Ipohondra!

Incearca sa iti gasesti singura un echilibru.
Poate pesimismul asta uneori iti e de folos. Poate te ajuta sa fii mai responsabila, mai atenta la semne si simptome, dar incearca sa fi totodata constienta de exagerarile pe care le face mintea ta uneori, involuntar...

Johanne, crede-ma ca eu te inteleg perfect...
eu cand eram mica am fost intepata de capusa in cap, pe vremea aia nu se prea stia de Lyme... crede-ma ca acum de cativa ani de cand e atat de mediatizata boala numai la asta ma gandesc, sunt nopti cand visez ca innebunesc sau paralizez, de asemenea am o alunita mare pe spate si imi e foarte frica sa mi-o scot, sunt nopti cand visez ca imi sangereaza sau si cand fac dus si ma spal pe spate, tremur toata cand imi aduc mana in fata gandindu-ma ca daca imi sangereaza si sunt plina de sange...
Sunt constienta ca ceea ce am eu e nimic in comparatie cu bolile, suferintele altora

alyush a scris:

Johanne, crede-ma ca eu te inteleg perfect...
eu cand eram mica am fost intepata de capusa in cap, pe vremea aia nu se prea stia de Lyme... crede-ma ca acum de cativa ani de cand e atat de mediatizata boala numai la asta ma gandesc, sunt nopti cand visez ca innebunesc sau paralizez, de asemenea am o alunita mare pe spate si imi e foarte frica sa mi-o scot, sunt nopti cand visez ca imi sangereaza sau si cand fac dus si ma spal pe spate, tremur toata cand imi aduc mana in fata gandindu-ma ca daca imi sangereaza si sunt plina de sange...
Sunt constienta ca ceea ce am eu e nimic in comparatie cu bolile, suferintele altora

Exact,sunt oameni grav bolnavi,cu nevoie de transplant de maduva,cu chimioterapie si cu n si n de alte boli crunte si eu ma plang.
Mai ales si cu acea rana pe col pe care nu as vrea sa o cauterizez,mie frica sa nu mai pot avea copii,faza e ca rana e proaspata si micuta si am facut tratamente cu cervugid si spalaturi vaginale la recomandarea medicului.
Ma imaginez deja in prag de cancer,de amputare a colului,de toate prostiile.

Da,pai doctorita mea a spus ca e mica si nu e caz de cauterizare si cand am fost a doua oara a spus ca s-a mai retras

Cu absolut nimic,doar ca nu stiu cat mai pot sta cu rana asta?Cat timp mai am pana sa se transforme in cancer ( ,DOAMNE,cancer ( ,am 17 ani (

Stai draga mea linistita. Cum poti sa te gandesti la cancer la 17 ani?  Si daca doamne fereste s-ar intampla (desi nu ar avea cum, ti-a confirmat si doctorita treaba asta) crezi ca agitatia asta si framantarile ar schimba cu ceva situatia?
Mergi periodic la controale, din cate spui, deci nu ai de ce sa iti faci griji.

si eu eram la fel
mai ales ca lucrez in domeniu
in facultate cum auzeau de cate o boala,,,,credeam k o am si eu gata...
acum am lasat-o mai moale,pt ca tot stress-ul asta nu a facut decat sa ma afecteze....

Johanne12 a scris:

Incerc sa ma calmez,sa nu ma mai gandesc la asa ceva,dar am aflat ca singura solutie este cauterizarea,care poate duce la sterilitate,ceea ce e si mai crunt,vreau sa am copii in viitor.

Nu mai dramatiza,mai bine nu iti mai plange de mila si rezolva-ti problema.Asa o sa iti iei o piatra de pe inima

cauterizarea NU duce la sterilitate. nu incurca nici macar nasterea pe cale vaginala.
calmeaza-te si ia-o usor. este suficient sa urmezi indicatiile medicului. iar daca Pap-ul este ok, toate framantarile tale sunt inutile. faci Pap mai des (la 6 luni) si-ti vezi linistita de viata.