O mare dilema..problema..am nevoie de sfatul vostru-3

katami a scris:

LadyPink a scris:

Nu stiu daca asta e si situatia acum, dar pot sa spun ca un barbat care-si iubeste copilul, casatorit sau nu, il va pune mereu pe primul plan. Amanta/iubita va veni dupa. Si trebuie sa te obisnuiesti cu asta pentru ca, la un moment dat, va fi frustrant, mai ales daca el isi doreste sa petreaca foarte mult timp cu cel mic.
Daca ii ceri sa se hotarasca asa cum spun fetele si e genul de barbat pe care il stiu eu, nu te va alege pe tine in detrimentul copilului. Nu cunosc niciun detaliu despre voi mai mult decat ceea ce ai povestit aici, iti spun doar ce am vazut in jurul meu. E a naibii de dureroasa o relatie de genul asta...si daca e asa dupa 5 luni, imagineaza-ti cum va fi daca veti ramane impreuna cativa ani...

din ce scrii tu aici ar reiesi ca exista un soi de "concurenta" intre iubita/a doua sotie si copilul din prima casatorie. ceea ce e cum nu se poate mai gresit. copilul e copil, iubirea pt copil e de un soi... cea pt femeie de alt soi. NU se confunda!!! si nu exista "a pune copilul pe prim plan" mai mult decat e firesc... adica mi se pare firesc sa iti iubesti si sa iti vezi copiii, indiferent de relatia cu mama lor si indiferent de relatia in care esti tu implicat.

si asta n-ar trebui sa deranjeze si sa afecteze relatia cea noua. in momentul in care iei un barbat care are un copil, stii clar ca un delta t oarecare ii va fi dedicat copilului respectiv. ceea ce, repet, n-ar trebui sa duca la scene de gelozie!!!

iar "relatia" cu mama copilului.. va fi doar atat, referitoare la copil...

e absurd ca o femeie sa fie geloasa pe un copil.....


cat despre alegere...  mrn, eu iti mai spun o data... si e singurul meu sfat: NU il pune sa aleaga!!!! daca te tine sa duci relatia asa... ok. daca nu, iar ok. dar nu il forta sa ia o decizie, pt ca, daca o va regreta vreodata... nu vei avea liniste. sa ii fie lui clar ca, indiferent de alegere, a fost alegerea LUI si doar a lui

Katami, ai dreptate, dar multe femei nu stiu in ce se inhama atunci cand accepta o relatie cu un barbat care un copil cu o alta femeie si care este implicat in viata copilului. Poate parea usor de trecut peste la inceput, dar la un moment dat pot surveni frustrari din cauza asta.

Si da, dragostea pentru copil e una , nu inseamna ca trebuie sa mai iubesti si mama copilului daca iubesti copilului, dar doi oameni maturi care nu au facut copiii dupa un one-night-stand si care au ceva istorie in spate in mom in care a aparut copilul... parerea mea e ca vor fi legati mereu prin acel copil. Chiar daca nu (mai) sunt casatoriti, nu (mai) locuiesc impreuna, nu se (mai) iubesc. Te duci sa vezi copilul, o vezi si pe mama. Iar asta poate sa fie un alt motiv de frustrare pentru cealalta femeie, de gelozie poate.
E absurd in teorie sa fii geloasa pe un copil, dar se mai intampla Si nu pe copilul in sine, ci pe timpul petrecut cu copilul It happens, uneori nu poti controla cate un sentiment de genul asta

Alinda, poate sa fie si o fuga de raspundere, dar poate fi la fel de bine si dorinta de a fi cu copilul tau mai inainte de o femeie Nu e de neimaginat. Eu, spre exemplu, mereu am fost pe primul plan pentru tata...

love, toate nevestele sunt niste scorpii atunci cand sotilor incep sa le zboare stolurile de "fluturasi"...e stiut asta!

fiecare vede lucrurile din punctul lui de vedere. Sa fiu in locul tau m-as gandi de o mie de ori inainte de a merge mai departe in aceasta relatie. Atata timp cat el nu isi face ordine in viata, fuge de raspundere, nu are rost sa continui pentru ca te vei invarti intr-un cerc vicios. Poate ca el se va impaca totusi cu sotia lui. Pune punct pentru o vreme, testeaza-i astfel caracterul, sa vezi ce va face, se va intoarce la familia lui sau va divorta si se va prezenta dupa aceea la tine pentru a incepe o noua viata alaturi de tine. In ceea ce priveste copilul, e clar ca se va ocupa in continuare de educatia lui, daca e om cu scaun la cap. Dar asta nu te priveste pe tine, e problema lui.

