Despre sarcina-13

trece prin stanga abdomenului, ca acolo simt senzatia?....dar nu e vreo durere sau ceva, nici macar nu e neplacut, e doar o senzatie si atata tot

din pacate, forumul nostru nu permite trimiterea de mesaje private.

Multumesc, multumesc... dar prefer sa fie doar intre domnia sa Riona si sotia mea problema...
I-am printat si trimis pe fax sotiei n-spe pagini cu topicul asta, iar duuuuamna mea s-a hotarat ca trebuie urecheata bine ( ), motiv pentru care doreste sa i se adreseze personal Rionei!
Doctoressa... Am 27 de ani, sunt micut si nu am facut nimic pentru care sa merit lauda! M-ai flatat! Multumesc!
Cat despre responsabilitati asumate.... a-ti asuma o greseala facuta nu cred ca este o scuza pentru ea! Este mai degraba o inconstienta! Iar daca e doar asumata si nu se face nimic inspre a indrepta asumata greseala... atunci e ori imbecilitate, ori inconstienta, ori prostie pua! Asta e la general spus, nu fac referire la nici un caz concret!
Nu vreau sa mai dezvolt subiecul, mi-ajung pe azi 3 ceasuri de discutat pe tema asta! Am o sotie veroce!
Numai bine tutror!
@doctoressa... imi place forumul vostru si cred ca am sa devin un mic "sapunar sef" aici.... Daca mi se va permite, evident!

doctoressa a scris:

Esti bine venit Danut, cu mare drag. Cu rugamintea insa ca sa incerci sa nu mai judeci....in ceea ce priveste pastrarea unui copil facut din greseala...ce sa zic, nu pot fi asa de virulenta. In fond, daca toti oamenii ar alege sa "repare greseala" eu mai mult ca sigur ca nu eram azi aici

Nu judecam si asta am scris-o mai sus! Imi exprimam un punct de vedere vias-a-vis de actele (i)esponsabil, oricare ar fi natura lor. Intamplator si eu sunt facut din greseala, mama a vrut sa renunte la mine pentru ca ii ea foarte greu, abia terminase o sarcina grea aducand-o pe lume pe sor-mea, dar tata, (uratul, ca-ntotdeauna) a tinut cu dintii si a taraganat si amanat intreruperea sarcinii pana cand a fost prea tarziu. Basca faptul ca intreruperea s-ar fi facut pe sustache (sf. lui '79 inceputul lui '80)... iar tata nu a vrut sa riste sanatatea si integritatea mamei mele... si astfel am aparut eu... dintr-o sarcina gemelara, in care fratele meu geaman a avut 2,300kg, eu 1,800 kg si doar eu am supravietuit. Sunt deci la curent cu tema.
Insa ceea ce vroiam eu sa scot in evidenta cu postul de mai sus, este faptul ca e bine ca inainte de asumarea greselilor facute sa se incerce remedierea lor, daca chiar sunt greseli si sunt reparabile. Despe Riona nu am decat cuvinte de lauda si de admiratie pentru intentiile ei!
Si by the way... nu sunt un judecator sa judec oameni, dar cred ca fiind un forum PUBLIC se adimt pareri in care unele fapte pot fi (de fapt chiar se cer) judecate. Cred ca nu putem da un raspuns bun, util daca nu judecam in prealabil fapta, pentru a-i gasi o solutie pactica!
Respect Doctoressa!

Ultima oara a fost editat de Danut (2007-02-01 18:41:04)

danut, daca am judeca, oare cati useri si-ar mai spune problemele deschis si fara ocolisuri?

