Vreau sfaturi :(

Am vorbit cu el,i'am explicat,i-am spus tot ce ai spus si tu insa o tine pe a lui.
Nu se refera sa dea la cineva in cap,nu asa drastic dar probabil ca sa fure ceva tot e in stare daca ar fi.Insa orice ar face nu e ok.Eu chiar sunt extrem de contra la chestiile astea si de aceea sunt oripilata.Nu as lasa pe cineva nici sa bea o apa in spermarket si dupa sa nu o plateasca.
I'am explicat ca nush cum poate sa zica ca vrea sa le fie totul bine copiilor si dupa sa tranteasca prostia care a spuso.
Nu se gandeste ca asta o sa faca ci vrea sa munceasca si sa traga de el sa fie bine si eu o sa fac la fel.

Am sa mai am o discutie mai incolo cu el sa vad ce mai zice si daca o sa'mi spuna ori ca mine ori pa atunci probabil va fi pa.

Daca ma despart nu stiu ce am sa fac fara el..nici nu vreau sa ma gandesc prin ce depresii am sa trac.O sa fie bine pana la urma dar pana la bine va fi groaznic mai ales ca sunt extrem de emotiva.

Cam grea situatia.Nici eu nu stiu daca as accepta ceea ce 'impune' el.
Si la noi e f greu acum si va fi si mai tarziu probabil si imi este groaza sa ma gandesc la viitor.
Te inteleg cand zici ca ar fi f greu sa te desparti ca si la mine ar fi la fel,nu stiu ce as face.

Vezi ce zice cand mai discutati si poate reusesti sa'l convingi sa renunte la idee mai ales ca stie ca risca eorm de mult

Pai nu vrem copii acum si stie f bine ca mai e pana la maritis si copii ca eu nu vreau sa fac pasii astia pana nu stiu ca am ce sa le ofer si ca suntem ok.
Si el vrea copii tot cand suntem pe picioarele noastre insa zice ca daca o sa fim cu copii si daca e sa se intample ceva si sa nu ne mai putem permite sa traim(ca sa zic asa) atunci o sa faca tot posibilul sa fie bine si prin alte metode.

I-am spus ca asa cum ma pune pe mine sa renunt la principiile mele si sa fac cum vrea el asa ar putea si el sa renunte la ideile lui si sa faca cum vreau eu ca oricum ar fi mai simplu pt. si mai bine pt noi.

Nu cred ca o sa se ajunga la astfel de situatii dar ma gandesc ce o sa fac daca se va intampla.


Anabella noi ne traim viata insa ea e grea si nu avem cum sa nu ne gandim serios la viitor mai ales ca vrem sa il croim impreuna.El deja munceste si isi castiga existenta si a muncit si inainte.Viata nu e deloc roz si nici nu a fost mai ales pt el si de aceea suntem destul de seriosi,maturi si ne gandim la greutati pt ca stim ca sunt si ca vor fi.

Ultima oara a fost editat de lady_libra (2009-10-10 13:09:01)

lady_libra a scris:

Nu cred ca o sa se ajunga la astfel de situatii dar ma gandesc ce o sa fac daca se va intampla.

citeste si tu povestea lui creanga cu drobul de sare si apoi vezi daca mai pui problema ce vei face peste 5-6 ani sau chiar mai mult...
lasa viata sa-si urmeze cursul firesc si gandeste-te la problemele astea cand va veni timpul lor

Khristall a scris:

nu te grabi sa te desparti. incearca sa ii spui cu frumosul. nu are rost sa dai cu piciorul la o relatie. poate o sa fie bine, o sa va gasiti un loc de munca frumos si bine platit si n`o sa fie nevoie de asa ceva. mai gandeste`te un pic.