love_t a scris:

Clar ca educatia copilului ei si relatia dintre ei, pana la urma, nu e problema ei. Ar fi culmea sa ii interzica o relatie cu copilul lui.

pai da love, dar exista si femei care incearca sa interzica relatia tata-copil din cauza ca isi inchipuie ca barbatul s-ar putea impaca din nou cu fosta sotie. Dar femeile de genul asta oricum pierd din start. Se dau singure cu capul de perete.

love, nu fata are responsabilitatea pt relatia extraconjugala, ci SOTUL.
el are o responsabilitate, el are un juramant facut, el vrea sa fie, pana la urma urmei cu fata. degeaba ar fi vrut ea, daca el ar fi constientizat ca mai importanta-i e familia si copilul.
cat despre a da un sfat, am fost printre primele care au citit topicul asta, si totusi nu pot spune mai nimic...
decat ca, daca el nu s-a despartit pana acum de ea, nici nu o va face, iar tu vei mai sta inhamata in relatia asta si vei suferi pana cand te vei convinge de felul in care stau lucrurile.
degeaba iti vom spune noi toate, ca nu o va lasa, caci tu vei spera ca el e altfel. ca ceea ce va leaga pe voi e altfel decat ceea ce a simtit altcineva. ca dragostea voastra e mare si ca veti reusi sa treceti peste toate.
iti doresc sa fie asa, sa ti se indeplineasca sperantele. dar, din cate ai spus, nu va fi!

si daca stia...ce?
in cel mai grav caz, putem vorbi de o responsabilitate morala. dar nici macar despre asta nu stiu daca poate fi vorba.
pt ca, asa cum a spus, el a fost cel care a dat startul relatiei si nu ea s-a dus sa i se bage in pat.
si nu o sa mai continui, ca ajungem la aceleasi discutii ca la topicul cu 'fata care se baga in alte relatii' si e clar ca nu avem aceeasi parere

love, pentru ca am fost pusa in aceeasi situatie ca a ei si am iubit atat de mult incat mi-am dorit sa ii fie bine, indiferent daca langa mine sau in alta parte, cred ca pot spune ca daca as fi in locul sotiei si as afla ca sotul meu are o relatie (relatie, nu aventura, da?) cu o alta, i-as da drumul sa plece. si nu l-as condamna pt nimic in lume. nici pe ea si nici pe el. pentru ca avem o singura viata si suntem datori sa fim fericiti si sa nu sa stam intr-o relatie de...conevienta.
pentru ca, cel putin in cazul meu, amenintarile si comportamentul sotiei, teama ca nu isi va putea vedea copilul sau ca judecata copilului va fi intoxicata despre felul in care: nemernicu' de taica-tu te-a abandonat ca sa se duca sa si-o traga cu aia' au cantarit foarte mult si au dus la indecizia lui si incapacitatea de a lua o hotarare.
deci nu, nu condamn pe nimeni! si da, inteleg ca uneori dragostea se termina! si nu, eu nu as considera-o pe ea vinovata si nici nu as face-o albie de porci doar pt ca s-a indragostit de un om cu o saiba pe deget. eu cu el as avea de discutat. si daca el i-a raspuns la sentimente, inseamnaa ca relatia noastra, casatoria, scartaie. altfel nu ar fi cautat in alte parti fericirea

poke  

nu, nu as incerca sa repar, pentru ca uneori nu mai ai ce sa repari. iar pt mine, faptul ca partenerul are o relatie cu alta care dureaza mai mult de 2 nopti de sex, ma face sa imi dau seama ca nu ne-am oferit unul altuia ceea ce avem nevoie.
daca ar face asta...ar face-o si nu l-ar opri nimeni. nu vad de ce trebuie sa ne punem intrebari din astea.
si, daca eu as mai fi fost casatorita si la un mom dat mi-as fi dat seama ca nu mai sunt fericita cu barbatul ala si dupa cativa ani m-as marita cu un altul, ar insemna ca neaparat si celui de-al doilea i-as face la fel?
eu zic ca sunt o multime de situatii, sentimente si detalii care fac o relatie sa mearga sau nu. iar faptul ca el/ea care e deja casatorit, cauta in alta parte, e o urmare a unei stari din casnicie.