Buna seara,am citit ultimele mesaje si pot sa spun cel putin ca "mi-au lasat un gust amar! sau cel putin neplacut -parerille lui Danut nu ca m-a si ofticat sau m-as fi simtit lezata,dar nu inteleg cum de unii se trezesc sa-si dea cu parerea,nu am pastrat copilul din inconstienta imbecilitate sau bravura nejustificata( in fine orice alta scuze)dar nu pricep cum de unii isi permit sa judece sau sa dea cu presupusul ca nu o sa am ce sa-i ofer copilului meu un viitor dar de unde stie el asta?mi-a citit cumva horoscopul pe mai multi ani ca sa vada cum e?si de unde pina unde stie el ce este mai bine pentru mine si pentru al meu bebe?
In fine vorbesc destul de serios,nu ma asteptam la asemenea"genii superdotate,super fericite superimplinite dintoate punctele de vedere sa vorbeasca in asa fel  adica sa judece chiar daca Dansul zice ca e "sapuneala"
Nu  mai intru pe forum,nu am de ce!!mie mi-a placut sa intru aici  sa vorbesc sa aflu sfaturi si prietene dar ce sa mai caut pe un site unde oameni care habar n-au care e viata mea arunca cu tot felul de critici,sincer nu imi pasa de cei din jur ,pentru ca nu lumea imi va creste copilul,eu il voi creste si nimeni altcineva pentru eu mi-am asumat o raspundere,nu am fost si nu sunt"inconstienta,imbecila,proasta sau teribilista",sunt doar o tanara mama care respecta prea mult viata unui copil ca o distruga,a fost alegerea mea si nu pot fi judecata decit de Dumnezeu pentru asta,oare gresesc?
Eu va multumesc oricum pentru toate sfaturile si numai bine,uneori niste vorbe spuse aiurea pot sa aiba efecte neplacute si sa raneasca,multumesc inca o data pt toate mesajele si sfaturile primite pana acum.nu le voi uita!!
p.s.daca s-ar putea sterge topicurile unde apar postarile mele,ar fi ok si mai putin jenant pentru experti in domeniu...multumesc frumos pentru ultima oara!

nu il sterg. i-am spus si ei acum pe yahoo: noi ne-am solidarizat, am sustinut-o, am ajutat-o cat am putut, am planuit sa-i trimitem cate ceva. e unul din cele mai bune exemple ale relatiei dintre userii acestui forum.

mi-a promis ca se mai gandeste. asa ca speram ca sunt toane de femeie insarcinata si o sa revina.