Nu ma gandesc sa ma despart in momentul asta insa daca spun ca lasa ca va fi bine si Doamne fereste o sa se intample ceva atunci nici nu vreau sa ma gandesc ce fel va fi.
Imi este frica sa nu regret mai tarziu decizia oricare ar fi ea mai ales daca nu o sa o iau pe cea buna.

katami a scris:

eu cred ca asta e asa... un soi de teribilism cu intentie buna vrea sa iti arate cat de mult isi doreste sa aiba grija de tine si copii etc. ceea ce nu e decat minunat ca, daca il cunosti, ma indoiesc ca ti-e frica intr-adevar ca o sa dea in cap cuiva pe strada sau alte chestii dintr-astea.

eu zic ca asta nu e deloc motiv de despartire. o sa-i mai vina mintea la cap... si o sa se concentreze la cum sa aduca bani familiei si altfel decat "neortodox".

eu zic sa nu-l toci cu asta... lasa-l in ale lui, nu-i mai zi nimic... vorba ta, are fixismele lui din copilarie... in timp, odata ce se va implini afectiv alaturi de tine si copii... o sa isi dea seama ca, pt un copil, acadeaua aia nu reprezinta TOTUL ca sunt alte chestii muuult mai importante. cum ar fi... un tata alaturi

Exact asta i-am spus si eu.El are in cap ca acadeaua rep. totul pt ca asa a patit el,a vrut ceva si nu i s'a oferit pt. ca dupa cum am spus nu a avut o copilarie prea fericita.

Si eu cred ca este asa cum spui tu si ca o sa-i treaca ideea si oricum eu cred ca totusi va fi bine pe toate planurile ca eu acum invat pt un viitor bun al meu indiferent ca as fi sau nu cu cineva si daca va fi bine si voi fi alaturi de el va fi bine cu totu.
Insa exista si posibilitatea sa nu fie prea bine si dupa ce fac?

Daca nu o sa reusim niciodata sa ne punem calumea pe picioare si sa nu putem avea un copil ca nu o sa putem sa-i oferim totul? Noi iubim copii extrem de mult si nu am putea trai fara,nu vedem viata fara copii... fara ar fi o viata traita degeaba.


I-am explicat ca el este legat de trecut si ca lui ii este frica sa nu repete greselile tatalui lui si din cauza asta gandeste asa.I-am spus sa lase trecutul si sa nu se mai lege de el ca acum are viata lui si ca il poate croi cum vrea daca sa straduie.

dea_di a scris:

lady_libra a scris:

zice ca daca o sa fim cu copii si daca e sa se intample ceva si sa nu ne mai putem permite sa traim(ca sa zic asa) atunci o sa faca tot posibilul sa fie bine si prin alte metode.

eu zic ca are o imaginatie prea bogata

Din pacate imaginatia lui cam e ca in realitate.
Crede-ma ca si la mine in familie s'a intamplat ceva de genu si a fost extrem de greu.Bine au existat si alti factori care au ajutat sa fie bine pana la urma dar asta pt ca parintii au trait in alte vremuri si au reusit sa faca atunci ceva care acum ia ajutat sa fie bine.

Ultima oara a fost editat de lady_libra (2009-10-10 13:21:51)

A fost nefericita din multe pcte. de vedere.Ideea nu era ca nu a avut acadeaua ci ca nu a putut sa o aiba indiferent ca era aia sau altceva.Pe langa problemele de genu nu a avut nici tatal alaturi sa il invete ce e viata si din cauza asta a simtit viata rau de tot pe pielea lui.

Ceea ce spui i-am explicat insa e asa marcat de trecut incat tot ramane cu ideea lui chiar daca stie ca nu face bine.
E in stare de orice pt familia lui,ar sta sa sufere oricat,oriunde numai sa stie ca ne e bine.Insa eu il vreau alaturi de mine nu sa ne faca sa ne fie bine dintr'un pct. de vedere si din alt pct. sa fie invers.

Cum pot eu sa'l conving sa renunte la fixul care'l are? Stie ca eu il vreau pe el langa mine nu vreau sa traiesc in lux ci oricum dar cu el si sa fim fericiti ca suntem noi insa nu stiu ce e in mintea lui cand zice ce zice.

katami a scris:

lady_libra a scris:

Insa exista si posibilitatea sa nu fie prea bine si dupa ce fac?

asa cum scriau si fetele mai sus, asta e cam sindromul drobului de sare... pai asa, nu mai incepi nimic cu nimeni, niciodata... ca acu e bine, dar daca va fi rau? nimeni nu garanteaza ca "veti trai fericiti pana la adanci batraneti"... uneori, si cele mai "promitatoare" casnicii se termina aiurea... dar eu nu cred ca asta e un motiv de a sta mereu cu frica in san si de a nu intreprinde nimic.

daca nu e prea bine... TE ADAPTEZI IN FUNCTIE DE MOMENT. alegi ATUNCI ce e mai bine... dar nu pui raul in fata de pe acu'.

