Cum potolim scorpionii si-i facem barbati de casa? :X-61

te minti singura cu absolut tot ce spui aici. si tot tu vei avea de suferit apoi (inzecit).
mergi mai departe daca simti ca esti singura care face mereu eforturi. cauta altul. in afara de el nu mai sunt barbati pe lumea asta? de ce sa te agati din ambitie de unul care nu te vrea? ca sa-i dovedesti ca poti fi ceea ce-si doreste el? pai cine pierde in final? el, care primeste pe tava, sau tu, care secatuita de tot, in cele din urma ramai cu buza umflata si fara barbatul dorit, care se va plictisi si va merge mai departe?
eu zic sa accepti pur si simplu ideea ca nu esti tu the one pt el. si ca daca nu esti acum, la inceput, cand normal ar fi sa luati foc numai cand va vedeti, ce te face sa crezi ca vei fi peste 4-5 luni de eforturi, in care oamenii ajung oricum sa-si mai domoleasca nitel pasiunea si focul?

Vreau sa mai astept putin...nu as putea acum, nu vreau acum sa iau o decizie pripita.As regreta-o enorm pe urma.Vreau sa mai stau, sa vad...sunt doar ceva zile de cand am propus sa vedem daca ne vom mai certa atat...din orice...Si de cand ne-am impus sa ne mai dam sansa asta, nu am mai avut vreun motiv, niste ''pasarici'' de cearta.Dar na, sunt 3 zile...si de regula minunile tin 3 zile.  Stiu ca tin la el...stiu ca tine la mine....mai stiu si ca momente intime nu am mai avut de o perioada buna...Simt si nevoia de el ca barbat, ca iubit...Oricum, maine urmeaza sa ne vedem.Mi-e teama, mi-e teama sa nu ma aprind mai tare pe urma...   Habar n-am ce-o sa fie...

Minusuri si plusuri...asta are o atitudine de genu'. Iubeam, iubeam din tot sufletul odata...nu ma temeam ca iubirea nu-mi va fi impartasita la aceleasi cote. Sunt, prin definitie, o persoana care, cand se ataseaza, o face total...Nu conta cate certuri, cate divergente aveam....supararea, la mine, tinea pe moment...cand faceam putin pe orgolioasa si pe victimizata pentru ca imediat sa realizez cat de drag mi-e respectivul...Iar la o despartire ce sa zic....zici ca era capatul lumii, sfarsitul vietii...acumulasem in mine atata iubire si grija pentru celalalt, eram omul incapabil sa -l minta (ptr ca, in caz contrar, imediat ar fi aparut niste prostesti mustrari de constiinta), eram incapabila sa ies cu vreun altul...chiar si asa, o poveste-o cafea...de teama propriilor mustrari ba chiar a temerii ca ''daca are sa afle al meu?''.  Si sufeream pe masura la urma urmelor...sufeream ca nu am fost altfel...dadeam totul pentru ca in final sa pierd.  Mi-era ciuda pe povestioarele unor amici-barbati care, in dorinta de  a discuta cu cineva, imi ziceau cat sunt ei de indragostiti inca...indragostiti de foste, indragostiti de femei inabordabile, cu ''personalitate'', cu ''indemanare'' la lucrurile sufletului....femei pe care orice om mai slab de duh le-ar fi catalogat drept nenorocite si insensibile.  Si mi-era ciuda de ce barbatii ( nu stiu daca buni sau rai, dar barbati oricum.. ) nutresc iubiti vesnice pentru ticaloase...pentru cele care puteau fi si se puteau comporta total invers decat o faceam eu....si multe dintre voi, cele ca mine.

   Si-atunci....sa nu ajungi sa te saturi odata?....de tot? Si repet, revin in prezent...la situatia actuala..la actualul...la singurul scorpion cunoscut vreodata (si ayyyy....cat imi doream sa cunosc unul! )     nu, nu-s fericita...sunt putin linistita(daca nu e nici asta prea mult spus), linistita ca-s cu cineva....cu el, un om de care la inceput (in clipa cand l-am cunoscut....in 2008..in vara ) am fost extrem de indragostita.  Si soarta ne-a readus din nou impreuna...De ce, pentru ce si oare pentru cat timp de data asta?Tin la el, atat! Tin la el si ma tem in fiecare zi sa nu ma indragostesc mai tare si sa nu mai pot fi nici cat negru sub unghie proiectia matura pe care incerc sa mi-o asum AZI.



