8 zile de intarziere a ciclului-2

Buna. Azi la 17.00 ma duc la doctor, sper sa fiu sanatoasa, sa nu am vreun chist sau vreo anexita ceva. Nu stiu de ce, dar desi am fost de f multe ori la medic pana acum, e fiecare data merg cu emotii, sa nu cumva sa-mi spuna ca e ceva in neregula. Dar nu cred ca am ceva, pt ca ma simt extraordinar de bine si psihic si fizic. E doar un control de rutina dar totusi trebuie sa-l fac ca sa fiu eu perfect linistita. 

Neatza. Am fost la control, mi-a facut si ecografie. Sunt bine, nu am nici o urma de chist, uterul arata f bine mi-a spus, nici nu se vede vreo urma a cervicitei pe care am avut-o candva, cauterizata. Dar ovarul meu este cam micut si a spus ca nu vede vreun semn ca ar fi fertil, nici un folicul pe el. M-a cam suparat, sincer nu stiu daca a mai merg la el a doua oara...eu m-am dus la un control si el mi-a pus diagnostic prezumtiv sterilitate primara.......nu inteleg, am oprit pastilutele acum 8 luni si nu pot spune ca in timpul asta am inercat asiduu sa facem un bebe. Am lasat totul la voia intamplarii, pot spune chiar ca in perioadele de ovulatie (pe care le simt f puternic, prin dureri) am stat cuminti pt ca ma durea prea tare... Eu sunt optimista de felul meu dar doctorul asta m-a cam suparat. A zis ca de azi sa incep sa fac teste de ovulatie zilnic ca sa vada daca ovulez, sa-mi faca ceva sa verific permeabilitatea trompei si neaparat o spermograma sotului meu. Am innebunit cand l-am auzit. Nu inteleg....stiam ca daca incerci un an si nu reusesti se incep toate manevrele astea. Eu chiar nu vreau sa fac dragoste programat...si mi-e f teama ca o sa ne strice relatia. Si nimic nu e mai important pt mine decat relatia noastra, nici macar un bebe. Am auzit de la alte fete cum s-au chinuit sa ramana insarcinate si mi se pare ingrozitor, m-au cam speriat. Nu vreau sa-mi chinui sotul si nu vreau sa ma chinui eu....Mi-au ajuns ani de zile de mers la doctori aproape saptamanal. El a fost bucuros, a zis ca face spermograma, face orice, ca nu e nimic rau in asta, poate e cazul ca pt unele lucruri sa muncesti putin ca sa le obtii, asa a zis. Dar eu cand am vazut pe trimiterea la analize de sange diagnostic prezumtiv sterilitate primara am innebunit. Am plans 3 ore aseara non-stop. Mi-e foarte frica...ma sperie si mai bine nu mai mergeam la medic deloc. Nu stiu ce sa fac...sunt cam confuza in mom asta. E ca si cand cosmarele mele s-ar adeveri....si nu cred ca suport asta.  De cand am avut operatia stau cu o teama dar totusi am incercat mereu sa o combat si am sperat ca nu o sa am pb in a ramane insarcinata.
Nu stiu daca sa incep sa fac testele de ovulatie si toate demersurile propuse de medic sau sa renunt la toate si sa facem dragoste ca nebunii si atat, fara sa ne gandim ca vrem sa concepem un bebe. Daca e vreun medic pe forum...si imi poate raspunde in vreun fel...
Sotul meu mi-a spus ca nu ma iubeste oricum, si cu bebe si fara bebe si ca nu in asta sta fericirea noastra in viata, ci in iubirea noastra cea mare. Nu pot sa inteleg cum din atata iubire ....nu se poate naste un ingeras... Altii se nasc din rautate, violenta, neglijenta....Totusi eu cred in iubirea noastra...el e ingerasul meu bun si eu al lui si din asta nu poate iesi decat bine.

Nu stiu ce sa fac, ideea e ca nu pot sa accept faptul ca e posibil sa am probleme de fertilitate. Nu vreau, pur si simplu.  Eu chiar cred ca suntem super ok, momentan ma si simt foarte bine fizic... si psihic...ma simteam foarte bine pana sa merg la medic.
Adica...suntem tineri, abia ne-am casatorit, ne-am luat o casutza, toate merg frumos si bine, chiar daca suntem stresati la serviciu, iubirea regleaza tot. Nu am fost niciodata bolnaviciosi, am facut foarte mult sport amandoi de cand ne stim. Ne iubim enorm si ne intelegem superb. Si asta e foarte important. Nu vreau si nu pot sa cred ca e ceva in neregula.
Daca ar putea doctoressa sa-mi dea un sfat...as aprecia mult.

Ultima oara a fost editat de puyut (2008-10-10 10:25:43)

puyut a scris:

Nu stiu ce sa fac, ideea e ca nu pot sa accept faptul ca e posibil sa am probleme de fertilitate. Nu vreau, pur si simplu.  Eu chiar cred ca suntem super ok, momentan ma si simt foarte bine fizic... si psihic...ma simteam foarte bine pana sa merg la medic.
Adica...suntem tineri, abia ne-am casatorit, ne-am luat o casutza, toate merg frumos si bine, chiar daca suntem stresati la serviciu, iubirea regleaza tot. Nu am fost niciodata bolnaviciosi, am facut foarte mult sport amandoi de cand ne stim. Ne iubim enorm si ne intelegem superb. Si asta e foarte important. Nu vreau si nu pot sa cred ca e ceva in neregula.
Daca ar putea doctoressa sa-mi dea un sfat...as aprecia mult.

