Buna seara!
Sunt o tanara in varsta de 21 de ani care trece,as putea spune,printr-o etapa cel putin ciudata a varstei,pe care nu stiu cum sa o rezolv...
Am avut 2 relatii...una a fost scurta(prin 2014 in primavara),cealalta de la finalul anului 2014,pana in vara lui 2015...
Dupa ce am incheiat cea de-a doua relatie,recunosc ca nu am mai simtit nevoia cateva luni sa fac sex(poate au fost doar momente cu stimulare clitoriana,dar cam atat)...
si,brusc,a aparut o dorinta puternica de-a face sex...dorinta care de un an jumate se accentueaza de la zi la zi.Recunosc ca am inceput de aproape un an sa folosesc si jucarii sexuale in vederea stimularii vaginale,si,exceptand perioadele in care sunt stresata(sesiune,predari de proiecte,etc),apelez sa stimulare clitoriana zilnic...
Da,aveam si inainte de cele 2 relatii unele perioade in care imi doream sex,dar nu durau prea mult(7-10 zile),si treceau daca faceam sport,sau prin stimularea clitoriana...
Dar acum nu mai trec deloc de aceste perioade,indiferent ce fac(poate doar daca utilizez acele jucarii sexuale,dar nici asa pentru mult timp).
Aceasta dorinta imi creaza si stari mari de agitatie adesea,uneori si de nervozitate,si dureri de glande mamare(dar acestea sunt destul de rare si nu imi trec pana nu ma masturbez periodic cateva zile la rand) si aceasta este problema pentru mine...suplimentar,din 2007,cand am avut prima menstruatie,pana in 2011-2012,m-am luptat cu dereglari hormonale,care au reaparut de 2 ani(pe principiul ca menstruatia imi apare cu o saptamana-10 zile mai devreme sau mai tarziu)
In ultimii 2 ani pur si simplu nu s-a mai ivit ocazia unei relatii(avand in vedere si programul de la facultate extrem de incarcat adesea),ci mai degraba am primit propuneri de aventuri sau prietenii cu beneficii(din parte unor prieteni de familie/din copilarie sau ale unor prieteni din facultate).
Am refuzat aceste tipuri de "relatii",mi-ar fi greu sa spun de ce,cu exactitate,desi alte fete(mai mari decat mine),m-au sfatuit sa accept avand in vedere starea mea din acest punct de vedere(pe principiul ca ar fi o eliberare)
Tind sa cred ca am refuzat din cauza faptului ca am fost educata de mama mea intr-un mod pudic(are si 57 de ani si a prins alte vremuri,intr-un fel e de inteles,nu o blamez),ea fiind uneori chiar foarte dura cu mine in ceea ce priveste comunicarea cu un baiat pe care il plac,fapt ce m-a facut sa nu am incredere in mine cand un baiat vrea sa ma abordeze(de exemplu,prin 2010-2011 imi placea mult de un baiat cu care sunt prietena de familie si m-am confesat cu ea,o data a fost invitat la mine acasa de craciun,alaturi de ai lui si de alti prieteni de familie.Noi,copii stateam in camera mea,moment in care acel baiat mi-a spus sa ma asez la el in brate,mama mea vazand acest gest al nostru de fata cu ceilalti copii,m-a luat deoparte si a ridicat tonul la mine:"Nu vreau sa cresc o curva,in viata ta sa nu te mai giugiulesti cu un tip in public,macar mergeati in alta camera...")
O alta experienta a fost prin 2016 cu un coleg de-al meu pe care a avut ocazia printr-o cunostinta comuna sa il cunoasca,si care la inceput era extrem de timid in fata mea,apoi s-a deschis mult fata de mine.Odata cand l-am intalnit pe strada si voiam sa-l salut si sa-l intreb ce mai face,cand el parea un pic fara energie si ca nu vrea sa stea cu noi de vorba,mama a urlat la mine:"lasa baiatul in pace,daca un baiat te palce,el va face primul pas,nu tu"..dar eu nu voiam sa fac primul pas,ci doar sa fiu prietenoasa cu el...
Ea este pe principiul:"este amica cu un baiat,foarte bine,sa te vezi cu el,sa vorbesti,dar daca ai sentimente fata de el,sa fii ignoranta,sa il lasi sa vina el la tine,dar tu sa il ignori".aceasta este concluzia pe care am tras-o dupa experienta cu colegul meu...
Din cauza acestei laturi a mamei mele,imi este rusine sa ii spun prin ce trec...
Acum sa revenim la subiect,imi este frica sa accept acest tip de "relatii" din principiu,pe de o parte datorita educatiei,dar si din lipsa de incredere fata de oameni,pe de alta parte(intrucat am avut,cel putin in relatii,un ghinion teribil,desi am fost o persoana care a pus suflet enorm de mult in orice, si a avut cele mai bune intentii,dar pe limba romana am fost "pacalita")...
Imi este frica ca,pe de o parte,ma voi indragosti de acel prieten cu beneficii,iar el ma va parasi,iar pe de alta parte,imi este frica ca se va lauda la toata lumea de ce izbanda a avut si toti ma vor judeca/barfi...ba mai mult,imi este frica ca mama se va supara pe mine...
Acum sa trecem usor-usor la concluzii si solutii.
Cum as putea trece peste aceste probleme?sa accept acele prietenii cu beneficii?cum as putea sa ii fac pe barbati pe care ii plac sa fie atrasi de mine?nu sexual,ca cei care doresc prietenii cu beneficii.Am ajuns la concluzia ca un golanas intotdeauna te abordeaza,pentru ca stie ca nu are nimic de pierdut,in timp ce un baiat cuminte va fi tare timid sa initieze macar o conversatie simpla cu o fata,parerea mea).Avand in vedere ca nu sunt genul de fata care face primul pas intr-un "agament"...in primul rand pentru ca asa am fost educata,desi vad ca aceasta e cea mai buna solutie,la ce vad la fetele din jurul meu...
cum as putea trece peste lipsa de incredere?In mod special ca sunt o femeie cu un fizic "impunator",chiar atragator.Am practicat tenis pana in clasa a 11-a,am 1.83 si sunt nici slaba,nici grasa,inca mai practic sport,pentru intretinere,cu toate ca sunt la o facultate extrem de solicitanta...sunt o fata care are trasaturi interesante(blonda,ochi albastri,multe persoane imi spun ca sunt interesanta prin inocenta figurii mele)sunt o fata care a invatat enorm la scoala,careia ii place sa citeasca despre orice si care ar putea sa aiba o conversatie in legatura cu multe subiecte...
Sunt o fata bine educata,unii oameni imi spun ca am prea mult bun simt(mama nu mai lucreaza de multi ani si s-a ocupat de mine)...dar,totusi,nu am incredere in mine,si in ultima perioada nicio propunere de relatie serioasa nu a aparut(sau a aparut din partea unor baieti pe care nu ii placeam deloc)...ce-i drept nu imi place sa ma imbrac provocator si nici sa ma fardez stiu eu cum,imi place sa fiu eu,orice as face...
orice sfat constructiv este bine venit 
...chiar imi doresc sa scap de aceasta stare in care sunt...si care ma "pandeste"seara de seara(in mod special seara am aceasta dorinta si de care as vrea sa scap,dar nu stiu cum,am cea mai buna intentie,dar sunt lipsita de solutii)...
