Intrebari si raspunsuri pentru viitoarele mamici - 32-80

neatza
da exact aia e durerea, cum scrie in articolul ala, cand ridic piciorul sa ma urc in cada sau sa imbrac o pereche de pantaloni

Neata fetelor,
Ati vazut videoclipul asta?
http://www.220.ro/familie/Ce-Spun-Copii … ilIH17oG7/

Buna ziua!

Ano, frumos video
Dar mi s-a parut asa..deosebit din punctul meu personal de vedere, nu stiu cum sa zic..dar eu de la varsta acelor copii imi amintesc doar frica de parinti si frica in general Frica de a dezamagi, frica de stat la colt, frica de mancare, frica de intuneric, frica de a fi abandonat ( imi ziceau ai mei ca daca nu voi fi cuminte ma vor duce la orfelinat)  etc.
Eu stiu ca parintii mei m-au iubit dar educatia promulgata in acea perioada mi se pare destul de daunatoare...asta ma face sa ma intreb cum e mai bine sa imi educ copiii, ceva ce mie mi se poate parea o fraza banala de speriat copiii "daca nu esti cuminte vine bau-bau" si multe alte variante, un copil le poate lua in serios si sa ramana traumatizat .

Ano, dar saracuta sora mea , e de rasu-plansului. La un moment dat nu stia cat e 3 inmultit la 7 si apoi a intrebat-o mama si lunile anului si ea a inceput "luni, marti, miercuri.." Si i-a dat o punga si i-a zis sa isi puna cateva lucrusoare in punga si apoi sa plece de acasa. SI ea saraca plangea si isi strangea hainute si jucarii in punga, si-ai mei radeau pe de-ascuns, si eu radeam cu ei.  Dar sora si acum tine minte intamplarea asta, ea chiar credea ca va fi data afara.
Sau eu eram in clasa 1 si am stat 2 ore sa retin o poezie si mi-a dat cartile la gunoi si a zis ca gata, nu mai merg la scoala daca nu vreau sa ma straduiesc. Si eu am scos cartile din gunoi si le-am ascuns si o imploram pe mama sa ma lase sa merg la scoala (si acu imi amintesc ca era poezia aia despre semafor).
S o alta fraza pe care sper sa nu o spun vreodata este "pentru ca asa am spus eu". Cand intrebam "de ce nu am voie sa fac X lucru?" cam acela era raspunsul mai mereu, tare m-a exasperat.

Chiar ma macina de cateva zile problema asta, cu educatia copilului...  Nici nu vreau sa imi complexez copilul printr-o educatie prea rigida, dat vad tot mai des acei copii care nu au pic de respect fata de nimeni ( cat am fost profesoara la scoala am vazut ca majoritatea sunt foarte prost educati, parca nu le pasa de nimic  )...
Daca imi ascult mereu copilul si raspund la nevoile si dorintele lui el nu cumva se va obisnui cu asta si apoi cand va creste si va dori niste lucruri pe care eu le consider gresite, iar el va fi obisnuit ca i se cuvin, eu ce fac?

Cris, sunt convinsa ca tot ce au facut , la momentul respectiv au considerat ca e corect. Nu mi-as permite sa-i invinuiesc pentru ceva.

Dar societatea si-a spus cuvantul, chiar si cu educatia/materia la scoala. Toti trebuiau sa iasa de sub aceeasi stampila (nu ca acum e mult mai diferit). Adica nu se lucreaza pe fiecare individ in parte, sa se puna accent pe latura lui forte, dezvoltand-o..ci se lucreaza in masa. Un copil care de exemplu nu se descurca asa bine la Limba Romana este considerat un elev prost, desi el e un geniu al ciberneticii sau un bun atlet, etc.
Asa si acasa, cred ca parintii si-au facut un tel din a ne face potriviti social ( respectuosi, buni la scoala, muncitori), alegand nu neaparat cele mai bune metode. In plus, sa ne faca usor de manevrat. Inca nu sunt parinte si nu stiu cum voi reactiona eu dar cred ca trebuie sa stiu in primul rand cum e psihicul copilului/starea lui emotionala..care, sa va zic din proprie experienta, este extrem de fragil...e groaznic ca in copilarie emotia dominanta sa fie frica. Si nu era nici razboi si nici  foamete ca sa zic ca as fi avut motive serioase de a ma simti asa...

Ultima oara a fost editat de elena.plahatca (2013-11-02 21:17:11)

Cris, mama a studiat psihologia copilului, era educatoare..acum profesoara. Deci..depinde si cum filtram ceea ce studiem si cum reactionam spontan la anumite probleme..la un copil imi imaginez ca nimeni nu te anunta ca maine se va intampla cutare lucru, trebuie sa hotarasti pe loc ce sa spui, ce sa faci...si oarecum cred ca depinde si de copil, cat de bine coopereaza, in functie de temperamentul cu care se naste.
Apropo de asta..
Oare temperamentul se mosteneste de la parinti? Noi cu sotul amandoi suntem melancolico-flegmatici... deci copilasii tot cam asa sa fie?

Pe sotul meu il batea educatoarea cu rigla peste manute daca avea ochii deschisi la ora de somn...Iar amintirea mea cea mai groaznica de la gradinita e legata de mancare. Mi se parea asa scarboasa si efectiv mi-o bagau pe gat, nu ma lasau ma ma ridic de la masa pana nu terminam.

Pai iti zic eu ce reusesc, ii sperie pe copii si ii calmeaza pe moment, ca sa simta ca-i au sub control , sa nu le dea prea multe batai de cap.

Neata!