Peace & love & sex-43

deci cand vad ce pb aveti cu iubitii... nu mai zic nik ... tot imi doream si eu sa ma cert cu al meu din chestii mari nu din prostioare da acuma nu mai vreau chestii marei raman la prostioare

Cica dureaza 3 ani
Dar mai are si impasuri...

blueeyes a scris:

Cica dureaza 3 ani
Dar mai are si impasuri...

la noi sunt 3 ani si 4 luni si ne merge super

carmen situatia ta e identica cu a mea de acum vreo 2 ani...fostul tot asa dupa o cearta mi-a zis k vrea sa ne despartim, k el nu mai poate etc etc etc...apoi am aflat k de fapt el vrea sa plece in spania la frate-su...ne-am intalnit, ne-am impacat (am crezut k se poate schimba), el a doua zi a plecat, eu am plecat in bucuresti...si dupa 2 luni mi s-a luat si am zis "gata pana aici"....tind sa cred ca s-a impacat cu mine pentru..one last fuck...bine k n-am fost atat de proasta incat sa ii cad in plasa.

nu zic ca asta e si situatia la voi, dar ai grija pentru ca daca la voi sunt apele tulburi si el pleaca nu faci decat sa lungesti povestea mai mult decat trebuie pentru ca lucrurile se vor inrautati...

dar tu te intelegeai bine cu el? adica... in cei doi ani ati avut o relatie frumoasa, va vedeati des...
daca pleaca, pai dus e, nu l astept... daca ar fi fost alta situatia, l as fi asteptat , dar la ora actuala nu, ca doar nu avem copii si n avem ce sa le dam de mancare

eu cred ca noi fetele avem nevoie sa fim sigure ca vrem sa terminam o relatie.
eu, in relatiile precedente, terminasem de mult relatia cu indivizii, inainte ca ei sa stie. mereu finalul il stiam, dar nu vroiam sa renunt fara sa stiu ca am facut tot ce a tinut de mine ca sa mearga, mereu am iertat si am trecut peste fel de fel de faze, dar pana la urma tot eu ziceam GATA.
ca sa dau un ex, in ultimele 4 luni de relatie fostul meu a venit sa ma vada de 3 ori, desi era la 110 km de mine. si mereu cand il intrebam daca vine imi zicea ca da, vin sambata. sambata imi zicea ca tre' sa plec cu serviciul nu stiu unde, sau ca m-a rugat tata sa fac nu stiu ce, dau ca X... si apoi imi zicea ca vine duminica...doar ca, mereu dumininca ii era rau, pentru ca sambata seara , de ciuda, se imbata

si el se astepta ca eu sa cred asta...nu il credeam, dar ma faceam ca da, pentru ca speram sa se rezolve situatia intr-un fel sau altul. cand insa m-am convins ca nu mai pot, nu mai vreau, i-am zis pa si ghici cine dadea apoi tel in disperare pe la toate colegele si prietenele mele....
dar prea tarziu....
eu prefer sa fiu asa, decat sa renunt si apoi sa stau si sa ma intreb daca am facut bine sau nu, daca nu cumva ar mai fi fost o sansa....

ne-am impacat... ma rog, impacat e prea mult spus..sa zicem ca nu mai suntem certati
nu stiu ce sa zic... mi-a promis ca nu o sa ma mai minta, l-am supus unui mic test pe care l-a trecut ... am vrut sa vad daca ma minte cu o faza si nu mai m-a mintit
nu am nicio justificare pt minciuna aia.. dar am discutat cu el ca de acum inainte indiferent ce vrea sa faca sa mi spuna si daca ma supar sa mi zica"preferai sa te mint?"

de plecat, nu mai pleaca, cu toate ca mi a zis (si pe buna dreptate )ca  stie ca tot eu o sa fiu aia care o sa l lase... (in ideea ca o sa vreau un altfel de baiat)

il iubesc prea mult ca sa il pierd asa pt niste nimicuri... poate ca si eu am fost prea posesiva si m-am comportat de parca i-as fi fost superioara

Ultima oara a fost editat de carmen_21 (2009-01-16 22:36:38)

crede'ma ca il iubesc f mult...
zilele astea mi am dorit un altfel de baiat... o altfel de relatie...
si azi, cand am vazut ca a luat in serios problema plecatului am simtit k se parbuseste cerul...
eu pot sa zic f multe,dar e mai greu sa le pun in practica
nu stiu ce o sa fie la toamna, cand o sa mi schimb prietenii, programul... si d-asta zic...
el crede ca o sa mi gasesc pe altcineva;
si nici nu pot sa zic de la varsta asta"da ma, o sa ma marit cu el"...tb sa iau in vedere si faptul ca e posibil sa fie altul in locul lui peste cativa ani...
n-as vrea, dar nu stiu ce o sa mi rezerve viata

Ultima oara a fost editat de carmen_21 (2009-01-16 23:56:47)

deliav, eu iti multumesc mult pt sfaturi, intr-o oarecare masura ai dreptate, dar pot sa fac diferenta intre dragoste si afectiune...
nu m-am indoit niciodata ca nu l-as iubi, dar vezi, ajungi intr-un moment cand iti dai seama ca oricat de mult ai iubi pe cineva,e posibil  ca viata ta langa el sa nu  fie asa de frumoasa pe cat ti-ai  dori; pana acum a fost bine, dar cand m-a mintit m-am gandit cum ar fi sa fim casatoriti, sau sa stam impreuna si sa ma ia cu tot felu de minciunele d'astea... daca o sa se tina de promisiune, o sa fie perfect, dar daca nu?
iar in ceea ce priveste facultatea si ce-o sa mai fie, pe mine nu ma vor influenta prietenii aia noi, ci atitudinea lui...gelozia; normal ca imi doresc sa nu se schimbe nimic, sa ramanem impreuna toata viata, ca nu mi face placere sa sufar, dar nu stiu ce o sa mai fie si tocmai d asta iau in calcul si alte variante.