Cum ne "desprindem" de parinti?

faza e ca dupa fiecare cearta ma inmoi si zic "hai ma sa las de la mine" si nu numai cu ei e asa. Oricat de mult m-as supara pe moment pe o persoana dupa ce ma calmez imi trece. Pur si simplu nu am puterea sa le spun "Ori e ca mine ori la revedere" cum imi fac ei. Iar ei profita de chestia asta cat de mult pot

da' ia nu te mai inmuia, si daca stii ca ai dreptate intr-o chestie, tine-o pe a ta si stai imbufnata daca trebuie (nu, n-am 2 anisori in caz ca se intreaba cineva )
daca cu binele nu merge, arata-le si cealalta parte; arata-le ca esti o persoana integra care tine la ideile sale si care isi conduce propria viata si ia propriile decizii.

tu nu cu al tau stai?

Pot sa spun ca si la mine in familie situatie este oarecum asemanatoare. Si atunci, cand ei imi spun ca trebuie sa fac intr-un anumit mod (care este idiot de-a dreptul) eu spun ca bine, si fac ca mine. Apoi se enerveaza, si urla, ceea ce nu e prea important pentru ca am invatat sa fiu Zen  si nu ma prea afecteaza Si apoi le trece Si tot asa.

Ultima oara a fost editat de popicel (2011-08-26 11:16:09)

Exact situatia mea, dar a mea e si mai grava, tati si daca nu mananc cand se pune masa, sau daca nu mananc cat crede el ca e bine, sau daca las in farfurie imediat incepe ca arunca cu toate pe geam, desii nu face niciodata asa ceva, tot timpul el trebuie sa ia deciziile importante, am incercat sa zic ca el sa fac ca mine, se enerveaza, se cearta cu mine. Si e greu fiind parintii mei, tati are probleme cu inima si tensiunea, e greu sa te impui, ptr. ca o sa sufere si ii iubim si e greu.

Tocmai de ei am fost crescuti asa, sa nu luam noi decizie, si de aceea ne e si greu sa luam singure, si eu cel putin tot timpul sau aproape tot timpul am ajuns la vorbele lor, de aceea stau si ma gandesc, oare sa fac ca mine sau nu, daca regret, daca o sa le dau dreptate

Ultima oara a fost editat de buburuzza90 (2011-08-26 11:26:24)

Nu la toti functioneaza din pacate agajarea. Intr-o zi cand l-am ajutat pe tati la ceva, la sfarsit mi-a zis ,,Acum iti meriti mancarea". Daca imi spun parerea in ceva, daca nu fac ca el, zice ,,EU sunt tata, eu te-am crescut, eu te intretin"

Mie bani nu imi da, nici macar 10 lei pe luna, doar imi platesc facultatea, si imi asigura mancarea, daca m-as angaja (am incercat) fac gura, ca ce nu imi ajung banii, nu am ce imi trebuie, si fac tot posibilul sa ma influenteze, si cum sunt o fire foarte usor de influentat, cam reusesc

Partea cea mai dificilă ?n toată chestiunea aceasta este că, spre deosebire de prieteni, de cunoscuți, de familia mai ?ndepărtată, părinții cunosc foarte bine ceea ce au modelat și știu exacvt unde să lovească sau cum să te aducă pe drumul lor și sunt convinsă că nu ?ți impun aspecte, dar le sugerează ori c?nd ei le sugerează, făc?nd-o ?n așa fel să ajungă la tine, tu pleci urechea și deși ai acționa diferit, căci ești o persoană diferită, mentalitate diferită, la fel și personalitate, o vei face așa cum te ghidează ei. Ideea este că p?nă atunci c?nd vei fi radicală, indiferent că ești sau nu pe banii lor, arăt?ndu-le că de astăzi ?nainte tu iei deciziile pentru tine, iar ei că sunt sau nu de acord vor trebui să lase după tine. Sunt convinsă că te manipulează, nu numai c?nd vine vorba de al tău, de relația cu al tău, dar și ?n multe alte aspecte ale vieții, vor să acționezi așa cum consideră EI că e bine pentru tine, așa cum ar face ei ?n locul tău ori tu, de foarte multe ori pentru a nu genera discuții, eventuale certuri accepți, ba uneori te și minți că ?ntr-adevăr așa e cel mai bine să faci.