__________________
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu nu cred sa fi iubit vreodata si sa nu fi suferit ''in draci''din iubire... Eram tare smechera cand umblau dupa mine tipi de care nu-mi era nimic...de care mi se ''rupea'' si chiar ma iritau.Bine......eram smechera la modul subtil si chiar si acolo evitam sa provoc suferinta in partea cealalta...tocmai pt ca stiu ce inseamna.


Ba mai mult de atat...nu era destul ca sufeream mai tare decat celalalt, dar la mine se mai si vedea....ca doar, nu-i usor sa fii proasta.


Concluzie: m-am saturat!!!  Si se pare ca acum, mai inaintand in varsta, am ajuns sa constat ca pot sa fiu si altfel.  Vreau sa ma protejez, sa ma crut de-o eventuala suferinta cat China.

Ultima oara a fost editat de Roberta2000 (2009-10-03 13:23:16)

Pufu, nu...nu m-ai suparat deloc, absolut deloc, apreciez ca mi-ai dat ocazia sa -ti citesc povestea. E trista....uh (    ); ce sa zic, mereu m-a afectat cand citeam sau auzeam de astfel de legaturi longevive (uite-o si pe-a ta, 4 ani... ) de viata care, dintr-un motiv sau altul, ori pur si simplu efectiv, trebuiau sa ia sfarsit.  Dar e perfect ca in cele din urma ti l-ai gasit, acel the one pe care oricare dintre noi il asteapta.
Am citit-o si pe LadyPink, pot sa zic ca, pe undeva, reactiile ei trecute si cele care ma inecau si pe mine iar din care incerc acum sa mai scap se aseamana putin.
Nu stiu daca ''confuza'' e cuvantul care ma reprezinta acum, dar in orice caz sunt hotarata sa fac sa fie bine CU MINE, CU VIATA MEA. Si e nevoie si de maturitate, maturitate de care eu eram destul de lipsita pana acum ( nu in viata profesionala/sociala, ci chiar in asta emotionala ). Si de ce zic ca eram imatura? Probabil nu-mi gestionam pornirile ...chestiile de impuls... (si...tot asa..pe motive minore...) si nu treceam cu vederea peste aproape nimic.  Eram indragostita pana peste cap, imi placea omul, ma atragea si...cu toate astea nu crutam aproape nimic...pentru ca mereu trebuia sa ma 'descarc' daca ceva nu-mi convenea...mereu, sub vreo forma sau alta, eu trebuia sa SPUN. Nu neg ca am dat si de cate-un barbat minunat, la locul lui, educat si asa mai departe...dar dadea dracul ca relatia sa se incheie taman dupa 1 luna. Erau tentative de relatii,  iubiri care incepeau prin ''focuri de artificii'' si se terminau cu cearsafuri inundate in       , adevarate fenomene Tsunami.   Era frumos cat era, o saptamana, doua....pe ici, colo mai faceam eu botic daca oaresceva nu era tocmai pe placul meu...Daca un rahat ajungea sa ma sacaie (iar mie nu-mi place sa le tin in mine, daca chiar au ajuns sa-mi atraga atentia) atunci luam telefonul, tastam un mesaj de toata frumusetea, dupa care i-l trimiteam ;ma refer acum la cum reactionam in trecut.Pe moment ma simteam bine, dar a doua zi incepeam sa regret. Pentru mine orice lucru care ma enerva era un motiv suficient de bun ca sa devin irascibila si sa i-l arunc. Si-ncepeam ca eu ma despart, ca eu asa....ca eu pe dincolo. Daca nu mi se zicea ceva, ceva ce eu consideram ca trebuie sa stiu, iar trebuia sa ma descarc....Si uite asa imputam omului cam orice chestie negativa.  Si relatia de care-mi amintesc acum,alaturi de un om calm, linistit ( bine ca balanta, na.....si mie nu-mi place zodia    ) s-a incheiat cam tot asa.  Tipul umblase mult dupa mine, mie nu-mi placea initial..insa dupa un an am ajuns sa si iesim impreuna. Am zis ''hai sa vedem''.  Era ok, nu facea un exces ingrozitor de  zel din a-mi da raportul sau a ma cauta tot la 2 ore. Bine, dar in rest nu aveam nimic sa-i reprosez, poate doar faptul ca, cat timp era la serviciu pana urma sa ne vedem seara-dupa-masa, mai putea sa ma sune, sa dea cate un mesaj. Ma rog, era un om mai scurt ,mai lipsit de inspiratie asa, dar un tip care ma respecta.  Se intampla fix acum 2 ani treaba asta.  Si unde au inceput problemele...el facea cursuri de dans cu mult timp inainte de-a incepe sa iesim impreuna. Stiam treaba asta, doar ca ma apucase gelozia...  