Cum le-ai spus parintilor ca ti-ai inceput viata sexuala?-10

pai,ai mei fiind mai comunisti asa stiam k dak afla fac ca trenu` in gara....si fratele meu a avut grija de asta : la care tata mi`a spus ca trebuia sa stau pana ma marit,chiar de erau 30 d ani si mama cik sa nu mai gresesc de acum incolo   bine si ei sunt constienti ca exagereaza....da nah eu ii inteleg,accept asa cum sunt si iubesc pentru ca sunt parintii mei       p.s :si ei ma accepta/inteleg/iubesc pe mine si dezvirginata cum sunt....acum k scriu pare atat d comic...dar a fost pe bune

andreutza89.dreaming a scris:

mah eu chiar nush cum sa aduc vb sa-i spun mamei ca s-a intamplat si sa n ma mai tina sa numa duc la ubu sau sa nu raman peste noapte la el acasa... ....kiar da-ti-mi un sfat cum sa-i spun fara ca ea sa inceapa ca de obicei cu..."ti-am spus sa nu faci aia...si aia si aia... "

asa fac toti parintii, pt k ei au trait in alte timpuri si etc. era mama cel putin virgina cand s-a casatorit dar , de s-a casatorit dupa 2 luni nu ka noi dupa cativa ani....
la mine era ideea k ma dezmostenes,   nu ma recunosc,  nu am ce cauta acasa , cu el am vrut cu el sa raman, dar apoi...cand a vazut ca rel e de ceva timp si eram la facultate, eram singura, departe de ei..ma sunau si la tel imi mai ziceam k e iubi la mine, fiind si ora tarzie au inceput sa  isi inchipuie si incet s-au prins singuri, dar de aveam 22 de ani cand mi-am inceput viatza sexuala, deci...dar au crezut k o sa ne casatorim, de fapt si era in plan, dar ne-am despartit si atunci au suferit si ei alaturi de mine , ma asteptam sa faca mai urat...
dar nu ezita sa imi reproseze cand au ocazia, la fiecare pas chiar, tata niciodata, mi-a zis atat  ''u ai facut-o , u sa o desfaci'', dar mama imi reproseaza mereu...''ti-am zis mama sa nu faci si nu mai ascultat, eu eram de moda veche, asa imi ziceai, acum stai si sufera....cand iti spuneam: mama barbatul ii tot barbat, o baga , o scoate, o scutura si pleaka si u ramai cu lacrimi pe obraz   ''... si sincer ma dor enorm cuvintele ei, de ce pentru ca a avut drepatate, dar nu vreau sa-i dau...cand am facut pasul cu iubi al meu, mi-am dorit sa fie primul si ultimul, dar el nu m-a iubit cum l-am iubit eu...cred k am fost mai mult un trofeu k eram virgina la 22 de ani, asta tind sa cred acum...sau nush ce sa mai zik   ...deci suferinta a fost prea mare...deoarece din cauza parintilor cu ideile in care am fost crescuta si tot ceea ce mi-au impus...acum nu pot sa mai vad viatza alaturi de al barbat in pat...si psihic nu pot concepe k sa ma kulk cu altul...asa k de foarte multe ori mentalitatea pe care ne-o insufla parintii te poate urmari toata viatza...asa ca mai bine nu ii spune deocamdata..poate o sa se prinda singura cu timpul...

Katalyna2311 a scris:

"''ti-am zis mama sa nu faci si nu mai ascultat, eu eram de moda veche, asa imi ziceai, acum stai si sufera..."
pai dupa un baiat suferi chiar daca ai facut sau nu sex cu el, mai ales daca relatia are cateva luni sau ani

da asa este, dar nu se compara sub nicio forma suferina despartirii de un tip care nu ai avut nicio relatie intima, cu cel caruia i te-ai daruit trup si suflet fara nicio retinere....iti spun ca nu exista comparatii pt ca stiu k am trecut prin asta si mai ales cand cu omul caruia i-ai dat totul ai si planuri de viitor si intr-o zi se naruie totul si ramai cu .......NIMIK...
pt ca daca ma desparteam de cel cu care nu am avut rel intime, nu era asa dureros....de asta...''acum stai si sufera''....

asa e..nu se poate compara suferinta unei despartiri de un tip cu care ai avut relatii intime  (si mai ales dak a fost primul din viata ta) fata de unul cu care nu ai avut..in cazul meu ,eu merg pe premisa ca acel baiat cu care ti-ai inceput viata sexuala , cu ala e si mariti si ala ramane toata viata, insa na knd relatia nu merge n-ai sa stai sa rabzi din cauza asta, asa k mergi mai departe...relatia cu iubitul meu este una destul de delicata, si ma ma gandesc cu groaza k dak s-ar termina totul mi-ar fi f greu sa am o relatie cu alt baiat, sa ajung la intimitati..sunt o pers care pune mult suflet, sunt si pudik, inhibata, si depinde de pers respectiva cum ma ia,cum se apropie de mn...

