Insarcinata la 14 ani-11

anca: Eu am o problema cu atitudinea multora de pe forum care tac-pac dau sfatul: avorteaza!...nu frate...nu sfatuiesti un om sa se isi convinga parintii sa semneze ptr avort, il incurajezi sa vb cu toate partile implicate si sa isi acorde timp de o luna (in cazul de fata merge si doua ca e sarcina mica) atat lui cat si celor implicati sa se gandeasca la toate aspectele posibile, sa reflecteze la sentimentele avute fata de bebe din burta si daca dupa timpul asta ajunge la concluzia ca inca doreste avortul..atunci abia este ok decizia asta

eu personal daca as fi in situatia asta  (da, la 14 ani) asa as face, e totusi vorba despre o viata omeneasca nu despre eutanasierea unui caine

daca nu o sustine familia evident ca nu poate creste copilul singura...dar de unde stie ea ca nu e sustinuta daca ea nu deschide gura? de ce plecati toti de la premisa ca nu va fi sustinuta? cunosc (din nou) personal o fata care a facut copil prin al doilea an de liceu (a facut scoala generala cu mine si a terminat! si liceul cu copil cu tot) si e bine mersi si ea si mama si parintii copilului si este si in ziua de astazi cu respectivul si mai au inca un copil impreuna


nu mai fiti mai oameni atat de pesimisti, cu persoanele potrivite totul se rezolva cu bine in viata asta


de ce nu ii xplica nimeni fetii ca pana termina ea si facultatea creste bebe bine mersi si ea nu mai are vesnica dilema pe care o au majoritatea de pe forum si nu numai cum sa impace cariera cu bebe? bebe al ei va fi mare iar ea isi va putea construi o afacere fara probleme

si de unde stiti voi ca tatal copilului nu va ramane langa ea si peste cativa ani vor forma o familie cu acte si tot ce inseamna acest lucru? de ce porniti de la premisa ca sunt mici si prosti si nu vor ramane vesnic impreuna? nimic nu este imposibil


mie daca imi va veni copilul acasa fie el si baiat sa imi spuna ca va avea un copil il voi sfatui si il voi sprijini sa il creasca...si cum spunea cineva de pe forum acum ceva timp...daca copilul meu face "greseala" asta inseamna ca eu am esuat in educatia oferita...greselile copiilor sunt oglinda educatiei primite de la parinti...si deci trebuie sa imi asum raspunderea

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2011-10-05 11:59:05)

yoyolina a scris:

decizia de a avorta sau de a pastra copilul depinde de o groaza de lucruri, nu se poate generaliza.

exact

Majoritatea baietilor reactioneaza "ca naiba" in fata unei asemnea vesti, si la 20+ de ani, dar la 15. Eu zic ca trebuie implicata si familia lui,in felul asta va fi si el mustrat, altfel cred ca nu va intelege nimic. Si, stiind parintii lui nu cred ca le-ar conveni sa duca vestea mai departe.
E suficient ca el sa ii spuna unui prieten (cine stie cum se mai imbata vreodata...) si sa afle tot liceul. Iar asta i-ar compromite ei acolo urmatorii 4 ani.
Prin urmare cred ca si el si familia lui trebuie sa stie.

  Se pleaca din nou de la premisa gresita (gresita in general, gresita si in cazul asta particular) cum ca niste copii de 14-15 ani isi doresc sa aiba copii. Ori la 14 ani ai cu totul alte prioritati, vise si dorinte printre care nu se numara in mod firesc aducerea pe lume a unui copil. Pentru ca, daca ar fi firesc asa, ne-am inmulti toti incepand cu varsta pubertatii si nu la 20 de ani sau mai tarziu. La 14 ani orice om e in plin proces de crestere fizica si maturizare psihica, atunci i se dezvolta nu numai mintea ci si organele. Aparitia menstrei nu inseamna nicicum faptul ca organismul e pregatit pentru o sarcina; prin analogie ar insemna ca baietii sunt pregatiti si apti sa se reproduca inca din primele zile de viata, de vreme ce au deja erectii...
Din nou se filtreaza si se judeca experienta altuia strict prin prisma personala si fara intelegerea contextului general....
Oricum, I rest my case, am incetat cu offtopicul.

