Ati patit...?

se poate.. nu-mi amintesc acum... dar fii mai explicita, de ce (anume) nu te poti bucura ?

sa zicem ca mi-am dorit sa fie cumva relatia dintre mine si cineva...
si cand e cum mi-am dorit (cel putin cand "corespunde standardelor pe care le-am enumerat eu pe o lista imaginara), imi dau seama ca nu`mi place, ca nu ma bucur..
cand de fapt ar trebui sa fiu cea mai fericita din lume, pt ca asta a fost scopul meu in ultimii ani, asta a fost telul, lucrul pentru care am luptat secunda de secunda...

eu is obosita de tot. cum am zis si la offtopic. daca saptamana viitoare nu vine, asa cum a promis, ma iau si plec pe vas in grecia

da, mi s-a intamplat si e vorba de profesia mea...
mi s-a mai intamplat si sa lupt did tot sufletul pt un anumit lucru, sa fiu la un pas mic mic de tot sa il obtin, pt ca apoi sa vad cum se naruie totul in fata mea, fara ca eu sa pot face ceva si doare asa de tareeeeeeeeeee

Ultima oara a fost editat de mika (2008-06-20 17:31:57)

si eu am luptat din rasputeri dar cam de fiecare data m-am bucurat de ce am realizat...m-am luptat mult timp sa il conving sa facem credit pt casa si am reusit si acum ne bucuram de fiecare moment acasa...la fel si cu masina...s-a speriat cand am zis ca luam credit asa mare dar acum e mandru ca are W in fata blocului chiar daca stam cocosati de rate...eu incet incet am invatat sa ma bucur de orice din viata asta care si asa e scurta si plina de toate cele

da,mi s-a intamplat. in general atunci cand vreau mult de tot ceva, si astept f mult timp pt a avea acel lucru, atunci cand il obtin ma plictisesc f repede de el, sau ii dau seama k nu ceea e vreau.stii vorba aia "Ai grija ce iti doresti , ca s-ar putea sa ai."

da, se intampla pentru ca in perioada in care lupti nu te mai gandesti daca ceea ce faci iti va aduce cu adevarat ceea ce vrei, adica nu mai ai in fata decat unde trebuie sa ajungi. Asa am facut eu in ceea ce priveste facultatea: de la inceputul clasei a 11-a am zis k io dau dom'le la ASE in Bucuresti doar cu gandul de a pleca de acasa si a scapa de ai mei...si am intrat si mi-am dat seama ce de fapt eu nu asta imi doresc, nu imi doresc sa fiu departe de cei care ma iubesc, nu imi doresc sa fiu singura. Probabil ca daca m-as fi oprit pentru o secunda in cursa asta nebuna de a-mi capata "independenta" si as fi pus lucrurile in balanta nu as mai fi plecat...dar...ce sa-i faci, stii vorba aia "Da-mi Doamne mintea de pe urma"

si eu mi-am dorit f mult sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si sa-l iubesc..sa fie asa cum din totdeauna mi-am dorit...l-am gasit acum vreun an dar parca tot nu era cum vroiam eu...si am sperat mult timp la o schimbare.si tocmai  cand obosisem sa mai sper s-a intamplat s-a schimbat      si simt ca el e alesul..e exact ce imi doream acum sper la viitorul nostru, sa fie asa cum amandoi ne dorim.si sper ca atunci cand visele noastre vor deveni realitate sa ma pot bucura din plin de ele.

Loveable a scris:

...vreodata sa va doriti din suflet un lucru, sa luptati luni sau ani de zile pentru el, iar cand l-ati realizat, sa fiti prea obosite pt a va bucura de el? sau sa realizati ca de fapt nu e deloc ce ati fi dorit?

ooo, da ! si e frustrant rau...