te lasi calcata in picioare).

Printr-o situatie similara am trecut si eu (exact aceeasi situatie, doar ca noi stateam deja impreuna intr-o garsoniera). Sfatul meu pt tine e sa te gandesti bine daca chiar vrei sa continui o relatie cu el sau il vrei... pe el, sa fie langa tine. Stii tu cum e treaba cu wanting someone so unattainable . Il vrei doar pentru tine, dar nu neaparat pentru ca il iubesti, ci pentru ca a devenit Universul tau: cel cu care mananci, povestesti, faci tot ce iti place..
Nu baga in aceeasi oala obisnuinta de a sta impreuna si toate sentimentele ce va (mai) leaga, daca mai exista asa ceva. Sunt doua lucruri diferite. Intr-un final, intrucat s-a instalat nesiguranta peste ceea ce simti tu si ceea ce vrei tu, nu vei ajunge altceva decat o cicalitoare (barbatii asa ne spun intr-un final cand stam pe capul lor.. ) sau, pur si simplu vei ajunge sa traiesti niste lucruri ce te vor macina psihic. Iti spun din trairile mele anterioare ca ajunsesem la fel ca tine sa imi fac filme din cauza instalarii neincrederii iar asta e deja grav!
Merge bine acum, va vreti, dar gelozia si posesivitatea isi va intra in drept cat de curand, la urma urmei unul dintre voi renuntand oricum. Ia ganditi-va amandoi incotro duce acest drum, aceasta impacare. Daca nu e mai bine ca inainte, inseamna ca e mai rau si nu merita osteneala. Increderea si comunicarea face aproape totul intr-o relatie, or daca tu ti-ai pierdut increderea, intr-un final o sa ti se rupa de toate si o sa fii ca un vulcan. Iti spun ca favorabil ar fi sa duceti totul frumos inainte si sa ii dai o sansa sa iti recastige increderea (discuta cu el asta).. sau sa incheiati pana nu e prea tarziu si veti ajunge sa nu va mai vorbiti.