Nu stiu ce sa mai fac...

Sincer, eu una nu aș rezista ?ntr-o astfel de relație, cu at?ta gelozie si stres....Poate mi-e ușor să spun asta  pt că ?n relația cu soțul meu nu s-a pus problema geloziei (nu ne-am dat motive). Nu aș suporta să ?mi vorbească cum ?ți vorbește ție prietenul e trist...
?nceracă să-l iei și tu cu frumosul, să ?i vb pe alt ton, nu să ?i spui să nu stea mult..Uite, ?n timp ce el e plecat, sună-l și spune-i că ai o supriza pt el, ceva de genul...
Am mai ?nt?lnit ?n jurul meu situație ca a ta...El după servicu stă să bea bere cu colegii și ajunge după c?teva ore acasă, iar prietenei lui nu ?i convine și se ceartă...
Dacă vedeți că nu merge cu supărarea voatră, vorbiți-le altcumva...
Dar eu mă ?ntreb de ce au ei at?ta nevoie să fie cu băieții...al meu mai iese la fotbal cu băieții (cam rar) sau cu cumnatul la o bere la meci (asta mai mult pe timp de vară), dar eu nu am nimic ?mpotrivă, ?mi găsesc și eu ceva de făcut ?n timpul ăsta. Trebuie să ?i lași puțină libertate, dar trebuie să simtă el singur dorința de a-și petrece timpul liber cu tine...dacă nu, propune-i tu ceva interesant 
Și lăsați gelozia, nu e bună deloc și crede-mă că am at?tea exemple ?n jurul meu și acele relații (dacă le pot numi așa) sunt foarte ur?te , din păcate
Mai vreau să te ?ntreb ce v?rste aveți...

Numai bine! 

Ultima oara a fost editat de Jasmina (2012-09-26 14:04:46)

Poate și v?rsta e un motiv, deși acum ar trebui să se maturizeze, ziceai mai devreme că vroia să devii soția lui. Care a fost replica ta?
Asta cu băgatul ?n seamă cu alte fete , nu mi-ar conveni dec?t dacă trebuie: de exemplu, cu colegele de serviciu sau alte persoane, dar ?n limita bunului simț. Dar tu de unde știi de băgatul ?n seamă cu alte fete? face de față cu tine? sau știi de la prieteni?
Și dacă te iubește, nu există o altă fată mai frumoasă și mai bună pt el. Nu spun că nu trebuie să admire o femeie frumoasă (și eu mă uit c?nd văd o femeie frumoasă și elegantă și o apreciez), e normal, dar at?t....
Spui că după ce se ?ntoarce acasă de la ieșirea cu băieții, nu are chef de tine, asta nu-mi place cum sună...trebuie să stai de vorbă serios cu el. Spre exemplu, la mine e invers, dacă a băut vreo bere, mai rău insistă să facem dragoste și eu nu vreau ( sună haios, dar nu-mi place cum duhnește a bere și știe asta și se supără ) Poate greșesc 
Dacă nu sunt bine ?ntemeiate motivele de gelozie, nu -ți mai face g?nduri negre, tot tu ai de suferit 

Ultima oara a fost editat de Jasmina (2012-09-26 16:52:03)

asta este inca o alta dovada ca nu o sa vina nicidecum schimbarea pe care o astepti tu. imi aduc aminte de povestea ta, ai mai scris o data cand inca nu erati plecati in anglia. si atunci era dezamagita de el, dar in schimb iti promitea ca dupa ce o sa plecati o sa fie bine bla bla bla bla. uite ca nu s-a intamplat ceea ce a spus el, ci chiar contrariul. tu ai ales sa pleci in ciuda problemelor pe care le aveai si inainte. ori iei atitudine ori te complaci in aceasta situatie si incerci sa te "dai" tu dupa el. acum depinde cum vede si el situatia, poate nemultumiri are si el si nu ti le spune..incearca sa-l provoci spre o discutie din care sa reiasa comportamentul lui.
ps: imi dai impresia ca tie iti este frica sa nu te ia de sotie.atat ce insisti pe tema asta, inclusiv el, ca daca faci x nu te mai iau, daca faci z te iau.ce-i asta?! voi nu reusiti sa va intelegeti ca si cuplu, ma indoiesc ca o sa se schimbe situatia in cazul unei casatorii. esti inca ft tanara, nu te gandi la casatorie, e inca prematur. tu in loc sa te bucuri la varsta asta, sa fii vesela stai si plangi.si mai plangi si intre straini. stii vorba aia..omul ce-si face cu mana lui se numeste lucru manual

ia atitudine, impune-te iar daca el tot asa se comporta iti doresc curaj sa pui punct si sa mergi mai departe(si forta sa rezisti dupa pt ca sigur el o sa te caute si o sa ti declare iubirea iubirilor care pana acum n-a fost.tentia ar fi mare sa-l crezi ) Parerea mea,tu faci cum simti

Parerea mea din ce am citit este ca esti putin frustrata ca nu te cere in casatorie ... poate am inteles eu gresit.