si stateam eu intr-o seara si-i explicam pe mess ca nu mi se pare firesc ca de 2 ori pe saptamana sa mearga sa danseze cu pitzipoanca aia. E balanta (hmmm..nu stiam eu atunci prea multe despre zodia asta ) si nici acum nu stiu cum am ajuns sa-l conving sa-mi zica ''Ok, ma las de dans.Nu vreau sa-ti faci probleme...Oricum nu era cazul sa ai nu stiu ce idei, dar.....fie''.  A fost o victorie, eu atunci asa o vedeam.Ma gandeam eu , ah...ce tare sunt....tipul chiar tine la mine, nu o sa ma supere....o sa ma asculte....eh, figuri de-ale mele.  Si au urmat niste zile frumoase....el era omul mai rezervat, eu aia mai nebunatica, mai vulcanica...(nu, in pat nu am apucat sa  ajungem ca....na...  dar a fost mai bine asa ).  Eu cam mereu ziceam ce nu-mi convine, frumos, da....   insa nu era genul de om cu care puteai sa te certi, asa ca...o lasam balta cu subiectul respectiv. Pana intr-o seara cand vine sa ma ia cu masina de la facultate si....el era cu maica-sa ( maica-sa , femeie de la tara....venise sa-l viziteze ).  Am vorbit scurt una, alta cu ea..el m mult tacea , era mai reticent sau ce noroc... ( ea era pe bancheta din spate, eu mereu aveam locul in dreapta lui ) pana cand am ajuns in fata blocului si....am coborit. Hm..am inteles, urma sa nu ne mai vedem in seara aia...ca doar ii erau neamurile in oras si trebuia sa se ocupe. Am urcat , tin minte ca-i povestisem f inflacarata si lui maica-mea si....am stat amandoua sa asteptam reactii.  S-a facut  8-9 seara....el nimic.  11 seara...nimic. Aveam niste emotii, fetelor...eram curioasa ce va fi zis maica-sa....ce parere are....sau, pur si simplu, asteptam sa ma sune el...sa ma caute. Si de nu ma enervez pe la 11 jumate seara si-i scriu......ii scriu incercand cat puteam sa ma cenzurez.Faptul ca nu primesc raspuns,ma impinge sa-i mai scriu unul....dar unul asa...serios si grav!     Ulterior treburile s-au degradat....il cam socasem cu atitudinea mea aiurea, deplasata....imi zise ca nu se astepta...Cred ca o sapt si ceva nu l-am mai putut scoate din transa aia....efectiv nu mai simtea nevoia sa se vada cu mine. Realizasem ca am gresit, o tot dadeam la intors...dar degeaba. Mail-uri de dor...mail-uri in care-i ziceam cat imi pare de rau....si sa facem sa fie cumva. Pe zi ce trece ma simteam tot mai singura....nici nu stiu pe cine-mi era mai ciuda, pe mine sau pe el. De fapt hai ca stiu....el era vinovatul , insensibilul...cel care stiind ca sufar, ca plang...ca -l jelesc noptile....facea pe durul.  Dupa vreo 2 sapt primesc de la el un e-mail unde-mi insira toate starile lui de spirit prin care a trecut in ultima vreme. In cap de mesaj imi zice ca....a venit clipa in care sa-mi raspunda si el..tarziu...dar, mai bine asa decat niciodata.  Imi scria ca nu a incetat niciun moment sa se gandeasca la mine, ca nu a fost bun de nimic in ultimele sapt....ca nici macar jocul de fotbal cu prietenii nu l-a mai putut scoate din ale lui.  Plangeam citind mail-ul...Aveam un licar de speranta, dar in acelasi timp in strafundul inimii constatam ca ....e gata.  Pe final a tinut sa-mi zica ca...in viata lui nu a mai scris atata.... (  Dupa cum v-am zis...era reticent, era mai practic asa....mai fara prea multe cuvinte.....si mai era BALANTA, tin sa va repet:) ).  Zilele care-au urmat am incercat sa trag de relatie....de el....ne-am intalnit, dar nimic nu era cum a fost. N-as fi crezut vreodata ca omul ala cu atata stapanire de sine are sa planga vreodata in prezenta unei femei, in prezenta mea.  Off..a fost ceva ce nu pot sa explic in cuvinte, dar....cu siguranta atunci el gandea ceva mai incolo decat mine.  Poate si diferenta de varsta  ( 8 ani), imaturitatea mea, inconsecventa mea.... Degeaba tinea la mine, la o zanatica ce eram, la o nebunatica mica, daca el privea mai incolo...mai in viitor.  Cu greu am inteles, in cele din urma, ca s-a terminat.  Si-am mers mai departe.

