Mutatul impreuna. Distruge oare iubirea?-4

Noi ne-am mutat impreuna fara sa vrem ... E o poveste lunga dar lui i-a fost frica din cauza experientelor neplacute din trecut ... Eu nu am avut emotii pentru ca si asa imi petreceam tot timpul la el acasa si practic faceam mai toate cand eram acolo.

Pai te muti, Janis.
Si-s doua variante:
1. ori o sa fie ca p*** si-o sa va despartiti (si-asta inseamna ca n-a fost iubire)
2. ori e okei, va suportati ... si stati asa mult si bine

Cand te plictisesti de cineva... aia nu e iubire. Si e mai bine sa vezi cat mai curand.

Eu am locuit c-o fata vreo ... 1 an juma'te... poate 2. Inainte sa ne despartim, ma rugam sa se duca sa plateasca lumina... sa... nu-stiu... sa faca piata. Cand a plecat 3 saptamani in Paris, m-am simtit ca si cum m-as fi nascut a doua oara. Ea voia sa se angajeze, cica sa nu mai stam mult timp impreuna (ca stateam impreuna cam 23/24 ). N-ar fi salvat relatia nici daca s-ar fi angajat... pentru ca pur si simplu nu eram unul pentru altul.

mamaaaa, da "productive" ati mai fost la topicul asta... cat am invatat si eu cateva amarate de cursuri, voi ati umplut pagini!!

@capcaun: parerea mea sincera e sa NU mai astepti deloc. sunt unii care pur si simplu se tem de pasul asta... al meu, cat mi-e de drag, si ce mi-a zis cand i-am spus ca vreau sa ne mutam impreuna? "as vrea f mult, dar mi-e frica sa nu ma forteze ai tai sa-mi iau angajamente pe care inca nu mi le doresc" (logodna adica). daca era dupa el, si acum alergam intre 2 case, munceam in 2 case+facultate+"serviciu" (pregatiri cu copii).... si stiu cat de tampita e starea in care sa se faca 12 noaptea (eventula dupa o seara placutaaaaa de tot tu sa iti gasesti energia sa te dai jos de langa el, sa te imbraci, eventual sa iei in spate si un rucsac cu tzoale murdare (ca el n-are masina de spalat) si, taras taras... du-te acasa... unde somn? neeee... conversatii cu ai tai, care baga santaj afectiv "in ultimul timp nu mai vorbesti cu noi bla bla...".... mai faci o baie si mai stiu eu ce si pt tine... se face 2... a doua zi de la capat..... Iar voi n-aveti (dupa poze ) chiar 15 ani... suinteti oameni maturi, eu in locul tau i-as zice clar (de fapt, asta am si facut ) ca ajung la nebuni asa si, daca ma iubeste (parintilor: daca ma iubesc ) atunci sa facem pasul asta impreuna... ca nu-i chiar asa un capat de tara!!!

@chocolate... si mult succes. gresesc ai tai, nu aveau voie sa te puna sa faci alegerea asta... e viata ta si, chiar daca lor nu le place de el, n-au dreptul sa-ti interzica... sper sa isi revizuiasca parerea si sa fie totul ok pt voi.

@eu_vreau... tu esti o foarte fericita exceptie . daca toate cuplurile ar fi ca voi si toti barbatii ca al tau, n-ar mai fi divorturi pe lume... dar ca MEDIE, e greu sa "citesti" un om cu care n-ai stat impreuna... oricat de des te-ai vedea cu el, ai totusi un minim "timp al tau"... ala despre care wildhoney se plange ca-i lipseste. si asa-i. daca eu stau la mama si el la bunica, indiferent daca ne vedem zilnic toata seara dupa serviciul lui, sa zicem, eu tot ma voi aranja (fizic si psihic) ca sa fiu "perfecta" la intalnirea cu el... el la fel... si va fi ceva absolut minunat, dar IREAL. cazuri ca al vostru sunt rare; din pacate, cei care procedeaza ca voi sfarsesc, marea majoritate, ori divortati, ori casatoriti, dar foarte "fericiti", traind intr-o "obisnuinta". e greu sa te trezesti ca "ingerul" pe care l-ai iubit poate sa se trezeasca ciufulita dimineata, poate sa faca cea mai groaznica mancare din lume, poate sa aiba obiceiuri absolut insuportabile... ca iubitul tau poate sa te lase sa muncesti de una singura in timp ce sta la calculator, ca iubita ta (aici ma recunosc) are momente de nervi/depresie in care nu te poti intelege cu ea oricat de dulce esti cu ea.. etc etc... etc. e multe.. si e grele. iubi al meu s-a schimbat radical de cand ne-am mutat... probabil si eu. dar, chiar daca e mai greu, e mai bine asa: repet, pt ca acum pot sa declar AVIZAT ca il iubesc... gata cu scenariile predefinite si visate de acasa, cand dorul mare te face sa uiti de tot. te iubesc... dar oare, TE SUPORT?

