Cum sa nu suferi din dragoste...

cind te indragostesti, cel mai adesea, nu te indragostesti de omul ala asa cum e ci asa cum vrei tu sa fie...nu vezi defectele, doar calitatile, totul ti se pare minunat....doar ca indragosteala e boala cu evolutie autolimitata...trece in maxim 2 ani si atunci incepi, incet incet sa il vezi pe celalalt asa cum e...doar ca ai apucat sa investesti timp, sentimente, etc in relatia cu el...si te simti tradat, mintit...nu pricepi cum de s-a schimbat, si suferi...bietul om insa nu s-a schimbat, e acelasi, doar ca abia acum deschizi tu ochii...solutia pare a fi sa intri in orice relatie cu ochii larg deschisi nu sa ii tii intredeschisi si in plus sa nu te agati ca innecatul de pluta salvatoare de un om de care de fapt te leaga doar obisnuinta...

andrutza a scris:

Mereu, mereu disperati din dragoste, ba unii isi doresc sa-si taie venele, ba renunta la orice pt dragoste ...cum facem sa nu suferim din dragoste?
Reteta: echilibrul
Cand ti se ofera galeata intreaga de apa nu o bei ca prostu pe toata o data, iei cate o gura cand ti-e sete, nu?
Eh, tot asa si cu omorul... va invit sa dezvoltam subiectul : echilbul dragostei intr-o relatie

cred ca e bine ca la inceputul relatiei sa fi rezervat/a sa vezi cum se dezvolta ea pe parcurs....

Eu cred ca e important ca atunci cand intram intr-o relatie sa incercam sa vedem lucrurile exact asa cum sunt in momentul respectiv, sa nu incercam sa schimbam partenerul pt ca asa vrem noi deoarece nu l-am mai cunoaste cum este el de fapt. E bine sa-l lasam sa faca ce vrea si ce-i trece prin cap ca sa vedem  daca e pe placul nostru sau nu....

Ultima oara a fost editat de andrutza (2007-10-22 12:40:52)

ralucaelena a scris:

doctoressa a scris:

cind te indragostesti, cel mai adesea, nu te indragostesti de omul ala asa cum e ci asa cum vrei tu sa fie...nu vezi defectele, doar calitatile, totul ti se pare minunat....doar ca indragosteala e boala cu evolutie autolimitata...trece in maxim 2 ani si atunci incepi, incet incet sa il vezi pe celalalt asa cum e...doar ca ai apucat sa investesti timp, sentimente, etc in relatia cu el...si te simti tradat, mintit...nu pricepi cum de s-a schimbat, si suferi...bietul om insa nu s-a schimbat, e acelasi, doar ca abia acum deschizi tu ochii...solutia pare a fi sa intri in orice relatie cu ochii larg deschisi nu sa ii tii intredeschisi si in plus sa nu te agati ca innecatul de pluta salvatoare de un om de care de fapt te leaga doar obisnuinta...

bine spus.

hmmmm eu cum am reusit sa ii vad defectele de la inceput? ))

chiar f bine spus

parerea mea e ca la inceput partenerul nici nu`si arata adevarata fatza..defectele alea pe care refuzam noi sa le vedem apar mai tarziu..la inceput e tot miere si lapte..doar trebuie sa`si pregateasca terenul..te indragostesti de omul "perfect'' care e langa tine si apoi isi poate permite sa faca mai multe ca deja esti orbita..pana deschizi ochii dureaza ceva..se numeste "m`am saturat"...

d acord...nu exista sa nu suferi...fara rau nu exista bine,fara suferinta nu exista fericire... ce rost ar mai avea lumea fara extreme...
   De asemenea.defectele omului apar pe parcurs,nu sunt scrise in frunte (dar ce bine ar fi)..dar de la intarziatul defectelor la a fi orb de-a dreptul e cale lunga...

   Oricum..dak se poate spune ...yo sunt pro suferintza in alta ordine de idei...cu kt esti mai realist cu atat suferi mai m[utin..dar ce alegi..o iubire lucida si calculata..sau sa simti dragostea prin toti porii?

doctoressa a scris:

cind te indragostesti, cel mai adesea, nu te indragostesti de omul ala asa cum e ci asa cum vrei tu sa fie...nu vezi defectele, doar calitatile, totul ti se pare minunat....doar ca indragosteala e boala cu evolutie autolimitata...trece in maxim 2 ani si atunci incepi, incet incet sa il vezi pe celalalt asa cum e...doar ca ai apucat sa investesti timp, sentimente, etc in relatia cu el...si te simti tradat, mintit...nu pricepi cum de s-a schimbat, si suferi...bietul om insa nu s-a schimbat, e acelasi, doar ca abia acum deschizi tu ochii...solutia pare a fi sa intri in orice relatie cu ochii larg deschisi nu sa ii tii intredeschisi si in plus sa nu te agati ca innecatul de pluta salvatoare de un om de care de fapt te leaga doar obisnuinta...

foarte adevarat,exact asta mi s-a intamplat mie cu fosta relatie...sper sa fi invatat ceva din greseala asta si sa n-o mai repet...oricum eu cred ca e imposibil sa nu suferi din dragoste la un moment dat,altfel,chiar asa,n-ai mai sti sa apreciezi momentele fericite la adevarata lor valoare

Eu spun ca secretul e sa fii relaxat... Asa cum ai trait pana sa-l intalnesti pe EL/EA , sigur vei putea sa traiesti si dupa ce acesta va disparea
Sa nu faci din partenerul tau o obsesie, ratiunea ta de a trai. Neaparat trebuie sa ai si alte preocupari si daca nu ai , fa-ti!!

Si ce mai fac eu uneori pt a ma trezi din vis e un dush rece... imi amintesc ca tot ceea ce am in acest moment, maine poate sa nu mai fie, incerc sa ma familiarizez cu acest gand si e mai bine...

Si nu uitati ca fiecare stare in care va aflati este generata de creierul vostru.. AL VOSTRU. Si daca va simtiti rau si suferiti o faceti pt ca vreti si pt ca vreti sa valorificati ceea ce ati pierdut si va simtiti vinovate daca cumva treceti mai usor peste o pierdere.

Si in legatura cu intrebarea Lelainei.... SINCER... dupa ce am simtit dragostea prin toti porii si la fel de mult m-a si durut.. prefer o iubire calculata ... dar bineinteles ca in acel calcul se mai strecoara si erori

Sa nu exageram cu precautia... eu una am fost la un moment dat atat de precauta sa nu sufar, incat am devenit paranoica, si am inceput sa vad saracul om care imi arata in toate felurile ce simte ca pe un obsedat... s-a sfarsit prost, si vazand lucrurile de la distanta, am realizat cat tineam la el de fapt.
Echilibrul e mult prea greu de tinut. Acum ne aruncam cu capul, acum dam in paranoia.. Eu zic ca el consta intr-o perioada platonica mai indelungata. Bucuria de a te intalni, de a vorbi, de  a impartasi.. in modul asta poti vedea omul mai clar, si ti se poate forma o parere mult mai obiectiva..