Ma simt singura

Asa ma simt si eu legat de iubitul meu, seara ma duc prima la culcare, el sta si caaaaaasca gura la TV pana adorm de nici nu il simt cand se baga in pat, fac treaba prin casa si nu imi place ca trebuie sa trag de el sa faca ceva fara sa stau eu pe capul lui, legat de copil asa a fost si al meu la inceput dar a inceput sa isi mai revina...
Azi m-am trezit foarte dezamagita de el, apartamentul unde vom sta a fost renovat si trebuie curatat de mizeria din urma acestei renovari, el a zis ca face singur, ca se descurca, una zice-alta face, cand ajunge unde stam acum si il intreb ce a facut si constat ca nu a facut mare lucru sau daca as fi fost si eu cu el acolo ar fi facut mai mult...

Eu am inceput prin a-i spune verde in fata si fara menajamente exact ce simt, fie ca ii convine sau nu, sau crede ca exagerez, si m-am certat o data cu el pt ca el uneori uita ca sunt insarcinata si zice las' ca iti trece... I-am zis de multe ori ca am nevoie sa ma ajute cand si cum vreau eu si sa nu imi faca draci ca nu am nevoie, sa inteleaga ca daca ar fi fost sa duca el sarcina si avea parte de asa tratament plangea zilnic...
Pfff... si noi ne-am spus multe, si am lasat multe de la mine, fara sa regret pt ca stiu cum era si incerc sa inteleg ca nici pt el nu e usor acum, mai ales ca si la noi bebe a venit pe neasteptate si nici nu suntem casatoriti... Sunt mai puternica si mai descurcareata ca el in multe si i-am demonstrat-o de multe ori si nici el nu voia la un moment dat sa ma ajute sa ma incalt sau sa imi taie unghiile de la picioruse, doar m-am uitat la el si i-am zis "iti place sa ma vezi cum gafai cand ma incalt, sau cum ma aplec dupa una sau alta? chiar iti place sa nu ma ajuti cand vezi ca numai pe tine te am si numai tu ma poti ajuta?" cat e el de mare ii venea sa intre in pamant...
Eu zic sa te linistesti si sa te gandesti ce va leaga si sa vorbesti deschis cu el... Stiu ca nu e usor sau poate deja ai vorbit cu el, dar mai incearca si nu renunta, o sa aveti un copil care trebuie sa va vada uniti si iubindu-va mult...Si or sa ma fie hopuri peste care sa treceti si trebuie sa va bazati unul pe altul pt ca si puiul vostru se bazeaza pe voi...El trebuie sa inteleaga ca desi nu duce el sarcina e la fel de important ca si tine in sarcina asta, e sarcina voastra si ai nevoie de el indiferent ca are chef sau nu, fie ca vrea sau nu, e datoria lui de sot si viitor tatic... Ai incredere ca va fi bine atata vreme cat stiti ce v-a legat si incotro va indreptati impreuna... Voi va iubiti, asta e clar dar treaba cu bebe v-a cam deraiat de pe sine si aveti multe de facut pe care nu le aveati in plan pt acum si v-a scos din ritm, trebuie decat sa va adunati un pic si sa stati mai mult de vorba...
Sper sa te ajute ce am scris...

Ultima oara a fost editat de Papucica (2010-11-19 11:35:39)

Ufff ce situatii  . La noi sta cu totul altfel situatia dar poate si pentru ca ne-am chinuit ceva pana a venit bebe  intotdeauna m-a ajutat si a fost atent dar de cand sunt insarcinata este o minune de sot.

Incearca sa discuti deschis cu el in sensul ca ar trebuii sa ii spui ce simti, sa incerci sa-l faci sa inteleaga ce simti.Incearca totusi sa nu o faci sub forma de repros ca ar putea sa bata in retragere, incearca sa gasesti calea sa-l faci sa isi deschida sufletul si ai rabdare chiar daca o sa inceapa el cu reprosuri incearca sa te controlezi si sa-l "indrumi" spre o discutie deschisa despre ce simtiti fiecare.

