Ce ar trebuii sa fac in cazul asta?

Prietenul  tau  daca  spune  prietenilor  din gasca  lui , este  o dovada  de imaturitate  , adica el  nu constientiseaza ca  sunt  lucruri intime ,  care  trebuie sa ramana  numai  de voi stiute . Probabil  cei din acest anturaj au  bagat de seama ca el are aceasta  ,,slabiciune" de a povesti  despre tine  fatza de ei ... iar atunci acestia  il provoaca sa spuna  vrute si  nevrute . Este  normal la oarece  varsta  ca  atunci cand   baietii se intalnesc in grup , sa  discute despre fete...dar nici chiar asa:). 
Solutia  ar  fi ca  voi sa aveti o discutie intr-o seara/ zi  atunci cand  sunteti bine dispusi  , si sa-i  explici  ca nu este  frumos  ceea ce face,   fiind o dovada de imaturitate ,  totodata nerespectandu-te  pe  tine ca iubita.  Da-i siguranta , dai increderea ca  tu  nu povestesti altor fete  ceea  ce-ti  face el  tie ca si partenera, si  cere-i acest lucru  pe un  ton calm  .

Nu am nici un drept sa iti zic ce sa faci tu. O sa iti zic ce as face eu... L-as lasa naibii ca daca povesteste prietenilor si iti zice ca "nu esti buna" e evident ca nu te iubeste, in aceasta ordine de idei o sa va si despartiti mai devreme sau mai tarziu ... cedand de la tine in final ai sa ramai aratata cu degetul (de alti imaturi ca el) si fara el. iti doresc sa iei o decizie corecta ! Ai grija de tine ! Pupici

coraline a scris:

sfatul meu este sa nu astepti sa se faca ani de zile si sa nu mai poti scapa din relatie din cauza obisnuintei

cum adica sa il iei incet si bland si cu calm? cred ca ii dadeam una sa ii sucesc podoabele din pantaloni.

SUBSCRIU !

Caroline  , si eu  as fi putut sa instig aici la violenta  verbala sau  fizica , dar nu este frumos ...Eu zic  totusi sa-si mai acorde  unul altuia o sansa , asta in cazul in care el isi regreta  faptele  si nu doar  din gura ... Iar daca nu se mai poate  face nimic , atunci as  zice ca fata sa  gaseasca un partener  , sa fie mult mai atenta ... in  jurul  varstei ei .

sweetdreams2011 a scris:

mi-a reprosat ca "nu fac nimic in pat"

foarte bine ca "nu faci nimic in pat" cu el, pastreaza-ti energia pentru unul care sa merite "sa faci ceva in pat"

ti-e frica sa nu pari vreo disperata daca discuti cu el niste lucruri care te framanta? te deranjeaza niste lucruri si totusi preferi sa stai cu stres de ce, ca sa nu-l pierzi? ii canti in struna, dar cu tine cum ramane?

Eu nu sunt o fire foarte sociabila, sunt mai tacuta si mai retrasa, ma gandeam ca poate nu m-a luat cu el ca sa nu se simta incomfortabil in prezenta altora din cauza asta
Sau poate se gandea ca va trebuii sa plateasca si partea mea si nu statea foarte bine cu banii. Dar totusi putea sa ma intrebe daca m-ar deranja daca se duce singur in cazul asta, sau putea sa imi spuna sa imi platesc partea. Problema nu este ca nu m-am dus cu el, poate nici nu as fi vrut sa merg, dar m-a facut sa imi pun niste intrebari si mi-a aratat cat de putin importanta sunt pentru el, tocmai cand avea ocazia sa imi demonstreze contrariul.

Plus de asta, la inceput eu nu ii acordam nici un fel de atentie, el era cel care ma suna, el era cel insistent, si asta ma face sa cred ca ar putea si acum sa faca aceleasi lucruri, ba chiar mai mult, daca ar vrea. Dar se pare ca el este cel care nu mai vrea sa faca mai mult.


Plus de asta am avut o data o discutie, in care vorbeam despre relatii si despre faptul ca sunt persoane care nu pot sa faca mai multe pentru o relatie ca sa mearga, si el mi-a spus ca sunt doar persoane care nu vor, deci intr-un fel a recunoscut indirect ceea ce este evident de altfel...

Sweetdreams, iti spun parerea mea, nu neaparat ca sfat, daca gasesti ceva folositor in ceea ce spun eu te rog foloseste acel ceva, daca gasesti ceva ce te deranjeaza sau...supara nu stiu, nu asta este intentia mea. Incerc doar sa fiu obiectiva si sa iti spun parerea mea prin prisma evenimentelor prin care am trecut eu.

In primul rand, ma refer acum la primul tau post, faptul ca acest om, la varsta de 29 de ani le povesteste inca prietenilor lui despre viata intima este... dovada de narcisism izvorat din neincredere in sine ingropata adaaanc in subconstientul lui. Primul lucru pe care mi-l imaginez cand citesc primul tau post este ca tipul asta e genul ala "cocos" daca nu cu tine, cu prietenii cu siguranta. Dar sa spunem ca asta nu e un lucru ireversibil.

