Cum sa-l conving sa mearga la medic?

Povestea mea incepe asa.
Sunt cu puiul meu de un an. Ne-am cunoscut pe net si am ramas impreuna din prima zi. In toata perioada asta am trecut impreuna printr-o gramada de greutati si necazuri care ne-au legat si mai mult. Ne iubim ca doi nebuni si nu putem sta unul fara celalalt mai mult de 24 de ore. Insa avem o problema, mai bine zis are o problema. Anul trecut in februarie a murit tatal lui. De atunci a devenit brusc cap de familie. Si o data cu moartea tatalui lui s-a dus si un salariu destul de consistent din casa. Datorita problemelor aparute in acest an, probleme de tot felul: financiare, s-a imbolnavit si mama lui, eu nu sunt tocmai sanatoasa, etc, el a ajuns la un stadiu de nervozitate foarte mare. A ajuns in stadiul in care se enerveaza foarte repede, nu este violent, dar aproape ca nu isi mai controleaza vorbele. In momentele alea spune lucruri care ii ranesc pe cei din jurul lui: mai ales pe mine si pe mama lui. Noi suntem cel mai la indemana. Eu am ajuns ca in unele momente sa nu il mai recunosc. Cand este extrem de nervos nu mai regasesc in el nimic din barbatul care este de obicei. Orice om se enerveaza, stiu, dar la el accesele astea de furie au devenit din ce in ce mai dese. Se aprinde din nimic. E suficient sa i se para lui ceva ciudat in tonul cucare ii vorbesc, de exemplu, si imediat se enerveaza.

Il iubesc si vreau sa il ajut. Sunt foarte constienta ca deja a devenit o problema pentru noi chestia asta. Din cauza ca el se aprinde atat de repede am ajuns sa ne certam foarte des. Eu sunt constienta ca trebuie sa mearga la medic, macar la psiholog daca nu la psihiatru. I-am spus si lui asta. A fost de acord cu mine dar am vazut in privirea lui ca nu ii place idee de a merge la medic. In afara de aceasta problema vreau sa spun ca este un om deosebit. Stiu ca ma iubeste foarte mult. Mi-a demonstrat asta de o gramada de ori. Si eu il iubesc la fel de mult si pot sa spun ca este omul alaturi de care vreau sa imi petrec viata si sa imi fac o familie. De fapt, amandoi ne dorim asta. Insa stiu ca nervozitatea asta excesiva a lui nu este de neglijat. Trebuie sa facem ceva in sensul asta.

Problema mea este urmatoarea: cum sa-l conving sa mearga la medic? Este un subiect destul de delicat si nu stiu cum sa abordez problema ca el sa nu se simta stanjenit, sau jignit. Eu nici nu stiu sa fiu o persoana foarte diplomata. Eu spun lucrurilor pe nume, pe sleau, si mi-e teama sa nu cumva, fara intentie, sa-l ranesc cu franchetea mea. Noi am mai discutat un pic pe tema asta si mi-am dat seama ca e un subiect delicat. Dar il iubesc si vreau sa il ajut sa depaseasca momentul asta. La toate greutatile aparute in ultima vreme se mai adauga si durerea pierderii tatalui lui pe care o resimte inca destul de puternic pentru ca el vedea in parintele lui un punct de sprijin, un stalp. Va rog spuneti-mi parerea voastra. Cum ar trebui sa pun problema ca sa nu isc alte discutii sau sa il ranesc cumva cu franchetea mea?