Dependenţa bărbaţilor de mamă-3

si asta e adevarat. parintii sunt acolo pt noi indiferent de ce facem. ei nu ne parasesc. noi ii parasim, de cele mai multe ori.

adina , eu zic ca este mult mai important ca logodnicul tau sa te ajute in mod egal cu  treburile casei , cand ai nevoie de ceva sa se duca sa faca rost - exemplu tu gatesti si ai uitat sa cumperi ceva - il trimiti pe el . Cand ti-e rau sa se duca la farmacie sa iti ia ceva , cand nu ai dispozitie sau esti obosita sa gateasca el  , sa isi spele farfuria , daca vede o cana in chiuveta pe langa farfuria in care a mancat sa o spele si p-aia ca nu ii cade mana , si alte mici chestii care cel putin ptr mine conteaza mult mai mult decat relatia pe care o are el cu mama lui ca pana la urma si eu am o relatie foarte stransa cu tata , sau cat de armasar e in pat..pai cand te asteapta teancul de vase in chiuveta nu iti mai arde de talentele lui in pat , vor aparea si copiii , o sa schimbe si el un scutec si bla bla bla...intelegi ideea

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2010-09-20 21:23:04)

Adina, mie nu mi se pare ca te stresezi prea tare, si eu as fi stresata si chiar frustrata daca as fi in locul tau.
Strict vorbind de nunta, la mine nunta ar fi "sfanta" pentru ca eu mi-o imaginez intr-un anume fel, si daca n-ar putea fi asa, nu mi-ar mai trebui deloc. O cununie civila, hop-top si gata. Ca nu mi-ar placea sa vina ai lui de exemplu cu 150 de invitati cand eu imi doresc 150 cu totul. Si exemplele pot continua.

La modul general vorbind, poate ca ar trebui sa ii explici frumos ca acum ca va casatoriti, deciziile ar trebui sa le luati voi doi, nu voi TREI (cu tot cu mama lui, sau mai rau el cu ea).

Prietenul meu e la mijloc undeva, e destul de echilibrat din punctul asta de vedere, desi dupa mine a fost foarte protejat ca "baiatu' mamei". Adica, e complet paralel cu treburile case, nu stiu daca stie sa repare chestii, prima oara cand a curatat cartofi a fost cand am gatit noi doi impreuna, e foarte dezordonat. Daaar, e in stare sa ia decizii singur, daca are nevoie de un sfat sau de o persoana cu care sa stea de vorba ma suna pe mine (mai intai), se descurca sa aiba grija de el, e responsabil, etc.
Cred ca o mare importanta a avut-o faptul ca s-a mutat de acasa de la ai lui, din alt oras si de voie de nevoie a trebuit sa se descurce, ca nici eu nu puteam sa fiu toata ziua dupa fundul lui.

Eu cu maica-sa ma inteleg normal, avand in vedere ca nu ne vedem chiar asa de des, chiar m-am "aliat" odata cu ea, cand voiam sa-l conving sa faca ceva si el nu voia, asa ca l-am "parat" si ea a fost de acord cu mine . Dar nu stiu cum ar fi daca ne-am casatori - in ce masura si-ar baga nasul in organizarea nuntii sau in viata noastra de cuplu.

Am mai auzit de persoane in situatia pe care ai descris-o tu si ceea ce am constatat a fost ca daca il iubesti foarte mult incat sa ai foooarte multa rabdare, in timp, o sa-l atragi mai mult de partea ta.

Ultima oara a fost editat de kathrynn (2010-02-04 18:34:44)

si eu ma aliez cu mama lui " tin cu ursu` " dar in gluma

Summer , banii nu tin  loc de dragoste , intr-un fel se aplica "semeni vant culegi furtuna" . Eu cu plecatul asta din tara am 2 variante , fie trag cum pot in Romania , fie plecam cu totii

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2010-09-20 21:23:19)

trist , se pare ca a lua decizia de face si creste un copil este o loterie , fie ai noroc fie nu . Sincer si eu pana pe la 21 de ani nu prea aveam ce discuta cu ai mei , abia dupa aceea am deschis ochiii si am constientizat ca am parinti  buni...nu ideali dar ..ok si  nicaieri nu este mai bine ca acasa .

Poate sunt o tampita dar numai la gandul sa raman singura pe lumea asta ma umfla plansul pentru ca nu imi pot imagina nimic mai departe de gand..efectiv ma blochez..il alung...nu vreau sa ma gandesc ca va veni si acea zi

Fetele respective ce varste au?

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2010-09-20 21:23:57)

La 23 de ani mi se pare ca e suficient de matura cat sa aprecieze ceea ce face mama ei. Si chiar daca nu sunt de acord cu plecarea parintilor in strainatate, mi se pare ca in situatia data, cu atat mai mult fetele ar trebui sa fie responsabile si sa isi sustina mama, sa o inteleaga. Mai, cum sa nu iti iubesti mama si sa zici ca abia astepti sa plece? Eu asa ceva nu pot concepe si nu cred ca as putea accepta langa mine un barbat care sa nu o suporte pe mama mea

cum eu sunt mai dura de felul meu probabil in locul acelei mame m-as intoarce inapoi in tara aia straina si as ramane acolo , mi-as face alti prieteni alta viata , ingratele alea mici nu cred ca se vor schimba....deci nu merita osteneala desi vor da de greu intr-o zi sau vor fi si ele mame la randul lor si vor realiza ce au facut...asta si cu indiferenta mamei vor constitui o buna pedeapsa

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2010-09-20 21:24:40)

Jessica_M a scris:

adina84 a scris:

Cred ca stim toate faptul ca barbatii (in majoritatea lor) sunt dependenti de mama chiar si dupa ce s-au casatorit si au propria familie.

Pentru că noi le-am permis

Asa ca hai sa facem pe alea ale dracu' si sa ii punem sa aleaga: ori ma-ta ori  , nu?
ca noua ne-ar placea sa faca ei asta. sa ne zica: ia, de maine incolo vb o data pe sapt cu maica-ta...ce atatea legaturi cu familia? nu. ne-am facut familia noastra, uitam ca ei s-au chinuit sa ne creasca, ne-au dat educatie, bani, mancare, etc!

mie mi se pare normal ca baiatu' sa isi ajute parintii, asa cum si eu ii voi ajuta pe ai mei, chiar daca am familia mea.

free, daca accepti asta, nu il mai scoti pe el vinovat.
adica, take it or leave it.