Relatii la distanta-7

Motocel, as vrea sa nu iti spun ca esti prea mica, dar...
Am trecut si eu prin situatia descrisa de tine, credeam la varsta aia ca sunt in stare sa-mi scot inima din piept pt el, daca mi-ar cere. Am tinut-o asa vreun an si jumatate, vorbeam ore intregi la telefon etc. Dar mi-am dat singura seama ca asa ceva nu merge, nu are cum sa mearga. El era acolo, eu aici. Vedeam un tip, mi se aprindeau calcaiele, brusc se intorcea tot universul pe dos. Si am pus punct la un moment dat. Chiar daca eu eram mai mica, el a suferit mai mult, a abandonat visul de a face o anumita facultate, s-a plafonat. Asta m-a facut sa-mi dat seama si mai mult ca nu vreau un om asa superficial langa mine.

Tu...esti mica si crezi ca-l iubesti. Probabil crezi ca si el te iubeste. Daca ar fi asa, ar veni la facultate la Timisoara...e mai mare, are mai multe posibilitati sa se descurce decat tine. Tu poti face multe chestii sa-l uiti. Iesi cu prietenii in oras, fa-ti cunostinte noi, uita-te la filme, citeste. La varsta asta te indragostesti foarte usor. E suficient sa vina un tip dragut sa flirteze un pic cu tine si e ca si uitat.

E mai bine acum, e suparat pe mine ca nu l-am mai bagat in seama.
Mersi fetelor ><

Loveable a scris:

acumaa.. ideea e sa fii sigura (si am impresia ca sa o spui ca esti) ca e ceea ce iti doresti..
eu am trecut prin chestie d-asta.. eu aveam 16, el avea tot 18... a venit in tm la faculta pt mine.. si dupa 1 an ne-am despartit si s-a mutat la buc. eu nu regret, dar pentru el, privit asa in urma, nu stiu cat s-a meritat sa-si dea viata peste cap...

mare adevar 

Da Loveable, ai dreptate ca nici asa nu e bine.. Si poate peste un an jumate pana termina el liceul imi trece mie... Dar cine stie?

Da... Dar asa mi se pare ca am lasat ceva neterminat.. Adica macar daca ne certam sau nu ne intelegeam sau ceva...:-< Cred ca asa pur si simplu nu pot sa accept.. Si nu pot sa mi`l scot din cap

Stau și citesc de ore bune toate mesajele de pe acest forum legate de relațiile la distanță. Parcă aș fi bipolară acum. C?te un mesaj mă bucură at?t de tare, altul ma ?ntristează.
          Am o relație de 4 ani jumate, din care 2 ani de zile am stat ?mpreună, ?n rest ?n tot acest timp de relație a fost exact o (1) zi ?n care nu ne-am văzut. Fără nicio exagerare, at?t a fost. C?t am stat ?mpreună a fost...raiul. Aveam căsuța noastră, modestă ce-i drept, nu aveam ?ntotdeauna ce ne-a trebuit, dar era a noastră și asta făcea totul așa de frumos...  Da, ne-am certat, numai noi știm cum am trecut peste toate, dar am ajuns să ne cunoaștem foarte bine și implicit, să ne iubim. Și Doamne, c?t ne mai iubim!