     Sper sa nu va fi plictisit pe niciuna pana acum...dar simteam nevoia sa le scriu toate astea....Eu zic ca a venit momentul in care sa-mi reanalizez propriile reactii, atitudinile si sa incerc sa aduc o imbunatatire. Iar asta nu cred sa fi fost prima relatie  in care sa ma fi comportat asa, doar ca in altele se compensa cu alte cele....si se mai trecea cu vederea. Dar tot scurte s-au dovedit a fi toate....si tot victima cadeam.  Si mereu trebuia sa regret cate ceva chiar daca atunci mereu celalalt imi parea vinovatul, mereu celalalt cel care a stricat iar eu aia care sufeream.  Oare de ce? 
Si m-am saturat sa tot fac pe nebuna infantila si sa sar din orice. Pentru ca realizez din ce in ce mai mult ca da, saream din orice.  Nu zic ca de cand l-am reintalnit pe scorpion nu m-am mai maturizat, dar esenta aceeasi ramanea: eu geloasa-ma aratam geloasa, eu capricioasa-ma aratam capricioasa  .  Si mi se pare ca in cazuri de astea, greu de suportat, nici iubirea, nici gesturile mele grijulii , nici fidelitatea mea nu mai compenseaza....oricat de cu prisos as avea.    Si, va zic sincer, e pentru prima data cand am ajuns la o astfel de concluzie.  Ai mei, uneori, la cate-o disputa familiala, mai imi aruncau ''Pe tine niciun barbat nu te-a suporta, poate un pampalau din ala ....''.  Tata mi-o mai zicea, asa...la nervi...vazandu-ma atata de incapatanata cateodata.  Dar, parinti cum imi sunt, ii lasam sa vorbeasca.''Exagereaza'', imi ziceam eu.

   Poate nu e scorpionul acel the one...poate e cat e...Poate o sa tina, poata nu o sa tina....dar si daca e sa se termine, nu vreau sa se termine din cauza aceleiasi vechi neputinte de-a mea de a ma adapta situatiei.  Vreau sa-mi demonstrez ca sunt matura, inteleapta si o femeie pe care se poate  baza, nu o fetita care se bosumfla daca nu a sunat-o cand ea ar fi simtit ca ATUNCI trebuie s-o sune.  Nu vreau sa le mai amplific, vreau sa las lucrurile asa....sa vina de la sine. Iar daca acum mai aplic cate o strategie din asta feminista,  e pentru a -mi face curaj, a-mi contura propria personalitate, a ma conserva intr-un sens frumos, veritabil si de apreciat si nu pentru a deveni o alta.  Balanta trebuie echilibrata, doar asa o sa pot ajunge sa am pacea aia sufleteasca.  Iar daca va fi sa nu mearga, inseamna ca asa a fost sa fie....macar voi merge inainte mai invatata si mai inteleapta.

      Sorry daca am cam monopolizat spatiul pe aici, dar obisnuindu-ma deja cu voi, simteam nevoia sa scriu....sa scriu...si vad c-am scris, am tot scris.
   Sorry daca s-au mai strecurat greseli, din graba, dar mi-e lene sa mai stau sa le caut acum.

