Stresul de la birou

iubi schimba serviciul exact pe motivul asta. acu nush tu ce lucrezi, daca iti gasesti usor un loc de munca bun in alta parte... dar nu prea merita sa vii neom acasa din cauza stresului.

m-am intalnit cu un amic zilele trecute... lucreaza ceva in domeniu it... si povestea senin cum a schimbat serviciul pe unul de... vanzator in media galaxy, pt ca la fosta firma a facut atac de panica pe strada de la stress si l-au luat cu salvarea. asa zice ca macar nu-i stresat. cum pana mea.... adica nush, eu credeam ca toata lumea are "supape"... dormi, nu te duci o zi la munca, iti bagi picioarele... dar sa cazi p strada la 30 de ani? m-a socat....

ceva ami putin radical.... relaxare totala dupa. s-a facut ora de plecare.... gataaa!! ti-ai luat gandul de la munca si faci ceva placut, care sa te "gadile" pe suflet. alta idee ar fi sportul... miscarea ajuta f mult!! si neaparat odihna... fara nopti pierdute in sir etc spor

apropo de stres
ma doare capu si vreau acasa
mai am si un interviu mai incolo
consider ca daka faci ceva ce iti si place trece timpu mai repede
conteaza mult
si eu imi doresc ceva sa ma motiveze sa nu numar orele pana cand ies

a si vreau sa adaug k inca nu am gasit un servici stresant,..daramite cand oi avea ceva mult mai solicitant de imi storc creierii ..pffoa dupa c k sunt panicoasa ma mai duc si la scoala seara c naiba o sa fac..pff tre s ma autoeduc..nu prea rezist la stres imediat imi vine sa=mi bag picioarele...that;s not good

Ultima oara a fost editat de dreamer (2008-09-30 13:16:09)

f rau ca il bati la cap pe al tau cu asta... nu lasa stresul sa-ti afecteze relatia! nu merita! mai bine "renunti"... ast5a, evident, daca chiar nu merge si nu merge. al meu venea acasa cu gastrita, palpitatii, insomnii, dureri de cap.... si seful il suna duminica seara ca are nevoie de nush ce urgent. nu merge asa... next si la revedere!

Aveti dreptate fetelor,stiu ca serviciul nu trebuie sa intervina in viata personala..o sa incerc sa las totul in urma in momentul in care ies pe usa de la serv,chiar de azi o sa fac asta sa vad..trebuie sa pot
Acum e mai bine,inainte cu vreo cateva luni eram sub orice critica,nu stiu cum ma suportau ai mei si puiu,acuma e mai bine sper sa fie si mai bine pe masura ce mai trece timpul(sunt noua in meseria asta,aprox un an si sper sa o fac eu pe ea nu ea  pe mine
multumesc pt sprijin

La inceput e greu keadome. Am trecut si eu prin aceeasi faza. Dar cu timpul daca te straduiesti vei reusi. Si stai linistita, ca luna spetembrie se poate incheia pana pe 25 octombrie. Deci ... timp ar fi.

hmmm, la noi cica nu te angajeaza daca stai bine cu capul!   incep sa cred ca e adevarat...iar stressul....este sublim, este infinit, este omniprezent!
sunt momente in care vorbesc la mobil, suna fixul de pe birou, mai suna inca un fix in birou si sunt cautata tot eu si desigur cineva intra pe usa si incepe sa vorbeasca cu mine pentru ca trebuie sa imi comunice ceva urgent si in momentul ala  . chestia se intampla de cel putin doua ori pe zi, in rest vesnic cineva vrea ceva, e vreo sedinta si trebuie mereu sa ai totul in cap.
din pacate, nu pot schimba serviciul : altul platit la fel in orasul asta nu gasesc, sa fac naveta nu pot si eu sunt si cea care intretine familia deci alt stress! ce sa va spun? in fiecare dimineatza in care trebuie sa merg la birou mi se face rau pe drum cand ma gandesc unde ma duc...

Ultima oara a fost editat de lucia05 (2008-09-30 21:20:59)

lucia05 a scris:

in fiecare dimineatza in care trebuie sa merg la birou mi se face rau pe drum cand ma gandesc unde ma duc...

cunosc sentimentul...l-am trait un an si ceva. noroc ca am scapat de acolo... 

blueeyes a scris:

nicolle_rox a scris:

lucia05 a scris:

in fiecare dimineatza in care trebuie sa merg la birou mi se face rau pe drum cand ma gandesc unde ma duc...

cunosc sentimentul...l-am trait un an si ceva. noroc ca am scapat de acolo... 

Asa am fost si eu... Cu stare de voma si palpitatii... Bine ca s-a terminat 

Nasol cand te duci la munk si nu iti place ce faci...
Si fericit e cel care are curajul sa plece de acolo si sa inceapa ceva nou

mda, si eu am plecat si inca fara sa am in spate decat o propunere de job care nu prea imi convenea...cochetam cu ideea de a pleca inca de la putin timp de cand ma angajasem, insa a trebuit sa rabd pentru putinii bani pe care ii primeam, caci aveam nevoie de ei... la interviuri nu aveam cum sa merg, desi aplicam la joburi si eram sunata sa merg la interviuri, insa programul nu-mi permitea, si nici de invoit nu aveai voie sa te invoiesti...daca plecai o data jumatate de ora (compensat binenteles din pauza de masa) erai tinut minte tot anul.. "tu parca te invoiesti cam des"... as putea scrie un roman de groaza... ziua in care mi-am dat demisia a fost una dintre cele mai fericite din viata mea...nu aveam nimic sigur in spate, veneau sarbatorile de iarna, pot zice  ca am rabdat o iarna de frig pentru ca ramasese un singur salariu in casa...insa pana la urma am reusit sa gasesc un job asa cum trebuie - desi un domeniu cu totul nou, cu oameni minunati  - e si aici stres, e adevarat, insa nu se compara atmosfera de aici cu cea de inchisoare de acolo. Am refuzat multe joburi bune pana la asta, tocmai pentru ca imi era frica sa nu nimeresc intr-un loc la fel de rau. Astazi nu as mai pleca de la un job fara sa am ceva foarte sigur in spate, insa in conditiile respective a fost cea mai buna solutie si nu regret decat...ca nu am plecat mai devreme.

Ultima oara a fost editat de nicolle_rox (2008-10-01 13:54:28)