Doc e bolnava ....citeste la members area ce a patit saraca daca vrei...
de aceea te sfatuiesc sincer si calduros sa mai ceri o opinie medicala ..ca sa fiii sigura...au fost atatea diagnostice puse gresit..... si sa afac si sotul un set de analaize de gen hai ca se paote ..nu gandim pesimist 

Si atunci ca las balta analizele? As putea sa-i spun medicului ca nu vreau sa-i urmez sfatul si gata...doar nu m-o omori...
   Sper 

Ma gandesc uneori...oare chiar sunt bune atatea sacrificii, pentru a avea un copilas? Adica e bine sa ne indopam cu hormoni, sa incercam metode artificiale, sa facem dragoste total programat, sa devenim niste robotei? Pana la urma ce conteaza e iubirea, faptul ca avem soti, parinti, prieteni care ne iubesc. Adica nu suntem totusi niste roboti al caror singur tel in viata e sa procreeze... fericirea noastra nu ar trebui sa depinda de nimic altceva decat de noi insine si de cum stim sa ne traim viata. Mi se par ingrozitoare toate automatismele astea...teste de ovulatie, ecografii, inseminari artificiale, etc. Oare chiar nu exista fericire si fara sa concepi un bebe? Oare chiar merita sa-ti strici iubirea, sa strici tot farmecul iubirii pentru asta? Pana la urma, si daca ai un bebe si te alegi cu familia stricata, ce rezolvi? Ma tot framant....cum as putea sa-i spun eu sotului meu ...de azi trebuie sa facem dragoste din 2 in 2 zile, ai sau nu chef, asta e. Si neaparat sa stai tu deauspra....si fara prostioare inainte...(pt ca am inteles ca saliva impiedica innotatorii sa avanseze), si dupa aia sa stau suspendata cu picioarele in sus o ora... Nu e posibil asa ceva. Cred ca ne-am plictisi de moarte. Si cum monotonia e moartea pasiunii.... Abia ne-am casatorit...Si ne plac lucrurile spontane, nebune, romantice. Si avem cate 4 zile poate odata, cand pur si simplu nu avem chef de nebunii, sau suntem bolnavi sau pur si simplu nu se poate, pt ca stam cu parintii si se aude fiecare miscare. Sau poate avem chef sa facem dragoste si in alte feluri...Sau, sau, sau. Nu stiu cum au putut altii sa faca asta ani de zile....sa-si programeze fiecare miscare...si totusi iubirea lor sa supravietuiasca. Dar eu cred ca nu vreau sa trec prin asa ceva. Pe de alta parte....mai e si o alta gandire, a doua fateta a monedei. Te gandesti la faptul ca nu reusesti sa ai bebei ca la o boala pe care trebuie s-o vindeci si asa cum faci sacrificii si stai in pat si te indopi cu pastile si ceaiuri pt orice alta boala, asa faci si de data asta. Nu stiu...cum e mai bine...dar momentan stiu ca pur si simplu nu am putut sa-i spun sotului meu acum cateva zile cand era mort de oboseala ca... ar trebui totusi sa facem dragoste, chiar si asa, terminati si fara chef cum suntem... daca vrem un bebe. Nu am putut, pt ca atunci tot sensul faptului de a face dragoste ar fi parut robotic...procreerea. Sa facem sex ca robotii (pt ca dragoste, clar nu se poate face asa, programat) pana la epuizare, murim, luptam...doar ca sa avem un bebe. Eu de cand nu mai am dureri la ovulatie nu mai stiu cand sunt in perioada fertila, asa ca ar insemna sa facem de acum incolo pana la victoria finala...sex programat si atat. Nu mi se pare nici sanatos nici frumos, nici foarte romantic.  Si totusi, de obicei asta ni se  recomanda...

Da, asa zic si eu. 

Avem amandoi aproape 28 de ani. Da, ai dreptate, totusi trebuie inlaturata posibilitatea unei probleme de sanatate, cum ar putea fi trompe infundate. La asta m-am tot gandit...pt ca am avut multe anexite si cistite si infectii cu candida. Mi-as face o histerosalpingografie, sa verific permeabilitatea trompelor, insa cred ca costa mult si am inteles ca necesita spitalizare, mi se pare o complicatie totala. dar totusi cand o sa am posibilitati financiare, o sa o fac si pe asta. ma mai gandisem la o solutie...fara sa mai fac  analize...sa merg direct la acupunctura...sa-i spun ca vreau sa raman insarcinata si sa vad ce-mi zice. Si in paralel sa iau niste tincturi, ceaiuri si cam atat. Ar fi simplu. Asta inainte sa fac histerosalpingografia...care am inteles ca e dureroasa. Si apoi ce-o fi o fi.

Ultima oara a fost editat de puyut (2008-10-23 14:57:27)