S'a terminat 2-41

ce nenorocit!!!      
te rog linisteste-te Loveable!!!
sa nu te mai aud niciodata ca zici ca vrei sa mori,asta e o prostie f mare,cum sa vrei sa mori din cauza unui dobitoc     
schimba-ti nr de tel,id-ul,si altele unde te-ar putea contacta.si daca il vezi da-l draq,fa-te ca nu l-ai vazut si ignora-l.chiar nu merita pt nimic in lume sa-ti distrugi tu viata!
nu e sanatos la cap daca face faze din astea de 2 bani cu tine dupa tot ce ai facut pt el! :f?rbannad:  :f?rbannad: si din pacate te afecteaza f tare doar pe tine,pe el il doare la basca  .
ii place sa te vada cum te chinui.astia sunt sadici de-a dreptul,stii ce mi s-a intamplat si mie  .le place sa vada suferinta,se simt excelent cand vad durere si chin,nesimtitii draq!    
hai revino-ti!
       
uita de ganduri negre,de el si de tot ce tine de el!stiu k e f greu dar trebuie sa o faci
sunt alaturi de tine my Love!si toate fetele de aici sunt!
:k?ra:
                        

Ultima oara a fost editat de OneOnly (2008-10-15 10:18:55)

deci....s-a trezit si ex-ul meu...ca ii pare rau si isi cere scuze pt tot.spera ca am inteles amandoi ceva din toata povestea asta si daca vreau sa ne mai acordam o sansa.
si i-am zis ca ce crede ca sunt un obiect pe care il arunca si apoi cand vrea il ia inapoi.si cica niciodata nu m-a tratat ca pe un obiect si sa ma gandesc,sa ne mai acordam o sansa.l-am intrebat de ce nu s-a gandit la asta inainte.apoi iar mai roaga sa ii mai acord o sansa.i-am zis ca nu am la ce sa ma gandesc si nu inteleg de ce vine sa imi spuna toata astea acum.a zis ca nu stia ce vrea si ca acum si-a pus ordine in ganduri.si ca si-a dat seama ca tine la mine.ca nu avea nimic in cap si si-a dat seama ca tin cu adevarat la el si sa nu fac toate astea din orgoliu.si mi-a zis de vreo 10 ori o sansa.dar am ramas categorica.si la sfarsit mi-a zis sa am grija de mine sa ma mai gandesc.eu am zis deodata ca nu stie pe ce lume e...s-a trezit cam tarziu.

mdeah....ex-ul meu,marea mea iubire, vad k si-a pus la avatar poza care ma innebunise pe mine inainte sa-l cunosc face-to-face.
nu ma mai incanta asa nici macar poza aia in care arata de innebunesti...degeaba are ambalajul ala splendid daca e gol pe dinauntru...
dupa ce a fost in stare sa-mi faca,nu ma mai impresioneaza exteriorul lui...nici macar poza aia in care arata cel mai bine...he can fuck off...

ah...scrie o parte la relatii,iubire,complicat..si aici de pe la pag 2 am tot scris,e o poveste lunga

kdeea a scris:

http://www.youtube.com/watch?v=Vjmxdx6lE10

"He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last for ever: I was wrong."

Am pe birou niste dvd-uri de la el pe care am uitat sa i le inapoiez. Pobabil cand mai vine acasa o sa il le dau inapoi. Deocamdata nu mai am puterea sa ma gandesc. Asa, in general, la mai nimic. Dupa un an jumate, nu mai stiu cum e sa fiu singura. Nu mai stiu cum e sa nu mai fiu cu cineva, ori sa flirtez cu vreun barbat. Sa imi iau o bluza fara sa ma gandesc daca o sa ii placa. Sa ma trezesc fara sa ma gandesc ca asta e inca o zi in plus CU el. Sa fac ceva, orice, fara sa ma gandesc la el cand intreprind actiunea respectiva. Si mai trist e ca nu mi-a facut rau, dar distanta a determinat aproape inevitabil o separare cumplit de absurda. As fi vrut sa ma insele, sa dea in mine, ca sa pot sa il urasc. Asa, nu am cum, nu am de ce. Parca ar fi impotriva legilor naturii. Si cel mai dureros a fost sa percep efectiv distanta fizica dintre noi, dupa ce ne-am luat ramas bun aseara. Si pentru prima data, aseara, am reconstituit acel traseu fara sa ne tinem de mana, acelasi, de fiecare data, din locul unde ne petreceam nesfarsitele seri cand beam amandoi dintr-o aceeasi bere si ii fumam pasiv tigara.
Imi curgeau lacrimile si nu era un plans furios. Pur si simplu imi alunecau pe obraji fara sa pot sa fac ceva sa ma opresc. I s-au umezit si lui ochii si incerca sa ma consoleze absurd, dar n-as fi putut sa ascult nimic. Nimic, nimic.
Si de aseara, respir fara el. De aseara, dupa ce un an jumate am fost "noi", acum sunt doar "eu". Si doar pentru ca el pleaca, si eu raman. E nedrept.
Nu stiu cum e sa nu mai stiu nimic de el, cand il doare ceva, cand se bucura, cand are o zi tampita. O sa uit incet-incet cum ii arata camera. Si o iubesc. Pentru ca e A LUI. Si ii iubesc mama si sora din acelasi motiv. Iubesc tot ce tine de el. Si trebuie, trebuie, sa nu mai fac asta. Sa nu imi mai reduc existenta la el.
Dar Dumnezeu stie cum si cand o sa reusesc sa ma detasez.