nici nu trebuie sa fii de acord cu mine wind am scris destul de clar ca asta as face EU daca mi s-ar intampla mie sa imi vina copilul acasa cu aceasta "greseala" (denumita generic petru ca un copil = | = greseala)



si nu e chestia neaparat ca as fi contra avort cat faptul ca sunt contra sfaturilor prietenoase directionate direct spre avort fara a lua in considerare si alte variante...ok...vrei sa faci avort? fa-l dar nu il face sub impulsul momentului, fa-l dupa 2 luni dupa ce te-ai gandit bine, dupa ce ai discutat cu membrii ambelor familii si ai aflat pe ce pozitii sunt si ei...poate fata asta sau tatal copilului au niste parinti care gandesc ca mine...caz in care zau daca nu e pacat sa recurga la avort, vorbim totusi despre o fiinta omeneasca nu cum zicea cineva mai sus "o adunatura de celule" 

Ultima oara a fost editat de sleeping_beauty (2011-10-05 15:11:43)

mda sa zicem, stiam ca se face pana in 3 luni

in cazul lui nefeli se poate amana o luna pt ca sarcina ei nu are mai mult de 6 saptamani, intr-o luna isi poate schimba punctul de vedere si sentimentele fata de bebe la 360 de grade

Am fost azi la prietena mamei,la control si m-a programat vineri pentru avort. Imi este frica

sleeping_beauty a scris:

nu dar a trait mama si vad in fiecare zi un om chinuit de remuscari. Avortul nu e o solutie niciodata, te mutileaza pe viata


le: cum poti aduce in vremurile noastre argumentul vremurilor traite de parinti? pe vremea aia nu erau in tara ac, prezervative, diafragme si toate celelalte metode contraceptive (pilula de a 2a zi printre ele). Mi se pare inadmisibil sa ramai insarcinata in zilele noastre atata timp cat folosesti una dintre met contraceptive de pe piata

Daca mama ta a facut avort si e a ramas cu o trauma in urma lui (asta am inteles eu din ce ai scris) nu inseamna ca absolut toata lumea care va face avort va ramane mutilat pe viata. Cunosc persoane adulte care au facut avort din diferite motive si au reusit sa treaca peste si sa nu faca tragedia vietii din asta. Nu e o incurajare la avort, nu cred ca e cineva de acord cu avortul si fericit sa-l faca dar acu nu e nici de aruncat cu pietre. Nu a zis nimeni ca avortul e o metoda contraceptiva dar nici sa alunecam in extrema cealalata ca nu e o crima premeditata. Iar asa cum a zis alinda, in cazul fetei, avand o varsta atat de frageda nu te poti raporta la situatie ca si cum ar fi fost un adult cu capu-n nori.
E usor sa ne dam cu parere cand nu suntem in situatie si sa facem pe cele mai curate, morale, religioase dar tu in locul ei, sau oricare alta, ati fi pastrat un copil la 15 ani !?!? Sunt curioase cate ar fi facut treaba asta avand in vedere ca viata reala nu e un film american cu happpy end

Am fost azi la prietena mamei,la control si m-a programat vineri pentru avort. Imi este frica

Eu cred ca esti pe maini bune, stai linistita. O sa fie bine.

sleeping_beauty a scris:

in cazul lui nefeli se poate amana o luna pt ca sarcina ei nu are mai mult de 6 saptamani, intr-o luna isi poate schimba punctul de vedere si sentimentele fata de bebe la 360 de grade

sleep, sincer acum, nu pot sa cred ca tu chiar ai crede ca un copil ar putea avea grija de alt copil.
Stiu si eu pe cineva care a facut avort in perioada comunista ... nu unul, multe, singura acasa si nu imi pare deloc traumatizata pe viata. din contra ...

Sincer, eu daca as ramane din greseala, desi nu am avut in viata mea un contact neprotejat, acum, la varsta mea, nu as pastra copilul, in conditiile actuale de trai. Daramite un copil care nu are nimic de oferit copilului conceput?