Mutatul impreuna. Distruge oare iubirea?-23

Eu n-as putea face asa ceva niciodata, sa ma pun pe facut un copil cu un barbat cu care nici nu locuiesc...poate ca intre timp o sa cunoasca pe cineva care chiar ii e sortit ei si cu care va putea fi alaturi asa cum isi doreste...dc atata graba? sunt atatea femei care fac copii la 30 si ceva de ani si sunt f implinite. una e sa ai un copil cand iti intemeiezi si o familie si alta e sa-l faci asa oricum.
Copilul nu e chiar asa o joaca, multi fac copii pt ei, dar nu se gandesc si la acel copil....se gandesc doar la implinirea personala, insa in cazul de fata nu cred ca e deloc usor...
Poate sa faca un copil cu el, fiind pe teren nesigur sa se desparta si peste un timp sa intalneasca pe altcineva care o sa strambe din nas ca are un copil....iti trebuie destul curaj ca sa faci un copil cu cineva care nu are ganduri serioase de viitor. Dar fiecare isi croieste drumul in viata dupa pofta inimii

La mine in clasa in lcieu jumatate de copiii nu aveau tata. Deja nu mai e ceva deosebit. SUnt sigura ca nu face un copil fara sa gandeasca daca isi permite, dar daca are bani si posibilitate sa in creasca (de ex il lasa la bunici cat e la munca) nu mi se pare normal sa astepte dupa un barbat. Nu stiti, poate copilul va creste foarte fericit doar cu o mama, si poate se av gasi un barbat care sa o iubeasca pe ea, si sa ii accepte si copilul. Dupa 30 de ani fertilitatea femeii scade, sansele unei sarcini scad, asa ca de ce sa nu il faca cand poate.

Adevarul e ca eu n-am crescut intr-o familie traditionala formata din 1 mama + 1 tata + n copii. As prefera sa nu intru in amanunte, dar cert e ca probabil de aceea am atitudinea pe care o am fata de facutul de copii.
Oricum, nu ma pun zilele astea pe facut copii, m-as gandi f. serios la a face un copil numai daca lucrurile ar merge mult mai bine intre noi, nici intr-un caz NU l-as face ca pe solutie salvatoare, ca nu cred in asa ceva.
( putin offtopic: am o meserie care nu mi-ar permite sa stau pe tusa mai mult de cateva luni in caz ca as face un copil, daca n-as vrea sa ma trezesc ca pierd tot ce am realizat in anii de dinainte si sa trebuiasca sa o iau de la zero. avantajul e ca pot lucra si de acasa.)


Lasand copiii la o parte si revenind la starea actuala, m-am tot gandit azi la ce-am mai discutat noi pe tema asta si mi-am amintit ca acum de curand mi-a zis ca si el se gandeste la asta si ca nu poate dormi noaptea, uneori, de ingrijorare sau de stress. Eu ce sa inteleg din asta? Chiar in halul asta sa te sperie un pas atat de firesc intr-o relatie cu o persoana pe care o iubesti? Doar nu-i operatie pe creier.
Si eu am dubiile mele, adica temeri, si le-as avea chiar daca el ar fi cel care ar insista sa ne mutam. Dar asa, cu atat mai mult. Nu-i destul ca le am eu, mai imi da el si altele sau mi le accentueaza.

Oricum, ideea e clara ca nu ma mut la el pana nu o sa fiu convinsa ca-si doreste el asta. Nu stiu exact cat o sa fiu dispusa sa astept sa se hotarasca el, aparent am muuuult mai multa rabdare decat credeam ...

Alex2 a scris:

dar zici ca trebuie sa semnati vreun contract.... ce are daca faceti o perioada de proba? stai 2 luni de exemplu cu el si vezi ce si cum. s-ar putea sa nu va intelegeti deloc si sa va despartiti. sau s-ar putea sa va apropiati mai mult si sa ramaneti impreuna..

Exact asa am zis si eu, alex. Sa stam o vreme sa vedem cum e. Dar el se gandeste tot timpul la posibilitatea negativa de a nu ne intelege si de a ajunge la despartire, pe cand eu ma gandesc la partea buna si la toate lucrurile frumoase pe care le-am putea face impreuna. 

E un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. Si pe mine ma doare sufletul cand ma gandesc sa raman fara el dar nu se poate la infinit fiecare la casa lui.

Cred ca lui ii e frica din cauza ca i-am spus ca daca ma face sa plec cu toate lucrurile inapoi la mama, nu ma mai intorc.

Aia am scris mai demult, intr-o perioada in care ai mei aveau program zilnic de cearta, incat aveam senzatia ca traiesc la balamuc. (apropo de asta, el mi-a reprosat odata ca eu numai de aia vreau sa ma mut la el ca sa "scap" de acasa)

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2010-02-24 18:19:00)

poate ca sa-i demonstreze cu dovezi ca nu-i normal ca dupa o relatie de 4 ani sa iti fie teama sa te muti cu pers. iubita, sau poate sa ii arate lucruri care s-au scris pe aici si pe care ea n-a avut curajul sa i le spuna. ma gandesc ca vrea sa il trezeasca la realitate.

kathryn, tu i-ai spus vreodata ca ai nevoie sa isi manifeste mai mult iubirea, sa iti arate mai des ca te iubeste? i-ai spus ca te simti ft prost cand tu faci tot posibilul sa il atragi si el ramane de piatra? spune-i lucrurile astea, ca din moment ce le face e clar ca n-are idee de ele.

legat de facutul unui copil, si eu sunt de parere ca e spre binele lui (al copilului) sa aiba un tata si o familie fericita. tu spuneai ca nici in casa ta nu e o atmosfera prea primitoare; cu siguranta n-ar fi un mediu bun pt un copil, care are nevoie nu doar de iubirea mamei, ci si de armonie in jur.