@wildhoney, mama.. esti normala (asta in caz ca te indoiai ). toti avem nevoie de acel "spatiu personal" de care zici tu... si el, cu siguranta. dar de multe ori il ai pana poeste cap... de exemplu, al meu e la lucru de la 8 la 5, uneori 5 devenind 9 . ma satur de atata "timp personal", desi locuim impreuna. marita-te linistita ... toti avem momente dintr-astea... si eu am momente in care nu vreau sa vad pe nimeni (si ale naibii enerjii , tocmai atunci ma simte ca nu-s in regula si vine sa se lipeasca de mine ca sa am ce exploda). am mai scris la un topic, un specialist in probleme de cuplu (dr j.gray - "femeile sunt de pe venus, barbatii sunt de pe marte") spunea ca e normal, "fiziologic", ca femeia sa aiba stari de depresie, atunci iesind la iveala probleme afective din copilarie.... iar daca partenerul se comporta cum trebuie cu ea (=nu-i minimizeaza problema si o sustine), ei i se vindeca respectivele traume. cica toate avem faze dintr-astea, mai intense sau mai insesizabile... dar exista. si inca ceva... in multe cuturi exista reglementate aceste "pauze". de exemplu, in kama sutra indiana se vorbeste de faptul ca femeia casatorita locuia separat de sotul ei pe perioada menstruatiei... pe langa explicatia (nu prea placuta ) ca femeia era considerata "murdara" in aceasta perioada, mai exista si un alt aspect: avea cateva zile in care nu muncea in casa, se odhinea, se refacea dupa SPM ... si isi dedica un timp ei insesi. toti avem nevoie de pauze... si tot orientalii (care sunt si cei mai "meseriasi" in arta relatiilor), spun ca o relatie nu trebuie sa fie vazuta ca 2 sfere magnetice care s-au lipit strans si parcurs un drum impreuna... ci ca 2 sfere magnetice cu polaritate schimbatoare, care cand se atrag, cand se resping... apoi iar se atrag si tot asa... din aceasta "lupta" se naste o relatie reusita . in concluzie... MARITA-TE

Katami, ai baut Red Bull? Ai scris, nu te-ai incurcat!

Janis, fii atenta: daca va mutati impreuna si o perioada prietenul va trebui sa plece, iar tu vei simti ca te nasti a doua oara (ca Leo), nu e de bine!

Pana la urma, what a big deal?! A locui impreuna nu inseamna oficializarea relatiei si nici nu e capat de lume.

cati ani ai, mykutza ?

pai faci cum crezi tu k e mai bine.u il cunosti si sti dak se merita sau nu.oricum e o experienta noua,asa k t poti astepta la orice

faza e ca noi teoretic e ca si cum am sta impreuna doar ca nu dormim amandoi...banii nostri sunt in comun de 2 ani.am chei de la el..m cheie de la masina lui..cand pleaca maica-sa cate  o saptamana la tara o data la 2 saptamano stam numai in casa si e foarte bine..noi ne-am cam saturat de iesit la suc..mai bine stam in casa..la noi probema e ca atunci cand nu ne vedem ne certam..knd stam mult impreuna nu ne certam..

ioiiiiiiiii katami e cea mai scriitoare forumista (am mai inventat o expresie )


mersi pt incurajari chiar o sa ma mut cu el fie ca o sa dormim in canale, dar macar sa fiu fericita o vreme (mai scurta sau mai lunga ... asta depinde)
mama-masii de viata ...
pana la urma eu cu cine raman? cu parintii sau cu familia pe care mi-o voi face in viitor ?

rrammonna a scris:

pai faci cum crezi tu k e mai bine.u il cunosti si sti dak se merita sau nu.oricum e o experienta noua,asa k t poti astepta la orice

pai pana acuma era tot ce imi doream..da eu sunt genul de om mai conservator,caruia nu ii plac schimbarile...si nu stiu mi-ar fi greu sa ma despart de casa mea..
de 2 ani il duc cu zaharelul ca ma mut cu el..acuma sambata am fost la o nunta si am prins buchetul si el jarteaua..asta a pus capac i s-a pus pata de atunci