Eu chiar nu văd legătura dintre partea materială a situației relatate mai sus ori de tine și faptul că părinții te manipulează, șantajează emoțional. O să o facă, dacă taci și ?nghiți, o viață ?ntreagă, ceea ce e trist pentru că nu vei apuca să-ți trăiești visurile, greșelile, soluțiile, o să trăiască ei prin tine. Personal, cred cu tărie ?n faptul că trebuie să ne trăim propriile drame, să facem propriile greșeli, să ne dăm pumni ?n cap după anumite decizii, să ?nvățăm din ele, să ne construim propriile visuri și să ne bucurăm de realizările lor. Toate astea nu vor avea niciodată farmec dacă cineva le impune. Trebuie, cu frumosul, dar av?nd coloană vertebrală să le dai de ?nțeles ori chiar mură ?n gură să le spui că nu ești dispusă defel ca să urmezi drumul trasat de ei ?n viață, pentru că ?n caz de eșec nu vor avea ei de suferit, nu vor plăti ei, cel mai mult te vor consola cu un amăr?t de: ?treci tu peste asta? ori o bătaie pe umăr, ?n timp ce tu vei fi ?ntr-o adevărată depresie, sec?ndu-ți ochii pentru greșeli care nici măcar nu-ți aparțin.

Genul acesta de părinți sunt cei care te trimit la Universitatea pe care ar fi vrut ei să o facă, g?ndindu-se la ce bine le-ar fi fost lor, dar nicio clipă nu stau să se g?ndească măcar că tu ai putea fi diferită, ai putea avea altă părere, ai putea avea alte atracții. Ce vei face? Pentru că depinzi MATERIAL (așa cum s-a accentuat destul de mult și aiurea mai sus) de ei, vei deveni visul eșuat al mamei tale?  reușita t?rzie a tatăului tău? Trebuie să-i faci să ?nțeleagă și să le fie clar că indiferent de faptul că le ești copil, ai propria voință, propriile visuri și țeluri. Bune, rele, t?mpite, absurde, marțiene sau excepționale, sunt ale tale și tu trebuie să lupți pentru ele ca mai apoi să nu ajungi a dori o nouă șansă, o nouă viață. Să nu ajungi a dori, la fel ca ei, să-ți retrăiești viața prin intermediul copilului tău.

Ultima oara a fost editat de Tei (2011-08-26 13:21:26)

tei, emilia nu mai are 18 ani sa o trimita mami la ce facultate vrea, vorbim despre o femeie adulta deja ori drepturile vin la pachet cu niste obligatii, si un angajator iti impune o anumita conduita in schimbul salariului

et, eu cred ca un parinte vrea sa isi vada copilul bine, doar ca ei incarca sa ii deschida emiliei ochiii abordand o atitudine gresita, ar fi mult mai simplu sa o trezeasca la realitate taindu-i ajutorul financiar si renuntand la critici si la griji de genul "cum cheltui banii de la mine" insa in cazul ala emilia ar zice ca niste parinti nu ar face asa ceva ca bla bla bla ca ce fel de oameni sunt ei sa isi lase copilul nemancat atunci cand ii este greu....asta da cerc vicios sincer, oricum ar da-o parintii eu nu vor iesi intr-o lumina buna in ochiii ei ever

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2011-08-26 12:55:38)

nu e nevoie sa confirme, tin minte cand a scris asta...

oricum o dai et, emilia nu mai e un copil insa, cum ziceam si mai sus pt a reclama niste drepturi trebuie sa ai si cu ce, trebuie sa se despinda de ajutorul financiar dat de ai ei