Inca mai am pe birou niste dvd-uri de la el. O sa i le dau, candva, cand mai vine acasa. Probabil.

crede ma k am plans knd am citit ce ai scris....e atat de trist inkt am simtit o durere in suflet
asa am simtit si eu knd am trecut prin despartirea de iubi....kiar dk nu a durat mult am considerat o definitva ptr ca la vremea respectiva asa se parea a fi...
imi pare rau ptr tine ...stiu ce greu e sa incerci sa traiesti doar ptr tine...sa te trezesti dimineata fara el in viata ta...dar o sa fie bine...si din experienta kiar am vazut k e adevarata vb aceea cu "timpul vindeca totul"...

SonneAle a scris:

iar pe mine ma tot suna... of, imi zice si glume, vorbeste de viitor, cred ca l-am speriat azi   ca cica sa mergem in egipt la iarna... e apucat     sper sa nu aiba fazele astea doar asa... din mila

din pacate raspunsul sta in tine.... tu trebuie sa decizi daca prezenta lui iti face mai mult bine decat rau....
tu trebuie sa te gandesti in primul rand la tine: ai nevoie de el? esti constienta de ce te asteapta? ai forta acum sa treci prin alte posibile certuri?
nu cred ca o face din mila... v-ati mai impacat de atatea ori inainte si nu avusese loc nicio nenorocire.... chiar daca ultimele dati tu ti-ai dorit-o mai mult ca el.

te pup si sper sa iei decizia care sa te linisteasca si sa-ti ofere siguranta

seno..
eu imi revenisem oarecum..la ultima despartire.. acum vreo 2 luni.. am zis gata, nu mai suport, nu mai pot.. si chiar nu mai puteam.. iar el s-a impacat foarte repede si foarte linistit cu ideea. a fost un weekend in care a venit la mine, ca era mama plecata.. si el era la lucru sambata, eu prin oras sa cumpar ingrediente sa faca el cea mai incredibila ciorba existenta.. si ma suna mama ca se intoarce sambata, si nu duminica cum imi spusese..
in seara aia iar am avut senzatia ca il pierd, ca se duce.. iar am intrat in disperare de fata cu el si plangeam si nu mai stiam ce sa fac.. a plecat acasa pe la 1 noaptea (trebuia sa doarma la mine daca nu venea mama).
si in noaptea aia mi-am dat seama ca risc sa ajung again ca acum 1 an.. si orice, dar nu aia.. faceam aceleasi faze, aceeasi disperare, aceeasi frica, panica... si am spus ca nu am voie..
si am gandit-o logic..ce pot sa fac? sa plang, sa urlu, sa il sun, sa ne vedem, sa trag de el, sa promit ca va fi bine? degeaba.. am facut-o si nimic nu s-a schimbat. stie si el cum ma port cand da si el de la el..ca sunt cea mai draguta, cea mai nice.. dar cand pt el sunt un 0 barat.. nu am cum sa ii zambesc cand ajunge acasa "ce faci draga? cum a fost azi".. nu am cum!
deci nu mai depinde de mine..
si sa stau sa astept sa isi revina el...nu o va face niciodata.. mi-am dat seama de asta de nspe mii de ori..
poate sa fie bine doar daca vrea el, nu depinde de mine.. iar el si daca vrea, vrea pt o luna, doua, trei (au fost iiiincredibil de frumoase ultimele 3 luni de impacare).. dar atat. dupa aceea iar ajung pe ultimul loc, si orice in lumea asta e mai imporant decat mine..
iar eu am nevoie de o siguranta, de planuri de viitor (nu ma refer la casatorie, ci macar la vara urmatoare, la mutatul impreuna..).. am nevoie sa stiu ca va fi si maine acolo, si ca sunt cea mai importanta din viata lui.. nu sa stau cu o frica constanta, si atunci cand e bine, ca maine nu va mai fi...
de cateva zile nu stiu ce am.. iar ma apuca dorul.. am impresia ca nu pot trai fara sa-i aud vocea, fara sa stiu ce face, daca ii e bine, daca il doare ceva, daca e ok cu lucrul.. chestii din astea de zi cu zi..
desi e foarte devreme, ma gandesc ca vin Sarbatorile, si chiar el a spus, ce inseamna pt mine sarbatorile..cat suflet pun in ele.. si cu cat drag fac totul..brad, macrae, aranjat..colinde..
dar daca l-as suna, daca as continua ceva cu el, orice.. mi-ar fi si mai rau.. si as lua-o de la inceput..
asa, singurul lucru pe care il pot face e sa ma rog sa nu fie dese momentele astea de dor, si sa pot trece peste ele..si incet incet, cu siguranta il voi uita de tot, cu siguranta va fi bine.. nu are cum sa nu fie..
pentru ca visele si dorintele mele au ramas aceleasi.. o viata frumoasa cu cineva, vacante, casuta noastra si toate cele..
as fi vrut din suflet sa fie el cel cu care sa le fac.. dar daca nu s-a putut, asta e.. trebuie sa ajung sa uit, si sa le pot face cu altcineva, sa fiu si eu happy la un moment dat..