Insa faptul ca te tine pe tine in nesiguranta, faptul ca tu nu sti exact pe ce se bazeaza relatia voastra, cum vede el lucrurile, ce isi doreste de la tine sau de la relatia asta... asta ar trebui sa iti demonstreze tie ca nu merita efortul. Nu incerc sa par un doctor docent in ale psihologiei sau mai stiu eu ce, dar prin faptul ca la inceput, asa cum ai spus si tu, a adoptat un comportament de cuceritor pe care l-a abandonat in clipa in care si-a obtinut "premiul" adica pe tine... spune de asemenea multe despre viitorul relatiei voastre.

Sper doar sa nu par un fel de lup moralist sau mai stiu eu ce, departe de mine gandul asta, repet iti spun strict parerea mea. Si ca sa nu ma mai lungesc, ideea este ca genul asta de persoane creeaza multa valva in jurul lor fara pic de sens. relatia asta e trasa de par din simplul motiv ca nu te respecta. Poate ca din punctul lui de vedere asta e respect, dar tu vrei altceva. O solutie este sa incerci sa discuti cu el, dar fara sa fiu fatalista, sincer iti spun ca nu vei putea sa schimbi prea multe.

Despre faptul ca esti o fire timida... draga mea, sunt cu prietenul meu de 2 ani de zile. Eu am 18 ani el 21. Eu sunt o extrovertita, o tipa agitata, o tipa care explodeaza, care vorbeste care danseaza care face multe lucruri. El este ceea ce am putea numi un mic schizoid, nu schizofrenic (termenii in sine nu au legatura, dar il mentionez si pe asta pentru ca sunt de multe ori confundati) nici chiar schizoid, dar in mare, este genul retras, care nu isi arata sentimentele fata de oricine, si tin sa te anunt ca mergem la nunti , la botezuri de cele mai multe ori din partea mea. Si nu ma deranjeaza pentru ca am invatat sa il accept asa si pentru ca mi-am dorit s ail accept asa.

Daca acest om nu face eforturi pentru aceasta relatie inseamna ca in momentul de fata el nu isi doreste sa dea mai mult sau pur si simplu nu poate. Nu are sens sa il fortezi pentru ca nu va iesi nimic bun din asta, vei amana doar inevitabilul.

Sfatul meu final sau sfaturile mai bine spus  sunt:

1. Sa iti prioritizezi actiunile, telurile
2. Sa incerci sa iti dai seama ce iti ofera aceasta relatie si sa compari cu ceea ce iti doresti tu (dar fara sa ii cauti scuze, nu scrie pe o foaie de hartie ceea ce ai vrea tu de la o relatie apoi ce iti ofera el, si vezi cate din cate scoti)
3. Sa vezi daca ai cu cine sa discuti, incearca sa porti o conversatie pe tema asta cu el, dar fata in fata, asa poti sa ii observi reactiile, sa vezi daca da semne de frustrare, nesiguranta. Si de asemenea intreaba-l clar si raspicat, ca o femeie sigura pe ea, daca la inceput a fost sau nu cu cineva. Corpul nu minte, chiar daca gura o face
4. Spune-i ce iti doresti, chiar daca nu mai ai sperante, nu ai ce sa pierzi, e ca o rasuflare, si poate... cine stie o sa il faci sa isi schimbe comportamentul
5. Spune-i acestui om ce te-a deranjat in aceasta relatie (chiar daca va despartiti candva o sa regreti ca ai ramas pe suflet cu niste frustrari care isi vor face de cap in viitoarele relatii, poti sa eviti asta spunandu-i ce te-a deranjat.) Deschis si fara teama.
6. intreaba-l ce isi doreste de la tine. (sfat personal, eu daca as vedea ca ezita i-as spune pa direct, fara sa mai lungesc conversatia)
7. Incearca sa realizezi de cata maturitate dispune acest om, pentru ca am vaga impresie ca dintre voi doi ,chiar daca esti "timida" ca sa te citez, tu dispui de o inteligenta emotionala mai mare decat a lui.

Cam atat, in mare, incearca sa te concentrezi pe tine, incearca putin egoism... ar putea sa te ajute.

Succes! Si spune-ne ce-ai facut!

Ultima oara a fost editat de V. (2011-07-14 23:03:12)

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Observ ca sunteti cu totii persoane foarte inteligente, si v-ati dat seama din putinul scris de mine de cum este el de fapt. Intr-adevar este grandoman, destul de increzut, ii place sa aiba mereu dreptate, etc...

Nu am vorbit cu el inca. Dar cred ca o sa o fac cu urmatoarea ocazie. Am tot sperat ca voi trece peste "micile probleme", dar am realizat ca nu pot sa o fac si ca nu e de datoria mea sa fac asta singura.

Am aflat acum cateva zile ca sigur a avut pe cineva la inceput, dar se pare ca acum nu mai este cu respectiva, ca m-a ales pe mine cica.

oricum increderea mea in el a scazut destul de mult, tinde catre zero. Si totusi as vrea sa mai dau o sansa acestei relatii. Am sa incerc sa ii spun tot ce am pe suflet, tot ce m-a deranjat, am sa-i spun chiar si faptul ca stiu ca m-a mintit la inceput, chiar daca voi parea slaba, consider ca este vital sa o fac pentru a da o sansa relatiei in care suntem. Ii voi spune cat de neimportanta ma simt uneori pentru el......

In urma acestor intamplari am realizat cat de mult conteaza comunicarea si sinceritatea intre 2 oameni