WoW... nu am crezut ca voi face valuri cu parerile mele. Imi pare rau pentru chesti asta. Haideti sa va lamuresc pe toti dintr-un foc de ce am scris cele de mai sus.
Eu, am doi copii. O fetita si un baiat. Fetita este cu 2 saptamani mai mare decat baiatul. Da, ati citit bine, cu doua saptani. Nataiul este deci cu doua saptamani mai mic decat fetita, nu? Perfect. Pana aici am lamurit-o!
Sa continui. Fetita este unei relatii de 5 ani cu ea, sa-i zicem Ioana. Am fost impreuna 5 ani, a mers asa cum a mers. Au fost momente frumoase si au fost momente mai putin frumoase. Am triat lucruri bune si mai putin bune impreuna. Cert este, ca la un moment dat, atunci cand eu nu am mai vrut sa accept relatia "trasa de par" am incheiat-o. Ioana, dupa cum i-am spus aici, nu a fost foarte de acord, dar a acceptat. Dupa spusele ei, ma mai iubea. Din pacate, sentimentele mele nu mai erau aceleasi si ar fi fost nedrept pentru amandoi sa raman. Dar asta e mai putin important. Ceea ce nu am stiut este faptul ca la despartire, Ioana era insarcinata in 2 saptamani. Dupa catava vrema, nu foarte multa, de fapt extrem de scurta, eu am avut o iesire in decor (s-a numesc asa) in care am cunoscut-o pe actuala mea sotie. Nu stiu ce a fost. Nu pot descrie. Poate noutatea, poate faptul ca fiind mereu atras de femei mai in varsta decat mine m-am simti flatat ca EA, cu 6 ani mai mae decat mine si-a coborat privirea asupra mea.... nu stiu! Stiu doar ca de atunci si pana in santa zi de azi, tot ce am mai valoros pe lume, este sotia mea, si de 1 an si 3 luni, copilul nostru.
Revenind la Ioana, Dupa o vreme, a venit si mi-a spus ca S-AR PUTEA SA FIE INSARCINATA! Am crezut ca o sa ma inghita pamantul! Imi venea sa o strang de gat! Instantaneu mi-a venit in minte gandul ca face acest gest stiind ca eu sunt deja "cuplat" (sa fiu putin vulgar, sa ma inteleaga si cei mai putin academici, cei mai superficiali) cu ALTA. Va dati seama ca am facut un taraboi monstru, fiind ferm convins ca vrea doar sa ma desparta de noua mea prietena, pentru a ma intoarce la ea. Asta a fost punctul culminant. Timpul se misca, nu sta dupa puturosi, asa ca si eu m-am miscat repede si m-am "luat" oficial cu EA, Doamna!
La 8 luni de sarcina ale Ioanei, sotia mea insarcinata in 7luni 1/2.
Atunci am aflat ca Ioana CHIAR ESTE INSARCINATA! Am discutat problema cu sotia, am acceptat impreuna faptul ca este copilul meu, ca am niste obligatii ce trebuiesc duse la buna finalitate. Sunt un om responsabil, chiar daca nu intotdeauna am dovedit asta.
A mai tecut timpul, Ioana a nascut o fetita superba! Ten inchis precum al mamei ei, ochi albastri si par blond ca al meu! O mica minune! Am purces la maternitate, asa cum era si normal, nu? Acolo, am fost intampina cu toate ostilitatile pamantului, fapt si acesta (aproape) normal date fiind circumstantele. Ca de, am fost ani impreuna si cand a fost gravida am lasat-o! Asa erau aparentele. Partial chiar adevarate! Nu imi neg partea de vina! Si anume ca NU am crezut-o atunci cand poate ar fi trebuit sa o cred! Desi acum, cred totusi ca e mai sanatos asa, decat sa ma fi intors la ea de dragul copilei, si sa fi trait intr-un calvar permanent. Pentru ca loc de mai bine categoric nu mai era. La etapa in care trebuia sa merg la Primarie sa intocmesc actele pentru eliberarea certificatului de nastere hopa! Surpiza! Ioana NU doreste ca eu sa recunosc fetita! "Ai plecat, esti bun dus!" Si asta era partial adevarat! Dar cu "dar"-uri cam multe! Situatia Ioanei nu e cu mult deosebita de cea a eroinei noastre, doar ca ea, Ioana, are ambii parinti, intre care un tata alcoolic! De fapt, povestea a fost altfel, ea a vrut sa ca eu sa recunosc fetita, dar sa o trec pe numele meu de familie! Eu, casatorit, cu un copil pe drum, am zis NU! Imi respect sotia, imi respect copilul cae e pe drum, si voi recunoaste fetita, dr cu numele TAU, (al Ioanei, in speta) de familie. Si am adus ca argument faptul ca eu sunt casatorit, ea nu este casatorita si pe viitor s-ar putea ca cineva sa vrea sa le ia pe amandoua din dragoste, dar problemele pur administrative sa nu ii permita. Si categoric daca as fi luat-o pe nume, NU as fi acceptat veci de veci ca ea sa plece din tara sau sa fie infiata, prin casatoria mamei ei cu vreun oarecare.
