S'a terminat-23

copil erai si cand te'a cunoscut el daca acum esti copil..atunci dc s'a indragostit de tine?dc te'a iubit?dc a   stat cu tine 5 ani?...daca acu esti copil si atunci erai..k nu puteai fi atunci matura si acu copil...e adevarat ca mai dam noi in mintea copiilor..dar nici chiar in halu asta..."tot la tine ma  intorceam"..da stai oleaca...u tre sa stai mereu sa'l astepti acasa cu bratele deschise k si cum nimic nu s'ar fi intamplat?..esti papusa din vitrina care o tina bine akolo si sa o aiba mereu cand are nevoie de ea si cand nu..iese cu cealalta?nici rezerva nu esti scumpa:*...poate ca e mai bine ca  ai vazut ce fel de om este...poate ca el a  fost cel care s'a prefacut in tot acest timp..si nu tu asa cum ti'a zis el...

Lelaina a scris:

Doame,ce aiurea.... Stii ce ma intristeaza cel mai mult? Caracterul asta...dupa 5 ani de relatie,as avea si eu pretentie macar la sinceritate. Adik ok,poate s-a dus iubirea,totul e posibil....dar dupa atata timp macar respectul ar trebui sa ramana. Sa fi fost sincer cu tine,nu sa-ti sparga tie oalele in cap ca esti nush cum....i-a luat cam mult sa-si dea seama...

Asta m'a deranjat si pe mine.
Ca mi'a zis ca s'a gandit,si ac a vorbit cu o alta tipa,si i'a zis ea ca eu sunt vinovata.
Normal ca i'o fi zis punctul lui de vedere..Si normal ca a sunat cam asa :"simt nevoia sa mai beau un suc si cu altii-si s'a nimerit o amica disponibila".
Doar ca nu cred ca a precizat cat de rar ne vedeam,si cat de putin timp petreceam impreuna,si nici nu i'a spus ca aia se cam dadea la el (cu tot cu prietenul fictiv sau nu pe care il avea),si nici nu cred ca i'a spus ca ajunsese sa fie mai aporpiat de ea decat de mine.Cum sa imi convina asta,si cum sa nu ma simt in plus?
Ma rog..bine ca a gasit pe cineva care sa ii dea dreptate..macar o persoana,ca sa nu aiba remuscari noaptea,sau sa doarma linistit seara cand pune capul pe perna.
I'am zis ca sper sa gasesca pe cienva care sa ii accepte conditiile:ies cu alta,dar ma intorc la tine..Pt ca eu nu am avut puterea sa o fac.Si i'am mai spus sa nu ma mai abordeze pe nici o cale,ca nu mai are rost.
Si el cica "grow up".Adica sa ramanem amici cand el e un asa caracter? Nu stiu cum nu am vazut 5 ani asta,dar acum stiu si sper sa nu mai repet greseala:ceva innodat nu se mai reface..iar vorbele lui ca se schimba au fost vrajeli ieftine.
Si sunt furioasa pe mine ca l'am crezut :|

tanto.. cumva cazurile noastre se aseamana... zic doar cumva caci la mine a fost vorba doar de 1 an.. nu 5
e trist ca dupa atata timp sa arunci vina pe cel de langa tine pt problemele si nesigurata ta.
din pacate noi gandim complet diferit de noi si chestia asta cauzeaza multe frustrari si certuri...
am trecut si eu de N ori prin tentative de impacare.. am zis sa o luam usor usor: cine a gresit si de ce.. si eu ii spuneam clar ce ma deranjeaza cu argumente cu tot.. el imi raspundea sus si tare "nu e adevarat"
ajunsesem cu nervii la pamant din cauza asta.. eram 200% sigura ca am dreptate... iar el nimic.. o tinea pe a lui.:f?rbannad:
si eu am fosta cuzata de ff multe ori ca nu fac compromisuri si ca sunt imatura... dar daca stau sa-i analizez bine si lui comportamentul, nu stiu cine a fost mai imatur...

diferenta majora dintre noi femeile si ei barbatii e ca noi suferim de sindromul "lasoului" si ei de sindromul "latzului de gat".
chestia asta am trait-o si eu... stii, la inceputul relatiei cand ieseam afara.. nici nu ma lasa bine in fata blocului, ca ma suna si-mi zicea ca deja ii e dor de mine.. era innebunit sa petrecem timp impreuna... Apoi, cand a trecut perioada de seductie, caracteristica fiecarei relatii, a renuntat la fata asta de cuceritor si a inceput sa se schimbe rolurile.. eu as fi stat non stop cu el, el avea senzatia ca ii dirijez viata, ca nu-l las sa respire.. si tot asa, muuuulte discutii pe tema asta...

