Topic pentru aspirantele la titlul de mamica-98-56

Missy eu nu vad lucrurile asa,nu pot,imi pare rau...aceeasi suferinta dupa 3 luni ca dupa 6 ani?mai ales cand treci prin ce treci...

imi pare rau inca o data pt interventia mea.nu o sa sterg.dar nu voi mai scrie asa ceva.mult succes tuturor!

Missy daca l voi avea,asa ti voi spune.si nu ma refeream ca lumea trebuie sa stea n loc pt mine.altceva am vrut sa spun,sa scriu...nu mai insist.te pup.

Daaaaaaa, cred ca g?ndim. la fel și la scris iese o varza )La o luna după pierderea mea, colega mea de munca a născut o fetita minunata și la o ora ea s. a stins din viata... cancer la plăm?ni... nu a avut nimic niciodată, a făcut analize ?nainte de sarcina, tot tot tot... la șapte luni... s. a petrecut... ce ți. am scris. Am stat și m. am crucit și mi am zis.... se poate și mai rău.... si uite asa era vorba la munca... o mama fără copil și un copil fără mama.... deci... asta e viata și o iau ca atare... Tu vorbești de omenie și compasiune și alte chestii... care ?n ziua de azi... nu mai exista.... si eu ?ncercam sa ?ți  spun... ca am ?nvățat sa trec peste.... fiecare ?și vede propria lui durere.... propria lui suferinta și at?t....
Azi omenia și compasiunea sunt calități rare... pe care nu le mai găsești at?t de ușor... cam asta.... era ideea....
?nsă după ce colega mea a murit la naștere... eu am rămas mută.... m. am considerat "norocoasă".... acum accept ideea.. ca poate... nu voi avea copil... accept ca alții suferă ca s. au sexat de doua ori și nu au copil.. al zecelea.... ca pun ?n pericol viata copilului lu?nd hormoni deși alăptează,  ca beau cola și alăptează, ca sunt gravide și fumează ?n fata mea, ca stau cu copilul ?n brate și urla ca nu ?l au pe al doilea, ca  ce  vrei tu.... pentru ca acceptarea celor din jurul nostru asa cum sunt.....face parte din viata
Eu am văzut  ca tu ai cele mai bune intenții, dar  și eu am tot cele mai bune intenții.

Eleny ai tradus exact ce  am ?ncercat sa zic...
Fetele cu bb2 va rog sa nu  va supărați pe mine... nu e referire la voi doua anorien și Katey... discuții dinastea au fost XX XX pe forum... ?nainte ma enervam și eu, acum accept situația și at?t... iau lucrurile ca atare, sper sa nu fiu ?nțeleasă greșit... nu mai vreau cearta și nu intenționez asta niciodată.
Noapte buna!

Ultima oara a fost editat de Missy005 (2015-10-13 22:30:27)

Buna dimineata, fete dragi, sa aveti o zi minunata!

Revin cu cateva idei in legatura cu discutia de aseara, m-am trezit pe la 5, n-am mai putut dormi si m-am tot gandit...Dupa multele incercari pe care le-am avut in viata asta, personal am ajuns la concluzia ca problemele care duc la suferinta sunt cele ireversibile, care nu pot avea niciodata vreo rezolvare. As incadra aici boli grave de sanatate, incurabile si moartea cuiva apropiat. In rest...in raport cu astea...chiar nu merita sa suferi, toate au o rezolvare, toate un final, mai bun, sau mai prost, e adevarat, dar cumva se termina. Bine, sa nu credeti acum ca de-a lungul vietii n-am suferit si eu din tot felul...de prostii, pana la urma.

Problema e ca suferinta nu poate fi masurabila, nu exista nicio unitate de masura pt ea, cum la fel de adevarat e ca nu exista nici vreo lista cu motive de suferinta, cu grade de intensitate ale suferintei sau cu importanta sau gravitatea problemelor care o provoaca. Nimeni, dar nimeni, nu poate stabili asta.

Ganditi-va ca-s oameni care-si pun capat zilelor care in aparenta n-au motive grave, nu li se intampla ceva cumplit, dar in mintea si sufletul lor se instaleaza o suferinta mare, ceva care ii face sa nu mai accepte realitatea asa cum e (desi lucrurile, privite din afara, nu par atat de ingrozitoare). Ganditi-va cati oameni sufera de depresie, desi viata lor pare rupta dintr-un film. Si totusi, nici macar psihiatrii, nu pot explica ce se intampla cu si in mintea omului. Mintea e o masinarie atat de complicata...fara niciun manual de utilizare sau de intretinere.