Eu cred ca se poate trece de la o extrema la alta 

Adina m-a impresionat f mult ce ai scris aici si pot sa spun si eu acelasi lucru.. comunicarea e totul. spunei si de 10 ori acelasi lucru si explica-i ce simti.. sunt barbati si barbati. lor le trebuie putin mai mult sa constientizeze schimbarea din viata lor mai ales ca nu percep nimic din perioada sarcinii.
si eu aveam discutii f multe cu al meu mai ales ca toata sarcina am avut si o stare nervoasa de eu ma mir acum cum de-a suportat atatea.. eu ii spuneam seara sa puna mana pe burta sa vb cu bebe ca il aude si trebuie sa ii cunoasca si lui vocea.. si imi zicea sec ca el nu poate sa vb ca nu stie ce sa-i zica... m-am chinuit f mult si eu pe tema asta.. insa la un moment dat tot discutand a aparut si schimbarea din partea lui. incepuse sa ma ajute mult la treburile casnice.. doar el facea curat sa ma menajeze si alte chestii marunte..

l-am implicat f mult in pregatirile pt bebe.. chiar daca nu avea chef seara trageam de el sa ne uitam dupa modele de carucioare..sau altele.. si incet incet a inteles si a inceput sa-l preocupe chiar.

acum dupa nastere pot sa spun ca sunt o fericita.. seara vine acasa.. sta cu cea mica sa pot eu face mancare.. schimba pampersi.. baita io facem doar impreuna din prima zi cu cea mica acasa.. se scoala noaptea sa ii faca laptele, iese cu ea la plimbare. nu ma asteptam la atatea din partea lui.

in ceea ce priveste relatia mea cu el dupa ce a aparut daria.. pot spune ca ne iubim si mai mult. ne dam seama amandoi ca acel ingeras e din iubirea noastra si pot spune ca suntem mult mult mai apropiati si mai atenti unu cu altu chiar daca viata ni s-a schimbat complet fata de acum cateva luni.

ai incredere ca va fi bine! discuta cu el si incet incet va reactiona. aaa si ia-l cu tine la ecografii.. face foarte mult. il ajuta sa inteleaga ca acolo in burtica ta creste un pui de om.

Imi pare tare rau pentru tine...insarcinata si singura cred ca e groaznic...dar gandeste-te ca in curand o sa ai o minune in viata ta si ea o sa iti faca viata minunata...

E ceva ce nu inteleg totusi, sper sa nu te supar...ai spus ca sarcina a aparut dupa 2 luni de la nunta...deci voi aveti acum cam 8 luni de la nunta nu? Daca ai vazut ca treburile nu merg bine si ca el nu mai e la fel de ce v-ati mai casatorit? sau toata treaba a intervenit brusc dupa nunta?

Eu una nu as putea sa traiesc langa omul pe care il iubesc si sa il vad indiferent...daca mie mi s-ar intampla cred ca plangand si gesticuland i-as spune tot ce simt si l-as intreba ce naiba se intampla cu el...dar bine...asta as face eu...probabil nu e chiar cea mai buna solutie...

Imi pare rau pentru ce citesc aici
Si eu aveam momente in care exista impresia ca nu este destul de implicat....poate ca era asa, poate ca doar mi se parea mie...nu stiu prea bine nici acum. Cert este ca de fiecare data ii spuneam ce ma deranja. Acum totul este ok, e adevarat ca as vrea mai mult de la el dar sunt constienta ca este extrem de obosit la cat munceste si il las in pace atata timp cat aloca 2 ore pe zi pentru mine si copil.

Adina, vorbeste cu el, spune-i ce simti. Eu cred ca atunci cand se va naste bebe altfel vor sta lucrurile...sau cel putin sper sa fie asa

Tu ai grija de tine

Adina, te inteleg atat de bine si ma doare cand citesc.
Eu pot sa-ti dau un singur sfat: fa-ti reclama de pe acum bebelusului si mai ales dupa ce se va naste!
Spune-i mereu sotului tau cat de mult ii seamana, cat de mult se bucura cand apare el, ce mult misca in burtica atunci cand e el prin preajma... Lega-l cat mai mult de bebelus chiar si acum cand e in burtica.
Si incearca sa alungi acum gandurile negative. Nu fac deloc bine bebelusului.

Ufff, e grea situatia, cum a zis Kata, cand vine bebe nu mai are nimeni chef de "pus lucrurile la locul lor"
Eu cand am scris mai sus ca atunci cand vine bebe sper sa se schimbe situatia, ma refeream strict la faptul ca el isi va schimba atitudinea fata de copilul lui daca zici ca acum nu prea da atentie burticii si nu intreaba nimic.

oare sotii-prietenii nostri se plang de asemenea situatii?