Am o nelamurire...
Sunt impreuna cu prietenul meu de doi ani. La inceput ne-am inteles super bine, insa cu timpul probabil ca s-a instalat monotonia si nu prea vorbeam, daca ma intreba daca sunt bine ii ziceam ca da, cu toate ca nu eram sau ii ziceam ca nu, dar nu ii spuneam de ce, la fel si el; pe scurt, nu comunicam suficient. In timp, insa, am ajuns sa avem o comunicare buna, sa ne intelegem si sa avem incredere unul in altul. Am avut neintelegeri, dar am trecut peste, cu chiu cu vai si spun asta pentru ca de multe ori, cand dadeam de greu in relatie, dadeam bir cu fugitii, ii spuneam ca mai bine ne-am desparti, ca el merita ceva mai bun, insa de fiecare data m-a linistit si mi-a zis ca nu vrea pe nimeni pentru ca pe mine ma iubeste enorm si dupa ne impacam. De vreo 2-3 ori insa ne-am si despartit, bineinteles din vointa mea, dar dupa 2 zile maxim ne impacam iar. Ultima data ne-am despartit in urma cu aproximativ 2 saptamani, tot din vina mea. am zis cateva cuvinte grele, el niciodata nu m-a jignit, de lovit nu mai vorbesc. Mereu inghitea tot ce-i ziceam eu si niciodata nu m-a jignit, nici macar in situatiile alea.
Problema este la mine, pentru ca timp de doi ani el nu a zis nici macar o singura data sa ne despartim, ci eu am fost aceea. Mereu cand dadeam de greu ii ziceam ca mai bine am lasa-o balta, insa el a luptat in continuare pentru relatia noastra si ma bucur ca a facut-o, dar imi pun intrebarea daca nu cumva am eu vreo problema... Mi-am dat seama ultima data cand ne-am despartit (si nu ne-am vorbit o zi jumate) ca nu pot trai fara el, chiar nu pot si nici nu vreau. Mi-am pus ordine in ganduri si mi-am dat seama ca il iubesc enorm de mult si nu-mi imaginez viata fara el.
Nu prea am incredere in mine, nu sunt genul de persoana care se crede extraordinara, ci dimpotriva, insa in el am incredere si e reciproca.
Am vorbit cu el recent si mi-a zis ca ma iubeste, dar s-a cam racit relatia noastra putin, din cauza despartirii... mi-a zis ca ii este frica sa nu ma despart iar de el, iar eu i-am zis ca n-o voi mai face. Chiar nu mai vreau asta...
Ce sa fac? cum sa procedez sa nu ma mai despart de el doar pentru ca dau de greu (de obicei sunt asa, nu doar in relatia cu el). Sunt constienta ca despartirile astea il afecteaza si pe el...
Voi ce ma sfatuiti? ce e de facut?

Ultima oara a fost editat de pinkyheels (2013-07-22 11:29:32)

da, subsum, acum am vazut si eu, am scris pe graba aseara si am uitat sa corectez, mersi
Tocmai, ca n-am niciun motiv, adica au fost mici neintelegeri, dar am trecut peste, le-am lasat in urma... insa chestiile astea cu despartirea sunt cam aiurea si nu stiu cum sa fac sa scap de ele
Dragongirl, vroiam sa accentuez faptul ca nu m-a lovit. am spus ca nu m-a jignit, iar de lovit nici nu mai vorbesc... deci nu, nu a fost problema de lovituri...
Mereu cand imi puneam ordine in ganduri aparea ceva greu si iar vroiam sa ma despart...
nu stiu ce-i cu mine

de ce nu petreceti mai mult timp impreuna ,ai spus ca acum sunteti aproape unul de celalat .

Pinky imi pare rau ca ai si tu probleme din cate am citit esti foarte asemanatoare cu mine. Ajunsesem intr-un timp sa cred numai ce imi spuneam eu, nu sa il ascult pe saracul baiat si la un moment am realizat ca eu nu aveam incredere in el, chiar daca din partea lui era una totala.
Eu cred ca pentru tine este mai puternic ce gandesti tu, adica ai zis ca el te-a asigurat de fiecare data ca pe tine te iubesti si te vrea. Zici ca il crezi dar dupa un timp te trezesti ca faci acelasi lucru. Gandeste-te daca te-a facut vreodata sa te indoiesti de sentimentele lui, daca te-a mintit si daca nu s-a intamplat nimic ar fi bine sa inveti sa il crezi. Daca nu era nimic adevarat voi probabil nu mai erati impreuna, dar voi sunteti si el lupta si lasa de la el doar ca sa fiti fericiti. Asa ca data viitoare cand mai ai ganduri din astea inlocuieste-le cu ceva pozitiv, gandeste-te de ce il iubesti si cat de mult vrei sa fi cu el, iar totul va fi ca si uitat.

Succes

Pentru ca noi femeile, suntem mai apucate si daca ceva nu merge bine...gata, ne despartim ori ei chiar daca sunt in aceeasi situatie cu noi nu "abandoneaza" la primul obstacol si intr-adevar e obositor sa tot ii spui celuilalt ca gata, te desparti...avea si eu tendinta asta iar apoi ii dai omului sentimentul ca nu poate avea stabilitate cu tine si normal e ca mai retinut. Pune-te in locul lui: daca el ar vrea sa se desparta de tine la fiecare cearta tu ce ai crede despre el ? Ca nu te iubeste claaaarrr ca nu te poti baza pe el, ca nushtii cand ii vine iar sa se desparta si asa mai departe.
E foarte bine ca constientizezi lucrurile acestea pentru ca este primul pas spre rezolvarea lor Pur si simplu nu mai reactiona la primul impuls si nu-l mai testa cu scenariul despartirii pentru ca o sa poti sa ai surpriza sa se sature si chiar sa ramaneti despartiti. Te certi, te superi...ok...da lasa-o asa daca nu esti sigura 100,1% ca o sa te desparti si nu o sa te mai impaci.