Ce doresc sa intelegeti este faptul ca Ioana in acest moment este intr-o situatie foarte asemanatoare celei ale eroinei noastre. A devenit data la o parte de cea mai mare parte a societatii, inclusiv familia o tratateaza mizerabil, micuta traieste intr-un mediu aproape de limita saraciei absolute, pentru ca Ioana NU a muncit niciodata, iar licenta si-a dat-o cu burta la gura! Experienta in munca 0, venit propriu 0, familie 0, eu 0. Pentru ca de la mine nu accepta nici un ajutor. Familia ei i-a interzis cu desavarsire orice contact cu mine. Chiar daca si sotia mea si eu am dori sa o ajutam pe cea mica.
Astfel dragii mei, sper ca puteti sa intelegeti (sau nu) atitudinea mea! STIU pentru ca vad ce se intampla in cauzuri precum cel al Rionei. VAD pentru ca am gresit. AM GRESIT pentru caam fost tanar, am tembel, am fost teribilist. Dar acum, chiar daca lucrurile sunt inca (relativ) proaspete, ele sunt iremediabile. Pentru ca traim intr-o societate, indiferent daca rem asta sau nu! Cei care nu se supun regulilor societatii (asemeni mie, Ioanei, Rionei) sunt inlaturati si sunt condamnati! Eu in felul meu am trecut peste multe, pentru ca sunt barbat, pentru ca am un serviciu care imi asigura o securitate financiara stabila, pentru ca am o familie puternica (sa zicem). Dar cei care nu au? Cu ce se aleg? Ioana nu va mai avea niciodata tineretea ei, nu va mai avea niciodata prietenii pe care i-a avut, niciodata nu va mai fi acea Ioana pe care toti au iubit-o! Nu mai are veselia ei molipsitoare, nu mai are zambetul ei etern... ae riduri la 24 de ani, are celulita si o multime de probleme! Doar pentru ca la un moment dat a gresit! A gresit ea (precum Riona) si am gresit eu (precum tatal copilului Rioeni) Sunt concursuri de imprejurari care apar in viata si peste care trebuie sa treci cu tact, cu simt si cu multa multa raspundere!
Eu am in acest o familie fata de care am responsabilitati, in fata careia nu pot ceda nervos! Nu este zi lasata de Dumnezeu pe pamant sa nu ma gandesc la junioara mea, care imi este oglinda in varianta feminina! Dar asta va fi crucea mea si voi plati pentru asta! Dar DACA Ioana este cea care a gresit? DACA ea este cea care trebuia atunci sa aleaga altfel? A rupt 3 sufete: pe-al ei propriu (sadism curat la femei in 98% din cazuri, automutilarea asta), a rupt sufeltul fetitei care va aea toata viata handicapul lipsei tatalui si a rupt sufletul meu, pentru ca nu pot face nimic pentru cea mica si mi s-a dus si pacea interioara. Pot avea fericire cata-i lumea de mare de la familia mea.... intotdeauna va amane o umba mare de amaaciune, de tristete ca undeva, intr-un oras din tara, o bucata mare din sufletul meu este poate trist, poate infrigurat, poate flamand, poate flamand si gol!

Acum puteti arunca cu pietre, puteti sa ma puneti la zid alaturi de tatal copilului Rionei, dar sper macar ca pentru constiitele voastre veti intelege intr-un final ca NU O JUDEC PE RIONA, NU O CONDAMN, SUNT 180% DE ACORD CU FAPTA EI...DAR STIU CE VA URMA, STIU FIECARE MINUTE PRIN CARE VA TRECE, FIECARE LACRIMA PE CARE O VARSA VA CURGE SI PE OBAZUL MEU, FIECARE RID PE CARE IL VA FACE, IMI VA ADUCE O CUTA IN PLUS MIE PE FRUNTE!

Nashira, da-mi  warn, da-mi ban pentru ce vrei! Eu am cam terminat!
Am spus ce am aut de spus!
Cine ae urechi de auzit sa auda, cine are ochi de vazut sa vada si cine are cap de priceput sa priceapa!
Cine nu.... hasta la vista!
P.S Scuze pentru eventualele greseli de tipar! Am o tastatura nasoala si nu mai am nici chef nici putere sa editez!

Ultima oara a fost editat de Danut (2007-02-01 23:32:49)