in ultimele noastre discutii, cand am incercat sa ma impac cu el, a inceput sa ma acuze pe mine.,.. ca el nu se poate impaca cu mine din cauza a ceea ce i-am zis eu, a modului in care m-am purtat cu el.. si stii care era de fapt motivul?? el iesea deja cu altcineva, am aflat ulterior... mi s-a parut josnica rau faza stii... sa arunci in noroi in celalalt pt ca tu le ai pe ale tale de fapt si sa nu pici de kkt...

de acum incolo zic eu ca e drum mort... si tu te simti neindreptatita, el poate la fel.. te acuza pe tine.. o sa ajungeti sa va faceti mult rau unul altuia si asta nu e bine.. (been there, done that)
eu zic ca mai bine sa lasi lucrurile asa cum sunt acum.. evita-l o perioada pana cand te mai obisnuiesti cu ideea. in timp va fi mai bine, crede-ma. nu incerca sa il intelegi, ca vei iesi invinsa.... si degeana o sa stai sa te intrebi "de ce?"

parerea mea e ca relatia dintre voi e deja consumata in ceea ce-l priveste... iar iubirea pe care zice ca o simte (sau ma rog, zicea) era confundata cu obisnuinta fireasca dupa atatia ani.
iubrea lui pt mine a murit dupa si mai putin timp.. nici macar nu ajunsese sa se instaleze monotonia.. asa ca e posibil orice tanto.. nu esti tu de vina, nu tb sa te acuzi, nu tb sa ai regrete....

iesi in continuare... va fi din ce in ce mai usor, veti plange tot mai putin...
uite eu aseara am fost la o intalnire cu un tip de pe hi5
ma gandeam ca am innebunit, dar am zis: why not?? e un pas.. un pas spre vindecare.. si, suprinzator, m-am sitit bine.. si am ras o gramada cu el.. e un tip super ok si finut.. nu prea ne potrivim noi la "gabarit" ca el e micut si plapand asa, iar eu aveam si tocuri dar repet.. e un inceput... nu e musai sa ma marit cu primul intalnit

bafta feteleeeee

ce super senoooo
ai iesit da...e un inceput pana la urma..chit ca era putin mai micutz si tu inalta si buna cum te shtiu
ma bucur mult

Sunt de acord cu ce ai scris senorita. Cu tot in afara de un amanunt.
Nu cred ca iubirea lui a murit,asa cum nici a mea nu murise,pt ca am simtit mereu ca apartinem unul altuia.Si clipele pe care le petreceam impreuna erau unice si mereu altele,pt ca am stiut sa facem in asa fel.
Si chiar daca iubirea murise (adica fluturasii,etc),a fost inlocuita de ceva mai profund. Eu asta simteam..
Dar el a ales drumul asta pt ca asa e el. A mai facut'o o data acum un an jumate.Ne'am despartit pentru ca el a zis ca vrea sa vada cum e cu altcineva.Si l'am lasat.Apoi a revenit,spunand ca a gresit,ca nu vrea pe altcineva,ca nu poate sa fie cu alta cand inca ma iubeste pe mine Si am decis sa ii mai dau o sansa,pt ca simteam ca inca il iubesc,si ca inca se poate schimba.
Si am crezut ca se va schimba..mare greseala. Asa e el,pana la urma ar fi ajuns sa faca asta si cand,poate eram casatoriti.Si era mai grav.
Asta o sa fac.O sa imi vad de viata ca si pana acum,o sa trec peste.Am mai trecut o data si mi'am revenit.Sunt mult mai puternica decat par..
Ii doresc tot binele,sper sa ii fie bine..Dar am convingerea ca o "casa de piatra" nu se poate funda pe o temelie de nisip.

Si ma bucur tare ca ai iesit,o sa iti urmam si noi exemplul (poate mi'l dai mie,daca zici ca e micutz,ca si eu sunt )

Cat despre paste..nu stiu de ce,dar inca nu am nici un regret ca nu il vom petrece impreuna Sper sa nu ma apuce Desi ar fi primul paste din seria paste/creciun pe care il petrecem separat. Un creciun am avut,acum un an jumate,si mi'a fost foarte greu..

Ultima oara a fost editat de tantosica (2008-04-20 19:28:03)

ToandMe a scris:

ciudati sunt specimenele astea,nu stiu sa aprecieze ce au langa ei....

Cum bine spunea o fata(nu mai stiu care ) : Dau dragostea adevatara pe una care le vinde gogosi,si care ii face sa se simta deja patroni de gogoserie
Asta o sa vada el in timp

in legatura cu flmul "the secret",pe mine chiar m-a schimbat foarte mult......

despre ce e vb in film?

e un documentar despre secretul unei vieti mai bune si mai fericite...vi-l recomand!