Daca nu o sa reusim niciodata sa ne punem calumea pe picioare si sa nu putem avea un copil ca nu o sa putem sa-i oferim totul? Noi iubim copii extrem de mult si nu am putea trai fara,nu vedem viata fara copii... fara ar fi o viata traita degeaba.

eu personal n-am inteles niciodata chestia asta cu "daca nu ii vom putea oferi totul". ORICUM nu ii veti putea oferi totul... nici printii nu au "totul"... si e firesc sa fie asa. nici voi n-ati avut si, totusi, ati ajuns adulti normali, pe picioarele voastre. si eu astept un bebe si da, mi se pare firesc sa ma zbat sa ii ofer o baza materiala decenta, care sa ii permita sa se dezvolte armonios... dar nu mi se pare normal sa imi doresc chestii de tipul "sa aiba ce n-am avut eu" sau "daca plange in magazin dupa o jucarie, sa pot sa scot oricand banii sa i-o iau". dupa-aia o dam in extrema cealalta, a plozilor razgaiati si "de bani gata"... si nu e sanatos nici asa. trebuie sa existe un echilibru...

.I-am spus sa lase trecutul si sa nu se mai lege de el ca acum are viata lui si ca il poate croi cum vrea daca sa straduie.

exact. din pacate, multi absolutizam experientele noastre si le credem aplicabile oricui. mie asta mi se pare una dintre cele mai mari greseli facute de un parinte "n-am fost eu inginer, sa-l "fac" pe fiu-meu" poate fiu-tau nu DORESTE sa devina inginer... astfel de dorinte ale parintilor, proiectate obsesiv pe copiii lor, le mutileaza personalitatea celor din urma...

eu am un exemplu concret... desi banal. cand am implinit eu 18 ani, nu eram chiar intr-o faza stralucita dpdv financiar... iar eu strangeam din buci sa-mi permit sa-mi iau echipament pt munte (pt ca asta imi placea sa fac, asta imi oferea satisfactie). ori mama, radioasa, imi face cadou de ziua mea o bratara de aur, si imi zice fericita "uite, eu as fi vrut sa primesc la 18 ani de la ai mei ceva care sa imi ramana mereu". frumos ca idee... frumoasa si bratara (o port si acum la ocazii)... dar, in momentul ala, mi s-a rupt sufletul si mai ca mi-a venit sa plang, stiind ca ai mei au facut un efort sa dea banii pe bratara aia... dar ca mie mi-ar fi fost mult mai utili o pereche de bocanci de calitate, scumpi rau si aia. nu puteam sa le zic asa ceva... dar si acu, cand vad bratara aia, imi amintesc ce stare aiurea am avut atunci... imi era mila de banii alor mei dati pe ceva frumos... dar care, pt mine, nu ar fi reprezentat o prioritate...


de convins sa renunte nu prea poti.... poti doar sa il temperezi si al meu are "buba" asta, nu a avut, mama lui i-a zis mereu: "ai sa ai cand ai sa fii mare" pt orice nimic care si l-a dorit si acum.... are o lista de "jucarii scumpe" pe care si le doreste... o parte si le-a luat... dar parca nu poate fi fericit fara lucruri si jucarii in jurul lui . n-ai scum sa-i scoti asta din sange... poti, doar, sa il mai linistesti pe ici pe colo

Daca nu ar fi situatia care am spus-o nu as sta asa cu frica pt. ca sunt genul "om trai si om vedea" ideea e ca stiu ca exista posibilitatea sa faca ceea ce zice de asta am 'voie' sa stau cu frica.

Cand am spus sa-i oferim totul nu ma refer ca sa ii pot lua nush ce masina sau nush ce haine etc. si strictul necesar dar important.


Sper sa reusesc sa-l linistesc si sper sa nu se ajunga niciodata la situatia sa fie nevoie sa ma gandesc ca daca face o prostie.

Multumesc mult pt. sfaturi,pareri.Sper sa fie totul bine si sa ne descurcam si sa ii treaca ideile astea.

Multumesc