Joy'n'Happiness a scris:

asa e..nu se poate compara suferinta unei despartiri de un tip cu care ai avut relatii intime  (si mai ales dak a fost primul din viata ta) fata de unul cu care nu ai avut..in cazul meu ,eu merg pe premisa ca acel baiat cu care ti-ai inceput viata sexuala , cu ala e si mariti si ala ramane toata viata, insa na knd relatia nu merge n-ai sa stai sa rabzi din cauza asta, asa k mergi mai departe...relatia cu iubitul meu este una destul de delicata, si ma ma gandesc cu groaza k dak s-ar termina totul mi-ar fi f greu sa am o relatie cu alt baiat, sa ajung la intimitati..sunt o pers care pune mult suflet, sunt si pudik, inhibata, si depinde de pers respectiva cum ma ia,cum se apropie de mn...

ai mare dreptate asa vad si eu lucrurile, dar cum sa traisesc fara el , cand nici nu ma lasa sa il uit...ne-am despartit de 10 luni, suntem colegi la master, ne vedem in fiecare zi , cum sa-l uit....plus ca de cand a luat vacanta a plecat acasa, iar 2 luni nu mi-a dat niciun semn,cu atat mai putin eu , stiind ca are si pe alta,... pana acum doua zile cand mi-a zis k e dor de mine...dar ca daca poate o sa vina sa ma vada, daca poate, ca e cu prietena lui si e mai greu....cum!?!?! ca si mie mi-e dor de el, dar i-am zis k nu vreau sa-l vad, daca e cu ea, cu ea sa ramana, pt k sa fiu persoana de pe lokul 2 nu pot, si mai ales ca daka il vad nu-i rezist la niciun avans si cad in bratele lui, si nu vreau asta, atat tp cat e cu alta, desi mor de dor, dar si de draci.....si asa mi-a rascolit din nou viatza...acum cand stiu ca e la ea, ca o saruta, ca o mangaie, ca face dragoste cu ea, imi vine sa mor, sa ma urk pe pereti...nu stiu ce sa fac....dar nici nu ma lasa sa-l uit, de ce daca nu vrea nimik de la mine????crede-ma k nu mai pot...nu ma pot concentra nici la serviciu, nici pe strada nu imi vine sa merg...e fff dureros si aiurea...

reusisem sa imi revin catusi de cat in astea 2 luni(asta dupa ce am vrut sa termin cu viatza, nu vb cu nimeni, nu ieseam din casa cu saptamanile, nici sa iau paine ca nici nu mancam, era sa pierd anul, examene,etc)...cat nu l-am vazut, dar acum mi-a bulversat toata viatza....nu mai pot...si mi-e ff dor de el, am fost 2ani jum cu el, si a fost totul pt mine, dar nu mai pot accepta sa fiu persona din umbra, si de asta nu vreau sa ma vad cu el, cand stiu k e la cativa pasi de mine innebunesc.... , e teribil de greu, cand ma gandesc ca este cu ea ma apuka toti dracii     , nu stiu cum sa mai fac fata , nu stiu ce o sa fac k inca un an sunte colegi si mi-e teribil de greu sa-l vad, si mai ales daca este cu ea....imi vine sa plek departe undeva unde sa nu vad , sa nu aud, sau sa adorm si sa nu mai trezesc....vad ca iar mi-a bulversat viatza si iar intru in acele depresii...am sabilt intr-o luna si jum 8 kg....nu stiu unde o sa ajung cu asta, si toate numai de la dorul de el....

merci pt incurajari..imi prind tare bine cuvintele tale in momentele astea , cand nu stiu ce sa fac....o sa mai vb k acum nu pot k incep sa plang si sunt la serviciu si nu vreau asta....

cu placere ma bucur daca te-am putut ajuta cu ceva

alexa123 a scris:

bella, eu zic ca tu esti destul de constienta ca tipul asta, prin orice tine de el, iti face rau..asa ca cel mai bine e sa-l scoti definitiv din viata, din cap, din suflet, din orice. Da, e greu, dar nu e imposibil. Gandeste-te ca meriti mai mult, meriti sa fii iubita si pretuita..sadeste putin orgoliu in tine, si ai sa vezi ca vei trece peste
Si..cauta sa numai gadesti asa pe viitor, EL nu trebuie sa devina centrul universului tau, oricat de mult l-ai iubi. Daca e cu alta acum, lasa-l in plata lui..nu e singurul..va venil altul;, si altul...si tot asa ..; daca stai sa te consumi pt fiecare unde ajungi??
Si eu am pus punct unei relatii de 3 ani si ceva...nu a fost usor, dar nici capat de lume. El are prietena acum...la numai 2 luni dupa ce ne-am despartit...asta e, sa fie fericiti...toate au un scop in lumea asta.
pupici, sa auzim de bine

buna merci...
asa ar trebui sa fac, dar uite ca nu ma lasa, azi noapte mi-a facut tot felul de scene de gelozie k nu am vrut sa ne intalnim...k am pe altcineva, ca sunt mincinoasa si prefecuta si k ma simt bine cu altii, dar jur k nu am avut nicio treaba cu altcineva in afara de el deoarece tin si acum la el ,si mi-e tare dor, de asta am si refuzat sa il vad, k cedez si nu pot sa-i rezis, k sunt o proasta, iar eu am stat in casa nici makar nu am fost cu nimeni si am plans k dobitoaca si el ma akuza de ceva ce nu am facut asta mi-e ciuda si.....face el criza de gelozie, desi el este cu alta.....nu stiu ce sa mai inteleg sincer...nu reusesc eu cea care am stat cu el 2 ani jum sa-l inteleg...dar nu va pot explika ce dor imi este de el si kat de mult ii simt lipsa si cat de mult as vrea sa ne iubim...mi-e tare dor...

fetelor sunteti offtopic...