Scopul in viata..-2

pff la mine este cam intr-o continua schimbare dar in mare vreau ce vrea si kdeea si ma mai gandesc
nu sunt adepta crierei...mie daca imi gasesc un job bun ...care sa ma ajute sa-mi intretin familia ..nu ma prae intereseaza daca e sau nu in domeniul meu sau daca altii sunt mai realizati ca mine....ma multumesc cu lucruri mai simple 

Ultima oara a fost editat de Alina Delia (2008-11-11 10:54:19)

problema e ca in ziua de azi ca sa ai un trai cel putin decent cam ai nevoie si de o cariera...adica trebuie sa muncesti destul de mult si sa fii dedicat in ceea ce faci ca sa iasa si profit...altfel nu prea am avea cu ce sa intretinem familia aia frumoasa la care viseaza fiecare

hmmmm, eu nu am un scop in viata. adica unul clar definit! scopul meu este sa traiesc si sa nu regret nimic din ceea ce depinde de mine. iau ceea ce mi se ofera la care adaug si creez noi posibilitati. daca as avea un barbat super scopul meu ar fi sa am o familie de vis, daca nu am scopul meu e sa ma dezvolt personal....
cu alte cuvinte sunt extrem de adaptabila, nu imi impun limite si reguli stricte, nu imi impun un punct la care sa ajung, ci mai degraba unul pe care sa il pot depasi mereu si care sa depinda numai de mine

pai ...nici nu mai stiu care e scopul meu ....sau dak am avut un scop pana acum ...treaba e ca de acum incolo scopul meu va fi sa-mi cladesc o cariera si apoi sa-mi intemeiez o familie alaturi de un barbat adevarat ...nuj dak in ordinea asta dar asta vreau ....plus o razbunare care poate ma va face sa ma simt mai bine ...

scopul meu in viata e femeia cu mustata ... glumesc ...is foarte distrata azi, cred ca de la oboseala

scopul meu e sa fiu fericita ...si pt asta o sa fac orice

eu zic ca fiecare dintre noi avem un scop cunoscut de noi(avem senzatia ca il cunoastem) sau ascuns noua stiut doar de divinitate.fiecare pana la urma isi alege un drum si prin alegerea facuta duce la indeplinire dorintele sale,de ce scopul nu ar fi reprezentat chiar dorintele fiecaruia iar scopul suprem sa fie trecerea prin viata,nu se stie niciodata ce este dincolo de viata..

prima data, pentru a raspunde la subiectul asta trebuie sa lamurim ce inseamna scop/sens= finalitate si exprima niste valori ptr fiecare individ, ca o tinta. tema sensului vietii omului e o tema veche, icnepe inca din antichitate. si pana acum, toti ganditorii s-au pus de acord ca sensul vietii e fericirea. problema e cum diferitii indivizi percep fericirea. si daca aceasta fericire e realizabila:) fericirea poate fi considerata numitorul comun al speciei umane, diferenta constand tocmai in felul in care indivizii o percep.
cineva a spus inaintea mea de fericirea prin dumnezeu. in biblie, in cartea lui iov, se ofera o definitie negativa a fericirii, adica se explica ce NU e fericirea : nu e nici bogatie materiala, nici familie iubitoare, nici sanatate. toate trei sunt numai conditii.
oricum, asta o sa explic mai incolo.
sunt filosofi care cred ca fericirea e un ideal. solon, credea ca fericirea e un ideal irealizabil prin natura sa, kant credea ca e un ideal, dar unul tangibil [problema e ca oamenii nu gasesc modalitatea de a-l atinge]. altii credeau ca fericirea nu e un ideal, ci  stare de spirit si ca atingerea ei depinde de fiecare dintre noi. altii credeau ca fericirea nu e stare sufleteasca, ci consta in actiunile noastre [aristip din cyrene, contemporan cu platon + aristotel ]. platon credea ca fericirea e scopul suprem al vietii omenesti ca o activitate de cunoastere, iar aristotel cu mici diferente, sustinea acelasi punct de vedere. aristip considera ca fericirea poate fii atinsa prin satisfacerea placerilor, atat trupesti, cat si spirituale. si ca daca satisfacerea placerilor trupesti e mai usor de facut, aceasta nu ar trebui considerata un act de imoralitate.
unii credeau ca oamenii nu pot fi fericiti in societate [ sartre ]. sau ca fericirea e o problema individuala [ liberalismul clasic - accentueaza individul si considera ca problema fundamentala e problema libertatii individuale - sensul vietii e dobandirea fericirii si ptr a fii fericit trebuie sa traiesti starea de placere, dar nu toate placerile sunt la fel de placute]. criticii fericirii individuale acuza un individualism exagerat care din perspectiva morala transforma omul intr-o fiinta egoista, care creeaza nefericire si propun teoria statului minimal [ nozick ].
sa revenim acum la conceptia crestina. in predica de pe munte, in biblie, in mod explicit se vorbeste de 9 tipuri de fericire. fericirea crestina inseamna credinta, mantuire, iertare, iubire samd. dar tot in biblie, in ecleziastul, suntem invatati ca fericirea nu se dobandeste dupa moartea trupului prin mantuirea sufletului, ci dimpotriva singura fericire realizabila e pe pamant. teofil paraianu ofera o "reteta" explicita prin care omul poate atinge fericirea : 1. sa devina teoctist[=sa creada in existenta lui dumnezeu] 2. sa devina teodul[=sa il adore pe dumnezeu] 3. sa devina teognost[=sa il cunoasca pe dumnezeu] 4. sa devina teofil[=sa il iubeasca pe dumnezeu] 5. sa devina macarie[atingerea fericirii depline]
freud spune ca fericirea ca stare permanenta de traire a placerilor intense nu poate fii atinsa, ci doar ca evitare a durerii.
emil cioran spune ca sensul vietii nu exista si ca oricine incearca sa-l gaseasca e un tragic, care e condamnat sa-si traiasca oricum viata in absurd si in nefericire.
albert camus introduce mitul lui sisif si explica: desi fericirea nu poate fi atinsa, omul continua sa spere, asemeni lui sisif care impinge bolovanul la nesfarsit.


am scris toate astea pentru a demonstra ca scopul e vietii e fericirea, dar mai mult decat atat, ca fericirea e un termen relativ si ca fiecare percepe astfel fericirea. poate e mai simplu acum sa va identificati fiecare cu o ideologie, sau mai multe. eu ma identific in mare parte cu liberalismul.

cred ca scopul meu in viata este sa-mi cresc cat mai bine copilul,sa-l pornesc pe scara vietii,sa treaca de handicapul de a nu fi avut un tata..
mai cred ca scopul meu este sa incerc sa ma ridic de unde am,, cazut,, si sa-mi demonstrez ca intradevar sunt o femeie puternica..

Scopul vieţii e de a-i oferi un scop. Sau cel puţin, să-l cauţi c?t timp ?ţi trăieşti viaţa frumos. Eu unul, ?l modelez pe zi ce trece, ştiu exact ce am de făcut, pentru următoarele c?teva luni. Doar at?t. Pe termen lung, mai vreau să-mi fac o organizaţie de binefacere, pentru copii dotaţi şi bătr?nii abandonaţi. Restul, se face uşor...

Ultima oara a fost editat de James (2009-03-14 01:34:03)