le: Sfiiiiinte cat am scris

Ultima oara a fost editat de Loveable (2008-10-16 11:31:02)

Loveable a scris:

seno..
eu imi revenisem oarecum..la ultima despartire.. acum vreo 2 luni.. am zis gata, nu mai suport, nu mai pot.. si chiar nu mai puteam.. iar el s-a impacat foarte repede si foarte linistit cu ideea. a fost un weekend in care a venit la mine, ca era mama plecata.. si el era la lucru sambata, eu prin oras sa cumpar ingrediente sa faca el cea mai incredibila ciorba existenta.. si ma suna mama ca se intoarce sambata, si nu duminica cum imi spusese..
in seara aia iar am avut senzatia ca il pierd, ca se duce.. iar am intrat in disperare de fata cu el si plangeam si nu mai stiam ce sa fac.. a plecat acasa pe la 1 noaptea (trebuia sa doarma la mine daca nu venea mama).
si in noaptea aia mi-am dat seama ca risc sa ajung again ca acum 1 an.. si orice, dar nu aia.. faceam aceleasi faze, aceeasi disperare, aceeasi frica, panica... si am spus ca nu am voie..
si am gandit-o logic..ce pot sa fac? sa plang, sa urlu, sa il sun, sa ne vedem, sa trag de el, sa promit ca va fi bine? degeaba.. am facut-o si nimic nu s-a schimbat. stie si el cum ma port cand da si el de la el..ca sunt cea mai draguta, cea mai nice.. dar cand pt el sunt un 0 barat.. nu am cum sa ii zambesc cand ajunge acasa "ce faci draga? cum a fost azi".. nu am cum!
deci nu mai depinde de mine..
si sa stau sa astept sa isi revina el...nu o va face niciodata.. mi-am dat seama de asta de nspe mii de ori..
poate sa fie bine doar daca vrea el, nu depinde de mine.. iar el si daca vrea, vrea pt o luna, doua, trei (au fost iiiincredibil de frumoase ultimele 3 luni de impacare).. dar atat. dupa aceea iar ajung pe ultimul loc, si orice in lumea asta e mai imporant decat mine..
iar eu am nevoie de o siguranta, de planuri de viitor (nu ma refer la casatorie, ci macar la vara urmatoare, la mutatul impreuna..).. am nevoie sa stiu ca va fi si maine acolo, si ca sunt cea mai importanta din viata lui.. nu sa stau cu o frica constanta, si atunci cand e bine, ca maine nu va mai fi...
de cateva zile nu stiu ce am.. iar ma apuca dorul.. am impresia ca nu pot trai fara sa-i aud vocea, fara sa stiu ce face, daca ii e bine, daca il doare ceva, daca e ok cu lucrul.. chestii din astea de zi cu zi..
desi e foarte devreme, ma gandesc ca vin Sarbatorile, si chiar el a spus, ce inseamna pt mine sarbatorile..cat suflet pun in ele.. si cu cat drag fac totul..brad, macrae, aranjat..colinde..
dar daca l-as suna, daca as continua ceva cu el, orice.. mi-ar fi si mai rau.. si as lua-o de la inceput..
asa, singurul lucru pe care il pot face e sa ma rog sa nu fie dese momentele astea de dor, si sa pot trece peste ele..si incet incet, cu siguranta il voi uita de tot, cu siguranta va fi bine.. nu are cum sa nu fie..
pentru ca visele si dorintele mele au ramas aceleasi.. o viata frumoasa cu cineva, vacante, casuta noastra si toate cele..
as fi vrut din suflet sa fie el cel cu care sa le fac.. dar daca nu s-a putut, asta e.. trebuie sa ajung sa uit, si sa le pot face cu altcineva, sa fiu si eu happy la un moment dat..

le: Sfiiiiinte cat am scris

bravo,love!...imi place cum gandesti ...o sa gasim si noi pe cineva care sa ne faca intr-adevar fericite

da,dar ce folos...daca sta in alt oras...nu stiu daca o sa se lege ceva......mai rau ma amagesc...