Ultima oara a fost editat de Roberta2000 (2009-10-03 21:06:56)

alexa123 a scris:

uau..impresionanta poveste. Din cate observ eu esti foarte impulsiva, nu?Imediat iese informatia de la creier pe gura..am dreptate?

Da, Alexa....Sunt destul de temperamentala, dar nu si prostuca Iar in cazul asta se mai pot remedia lucrurile...


Pai si-n cazul asta....cu siguranta niciunul nu m-ar putea suporta.  Sunt destul de irascibila la chestiile pe care eu le percep ca si pe un AFRONT la propria persoana si care nu-s in consonanta cu trairile mele. Si accept. Accept adevarul asta. Tocmai pentru ca eu ma astept la una si eu as fi facut cu totul altfel in cutare situatie, nu inseamna ca celalalt e ca mine...  ...si ca trebuie sa procedeze in consecinta. Cam in asta consta 'schimbarea'....schimbarea mea..Si-mi iese, sunt mai calma parca..si refuz sa MA ENERVEZ din orice...Nu merita sa-mi consum energia in atata.  Las' ca mi-o consum maine   . Chiar ca ma simt mai bine

Ultima oara a fost editat de Roberta2000 (2009-10-03 23:12:09)

alexa123 a scris:

off Sper totusi sa te lamuresti intai pe tine insati ce si cum...daca merita tot efortul, daca e bine ce faci, daca vrei intradevar sa lupti atat pt el..

Pai deocamdata e primul la care simt sa reactionez asa...sa las garda putin mai jos. Nu pot sa zic ca-l iubesc, pentru ca as minti...dar e altceva, nu stiu ce...  Ceva care nu ma lasa sa pun jos si sa abandonez. Daca chiar va fi cazul, o voi face.


Inca ceva...vreau sa vad daca intr-adevar vina de la mine a venit?  sau pur si simplu.  Hmm, deocamdata imi vine usor sa fiu mai rezervata...Oare si de maine incolo ? 

Ultima oara a fost editat de Roberta2000 (2009-10-03 23:15:49)

LadyPink a scris:

Eu am mostenit temperamentul coleric de la tata. Imediat imi sare tandara si iau niste decizii pripite la nervi. Mult timp nu mi-am dat seama ce gaura neagra provoca faptul ca nu pot sa ma controlez, mai ales in relatia cu el. Dar acum ascund frumos telefoanele, nu imi mai las mintea sa o ia razna si gandesc lucrurile de-abia dupa ce simt ca m-am linistit cel mai bine asa!

Deci si tu esti o colerica, Lady? Am cu cine da mana..


Pai asa si mie imi sare repede tandara...si mai ales cand imi permit cu cine s-o fac...  Nu e bine, stiu...stiu!    As vrea sa sar doar din lucrurile grave, naspa..

Ultima oara a fost editat de Roberta2000 (2009-10-03 23:19:05)

Ehehehe Alexa, eu daca m-am pornit de l-am scris....apoi nu ma linistesc pana nu-i dau SEND Si asa-i de bine imediat dupa....secundele urmatoare

Ultima oara a fost editat de Roberta2000 (2009-10-03 23:21:52)

alexa123 a scris:

Eu am observat ca fiecare chestie d`asta facuta "la cald"..la nervi...aduce numa` pagube asa ca ma stapanesc

Esti mai temperata oricum....si mai suportabila.  Nu-i buna impulsivitatea, nu-i buna deloc.  Dar na, daca observ orice chichita....observ tot....citesc printre randuri....si wow, cat interpretez 

daaaaaaaaaaaaaaa....si eu interpretez, imaginez...wai doamne. Da-mi o chestie minora si-ti fac un adevarat complot, o adevarata scena, un intreg film in cap... am o imaginatie...mana-ntai 
Apropos de impulsivitatea...sa vedeti scene din tinerete...cand ne certam pe mess, eu ma enervam, ieseam de pe mess...el ma suna, eu inchideam telefonul..nu raspundeam...    etc

ptiu..ma duc da dorm fetele, revin maine la povesti ca numai poci. va pupacesc colericelor   
sa nu va enervati ca va pup