Mai sunt exact două luni p?nă c?nd lucrurile se vor schimba. Pe scurt, el serviciu ?n orașul natal de unde suntem am?ndoi, eu facultate ?n alt oraș ?n care stau de ceva timp. Distanța nu e mare, 90 km dar pare așa mult c?nd e vorba de ce-l pe care-l iubești.
   ?mi spune că iși cumpără altă mașină și că poate să vină orinc?nd ni se face dor unul de altul. Da, poate dar totuși nu. Nu cred că 10 ore de stat la muncă mai are chef să conducă 3 ore juma (dus-?ntors) plus timpul pe care-l petrecem ?mpreună. Și nu cred eu că după 8 ore de facultate + ONG mai am eu chef să merg p?nă la gară prin orașul infernal, să stau la ocazie și apoi să ma și ?ntorc. Nu zic că nu ne vom vedea. O vom face dar mai rar. C?t despre momentele ?n care ne vom dori puțină intimitate...nici nu mai vorbesc. C?nd va veni la mine, nu am unde să-l cazez, c?nd voi merge la el eventual ?n weekenduri mama lui va fi acasă (doar ?n weekend e ea acasă, ?n rest e plecată la muncă).
   Suntem geloși. Nu e vorba că nu avem ?ncredere, dar știu că va fi mereu un sentiment de "oare ce face acum?". Parcă-l simt de pe acum. Mi se pare foarte greu și chiar nu știu dacă această relație va rezista. Nu știu ce să fac, cum să mă calmez, cum să ?mi spun "dacă cumva se ?ndrăgostește de altcineva, dacă cumva mă ?nșeală, asta e! Merg mai departe". Nu știu nici cum să-mi spun că "mă iubește, nu are de ce să caute altceva ?n altă parte, ?? ofer tot ce este de oferit. știe să aprecieze iubirea pe care i-o port".
     Lucrul care pune sare pe rană e că pe el nu-l simt așa. Parcă acceptă prea ușor. O dată nu l-am văzut atunci cănd vorbeam de astă sa-i pară rău. Inițial am ?nțeles că ?ncercă să fie el puțin mai tare ca mine să mă liniștescă. Dar nici după ce i-am spus ce simt, că mi se pare că pentru el nu e un lucru at?t de important și i-am spuns că dacă simte lucrurile pe care le simt și eu (așa cum a zis) să ?mi arate, tot nu am văzut să-i pară at?t de rău precum ?mi pare mie. ?l ?nțeleg că e entuziasmat pentru job, e o oportunitate foarte mare, și eu sunt bucuroasă pentru reușita lui, nu ?? cer să renunțe pentru mine. ?i cer doar puțină compasiune...Aș fi mult mai ?mpăcată să știu că și eu ?i voi lipsi la fel de tare precum ?mi va lipsi el mie.
    Un sfat, o părere? Știu că sunt mii de sfaturi pe aici, dar parcă nu le ?nteleg așa tare dacă nu-mi sunt adresate mie. Vă Mulțumesc!

Ultima oara a fost editat de das (2013-07-30 19:22:24)

Das,daca deja ai inceput sa gandesti ca nu va fi bine,nu e chiar ok,deja ai frica asta in san si esti deja pornita ca asa va fi si tot ce se va intampla in jurul tau vei avea impresia ca va fi rau,doar gandindu-te.Incearca sa te calmezi,sa tragi aer in piept si sa te gandesti ca totul va fi bine.
In primul rand as tinde sa cred ca nu ai incredere deplina in el daca spui ca iti este frica sa nu se indragosteasca de alta,nici nu a venit timpul plecarii si tu deja de gandesti "daca..daca" .
In al doilea rand trebuie sa te gandesti ca aveti 4 ani impreuna si nu se va duce pe apa sambetei doar pentru putina distanta. Incearca sa fii pozitiva si sa te gandesti ca totul va fi intr-un final.
Eu am stat la distanta de 2000 Km de al meu timp de o luna ( o saptamana nu am vorbit deloc deloc in perioada aia)
Acum iar sunt la distanta de 2000 Km fiind in alta tara si nu i-am mai auzit vocea de 3 zile dar asta ne intareste relatia si mai mult,pentru ca stiu ca revederea va fi fara cuvinte.
Incearca sa nu mai pui raul inainte si sa te gandesti ca "daca" . Bafta

Va multumesc mult fetelor. Adineaori am fost la el si am vorbit cat se poate de deschis despre treaba asta. I-am spus absolut tot ce simt. Si m-a uimit cu raspunsul lui.
          Mi-a spus ca motivul pentru care se bucura din plin de toate si nu arata ca ii pare rau e ca vrea sa petreaca timp de calitate cu mine. Mi-a spus ca nu are rost sa fie de pe acum trist pentru ca atunci tot timpul asta pe care il avem inca la dispozitie sa ne vedem zilnic s-ar risipi. Mi-a venit sa-mi dau in cap cu ceva atunci.
Trebuie sa scap de "daca...daca" si o voi face. Multumesc inca o data.

_Summer_ a scris:

Loveable a scris:

eu zic ca singura solutie ca sa fiti impreuna e sa vina el la faculta in tm. nu zic ca i-ar fi usor, dar nici imposibil daca te iubeste destul.
acumaa.. ideea e sa fii sigura (si am impresia ca sa o spui ca esti) ca e ceea ce iti doresti..
eu am trecut prin chestie d-asta.. eu aveam 16, el avea tot 18... a venit in tm la faculta pt mine.. si dupa 1 an ne-am despartit si s-a mutat la buc. eu nu regret, dar pentru el, privit asa in urma, nu stiu cat s-a meritat sa-si dea viata peste cap...

Bine ca nu l-ai mai zapacit si pe astalalat la cap ca vad ca ai antecedente