E o vorba din strabuni care se aplica in situatia de fata: De ce sa iti iei vaca daca ai laptele gratis?
Mi se pare ca baiatul e imatur si ii place situatia in care se afla: e singur la casa lui (deci isi poate imagina ca e un super barbat - burlac irezistibil) are o femeie care se tine dupa el...vine tot timpul la el si pleaca dimineata (are parte de sex, deci de ce sa le lege la cap daca nu il doare), asa ca  inventeaza tot felul de motive astfel incat situatia lui sa ramana neschimbata...si inclusiv beneficiile sa ramana aceleasi.
Tu iti doresti lucruri absolut normale dupa patru ani de relatie...iar daca el zice ca o sa va despartiti din cauza certurilor cauzate de locuitul impreuna, nu e mai bine sa stii acum asta si nu peste 10 ani cand se hotaraste el ca iti poate acorda privilegiul de a imparti o locuinta cu tine? Sincer cred ca el isi doreste libertate cu beneficii iar tu o relatie, un copil etc....deci cu siguranta nu va doriti aceleasi lucruri. Daca el nu va poate acorda o sansa "voua" ca si relatie (sa va mutati impreuna si sa vedeti daca sunteti facuti unul pentru celalalt si daca va puteti tolera toate neajunsurile) atunci sa nu fi surprinsa cand te vei trezi peste ceva vreme ca vine la tine si iti spune:"sa stii ca eu nu mai simt ce simteam...asa ca pa".
Oricum, rezultatul "mutatului impreuna" (despartire sau relatie si mai puternica) va fi acelas, chit ca veti face pasul acum sau peste 10 ani - voi sunteti aceleasi persoane si acum si peste 10 ani

Cam toate lucrurile pe care le-ati scris aici ... le stiam intr-o oarecare masura, adica eram constienta de ele undeva in sufletul meu, dar nu pot sa fiu 100% obiectiva, din cauza indragostelii. Sunt cam aceleasi lucruri pe care i le-as fi spus si eu unei persoane aflate in situatia mea.

_Summer_ a scris:

Ce crezi ca se va intampla dupa ce va citi topicul ? Mai exact de ce anume ii dai sa-l citeasca ?

Vreau sa i-l dau sa citeasca ca sa vada cam cum arata din exterior (prin ceea ce azi voi) situatia noastra. O sa va spun apoi cum a reactionat, desi am o banuiala, tocmai pt. ca il cunosc.

Anca90 a scris:

tu i-ai spus vreodata ca ai nevoie sa isi manifeste mai mult iubirea, sa iti arate mai des ca te iubeste? i-ai spus ca te simti ft prost cand tu faci tot posibilul sa il atragi si el ramane de piatra? spune-i lucrurile astea, ca din moment ce le face e clar ca n-are idee de ele.

I-am tot spus pana m-am saturat de atata spus.

Jessica_M a scris:

Deci ţie ţi se pare normal ce zice/face el. Atunci de ce te pl?ngi?

Nu am zis ca e normal. Am zis ca pe langa calitati, are si defecte normale (cu exceptia defectului pe care il dezbatem aici - imaturitatea, nehotararea, etc.) Prin defecte normale (pt un barbat) inteleg: ca e cam dezordonat cu lucrurile, ca nu spala intotdeauna vasele cand termina de mancat, etc. 

Pill, au fost mai multe dati cand l-am sunat pt ca efectiv innebuneam daca nu vorbeam cu cineva si i-am zis ca am fost la un punct de pleca de acasa si a zis ca pot sa vin oricand. N-am plecat pana acum din 2 motive: 1) cel evident - ca el e nehotarat si 2) pt ca atunci cand o sa ma mut de acasa nu vreau sa fie cu usi trantite si strigate.


N-a zis niciodata ca nu, nu vrea, dar nici n-a zis un DA hotarat. Tot timpul e: "cum vrei tu" "daca tu vrei ..."

Pink, si eu sunt de acord cu tine. Cu niste precizari: nu stiu exact ce "beneficii" are de pe urma mea, pt ca eu, la el acasa, nu ridic niciun fir de praf. Nici de ciuda. Tocmai pentru ca nu locuiesc acolo. Cat despre sex, ala e si pentru mine asa ca n-o vad ca pe cine stie de favoare ce i-as face ca, vezi doamne, am facut sex cu el.

Aaa, acum mi-am amintit. Cand am mers in vizita la ai lui, a intrebat taica-sau de ce nu ma mut la el (chiar daca din alte motive, dar tot acolo e) si i-am zis ca el nu vrea. Iar el n-a avut niciun raspuns la chestia asta.

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2010-02-24 19:04:42)

cred ca depinde de persoana!eu una o sa ma mut din nou singura, pentru ca mutatul impreuna cu prietenul meu nu mi-a adus prea multe bucurii!depinde de cate esti dispusa sa induri si sa treci cu vederea....

Ultima oara a fost editat de kreed (2010-02-25 13:46:52)