S'a terminat 2-110

da pai se zice ca barbatul tb sa fie cu 4 ani mai mare decat o femeie....ca ei se maturizeaza mult mai tarziu decat noi

pai da deuzza pt ca asa fac unii....vad cat ii iubim sunt constienti de asta mai ales cum ai facut si tu si eu de i-am iertat atatea si omul se lasa pagubas ce sa te mai cucereasca daca deja vede clar cat il iubesti orice ar face sau nu

pai si Deuzza daca v`ati impaca crezi ca asta o sa rezolve pb dintre voi ? crezi ca te vei simti iubita si apreciata ?
eu am mai zis si dincolo... daca nu simte ...n`are cum sa faca gesturile alea care se fac intr`o relatie.... dragoste cu forta nu se poate...stii si tu
probabil te iubeste in sensu ca ati fost atata tp impreuna...ati crescut impreuna da asta practic e prietenie...nu iubire ce o simte un barbat pt o femeie

da...se subintelege

andru da tu cum mai esti cu vic. ???

Deu si atunci cum iti explici cele intammplate in conditiile in care el avea practic libertate totala ...
cand iubesti cu pasiune si tot tacamu, cum spui tu, nu te desparti sa experimentezi`
eu nu vreau sa te supar mai tare dar ia in calcul si varianta asta`... pt ca faptele sunt cele ce vorbesc...cel putin din`afara asa se vad lucrurile...

mdaa....daca pe noi ne-ar apuca crize din astea si sa tot plecam si sa revenim cand vrea muschiul nostru oare ei cum s-ar simti? normal ca ei habar n-au ce sa spuna atata timp cat noi nu le-am facut niciodata gafe de genul.

Loveable a scris:

eu nu zic ca nu te iubeste..
dar...
pune in balanta "sa nu trebuiasca sa dea explicatii, etc" cu iubirea...
care cantareste muuult mai mult?
adica sa renunti la pers iubita pt ca nu`ti place un kkt de explicatie, de etc...
si daca te iubeste...vrea sa isi imparta timpul cu tine..

eu de fapt...cred ca te iubeste, dar ca stie ca isi permite sa "nu aiba chef de explicatii" o vreme.. ca oricum se poate intoarce la tine cand vrea..

da..cred ca exact asa e..

sunt de acord cu skumpi...asta nu e iubire un om care iubeste nu poate sa faca o persoana sa sufere

Hello..desi  nu imi face placere sa redeschid acest topic..mai ales ca in urma citeam povestile voastre..si ma gandeam ce aiurea dar..sa incerc sa fiu cat se poate de scurta (nush daca imi iese si la obiect):

Duminica m-am despartit de un tip..2 ani impreuna..prima rel.serioasa.primul..si imi vine sa ma dau cu capul de pereti ca ma simt legata de maini si de picioare ca nu pot face nimic si nici sa il aduc inapoi cu forta nu pot.

A inceput frumos..a fost frumos..ne rasfatam tot timpul..pe scurt era TOT ceea ce visam eu la un barbat..cand l-am int.am zis ca mi-a pus dzeu mana in cap..si el ma iubea se vedea prin ce face cum se comporta etc.Acum un an..ca orice om am inceput sa am pb de sanatate..ginecologice..(nimic nerezolvabil..dar..recurent)..automat..sexual nu era ok..sunt genul care se si plange tot timpul si se panicheaza..nah nu era vina mea..colac peste pupaza am si pb cu coloana care acum s-au mai agravat gen..tre s am grija de mine..dar iarasi, nu ireparabil.Are un serviciu f aiurea, adica munceste f mult si de un an am inceput sa ne vedem doar in weekend (nici inainte nu era zilnic.dar totusi), ceea ce m-a deranjat, ii tot ziceam mereu, el o tinea pe a lui ca munceste si nu are cand, ma potoleam o vreme, mi=era greu, tineam in mine, iar nu ma abtineam si ii ziceam "de ce nu ne vedem mai des" ? Mereu a luat-o ca pe un repros.In rest ne era super bine impreuna, el locuieste cu ai lui, eu cu chirie.Si simteam ca nu e ok, dar ma gandeam ca trebuie sa suport pentru ca il iubesc la nebunie si el e tot ce mi=am dorit.

  Odata cu pb fizice..am devenit si eu mai irascibila..ne mai ciondaneam dar nimic grav a doua zi vorbeam iar.Pana acum 3 sapt cand am avut o cearta mai urata in care i=am reprosat ca nu era acolo cand ma simteam rau si el ca nu il inteleg cu munca..ca tre sa se concentreze pe ai lui ca nu se inteleg bine, ca tre sa fie acolo, ca eu sunt nemultumita tot timpul, eu in continuare uimita ..ok si eu imi iubesc familia dar sunt 2 lucruri separate.Dupa acea cearta nah..am vb a doua zioricum vb doar seara la tel ca in rest era prea ocupat cu munca etc.mai vorbeam pe mess..nah deja eram obisnuita nu simteam in mod particular ca s-a racit..adica nici un semn concret de despartire..duminika..a venit sa ne despartim..si inca nu-mi revin din soc..dintr-odata ..adica mereu il intrebam daca e fericit cu mine, zicea ca da..si ca at.cand ne-am certat spunea ca s-a racit de la cearta aia.Am ramas efectiv socata, nu imi venea sa cred.De gasit pe alta cica nu, ca am avut pb de sanatate ca nu e asta,efectiv s-a racit.Vi se pare normal un om asa dintr-odata?nu stiu ..imi e imposibil sa cred ca nu ma mai iubeste si nu l=am mai cautat de atunci..m-a lasat plangand si a plecat..spunand ca e mai bine asa.

Sper ca m-am exprimat cum trebuie ca sa intelegeti ceva din povestea astea..ideea e ca sunt atatea lucruri care ne leaga nu-mi doresc pe altcineva, sunt constienta ca din momentul asta nu se va mai intoarce la mine , dar il iubesc din tot sufletul meu! dar nu il pot cauta..oricat incerc sa vads lucrurile rele..nu pot! ..pareri??

PS:daca iubesti nu e normal macar sa lupti?si dupa aia poti spune ca ai facut tot ce se putea?