Daca noi consideram ca un copil e ratiunea de a trai esenta vietii, fericirea maxima (nu spun asta la modul peiorativ, ci chiar cred ca tarie ca asa e), atunci stau sa ma intreb de ce sufera si cei care au copii, de ce sunt nefericiti, de ce intra in depresie, de ce se sinucid. Am auzit atatea cauze din care se sinucid oamenii...f multe. Cred ca am auzit de putine ori ca cineva s-a sinucis ca nu avea copii. Deci se gasesc, din pacate, multe motive de suferinta sin in afara celui pe care il avem noi. Sunt multi oameni care au copii si totusi se sinucid, ce sa mai zicem de cei care-si omoara si copiii...de necomentat.

Nu vreau sa va intristez, nici pe cele cu copii, nici pe cele fara. Am vrut sa expun un mod de a vedea lucrurile, o incercare de a gandi rational, de a nu vedea din faptul ca n-am copii cea mai mare tragedie, privind asta intr-un context general, al atator oameni si al atator probleme pe care le au.

Eu am o vorba catre cei de 18-20 de ani: "daca as avea din nou varsta asta si as fi sanatoasa, as rade singura pe strada, uite-asa, fara niciun motiv si cu riscul sa intoarca lumea capul dupa mine, sa ma incadreze la 'deraiati'" Dar nu mai am 18 ani si nici motive prea multe sa rad singura pe strada....

Sunt multe de discutat pe teme asta, un subiect de-a dreptul inepuizabil.

Din nou, sa aveti o zi asa cum va doriti, fete dragi!

buna dimineata .

imi pare rau ca discutiile initiate de mamicile care doresc al doilea copil ranesc fetele care incearca de mult imp si nu resusesc, care au pierdut un copil. Acesta este si motivul pentru care eu am ezitat luni intregi sa scriu ceva aici . M-am luat dupa Katey ... .
Inteleg ca te poti uita la o mamica cu copil si sa zici : da ce mai vrei frate , nu ai unu, ce atat plans ?

Insa dorinta de a avea copii nu vine ca cea de a avea biciclete, gata una ajunge . Eu mi-am dorit o casa de copii. Adica multi : trei, patru. cinci . Din motive diverse, personale, am inceput tarziu . Apoi iar am asteptat, si cand ne-am hotarat ca gata , ce sa vezi jap jap doua palme peste fata : nu mai vine. Ca nu vin cand vrem noi, orice am crede. Si asteptarea asta doare, pentru ca undeva in suflet, esti incomplet. Simti ca ar mai trebui sa fie cineva acolo si nu e. Si esti izoalata. Ai un copil, il iubesti mai mult decat viata dar simti ca mai ai cuiva de daruit . daca zici cuiva auzi chestii de genu  : lasa, mai bine numai unu/ zi mersi si asa, ca altii .. /viata e scumpa cum cresti doi , vai de capu meu ? /
nu poti sa cheltuiesti pe investigatii, ai deja timpul si resursele limitate . nu poti sa ai zile negre (cand vezi rosu) pentru ca copilul tau iti zambeste . tu ai vrea sa te inchizi undeva si sa zbieri nitel .
asa ca ce sa faci .. cauti un forum . nu prea sunt din astea , cu mamici care vor bebe 2 . intri pe unul cu viitoare mamici . dar aici calci pe cioburi ...

nu vreau sa zgarman suferinta nimanui . dar nici altul sa o zgarmene pe a mea .

Buna!

Imi trec atatea prin cap si totusi imi e tare greu sa le scriu aici...
Si eu am ezitat mult timp sa scriu la topicul asta tocmai pentru ca nu se compara situatia mea cu a celor ca voi, Soni, Missy, Eleny. Am ales sa o fac pentru ca gasesc la voi raspunsuri si sfaturi. Imi pare rau ca adaug la suferinta voastra.

pai riscul major e sa pierzi sarcina . trebuie discutat despre asta cu medicul ginecolog inainte de a incerca sa concepeti.
aici, la "consult hematologic" sunt analizele ce trebuie facute. dar cel mai bine e sa iti prescrie medicul concret pt pb ta.

Pup fetele!
Desi am jurat ca nu mai intru sa imi spun parerea pe aici, nu pot sa tac, sunt fete la care tin prea mult ca sa le las inghesuite deoparte in tacere pt ca ele nu stiu cum e si nu au dreptul sa comenteze. Pot sa vad situatia din ambele parti si din cea a aspirantei eterne fara vreo speranta si a celei de mama, chiar daca pt multe nu sunt ''suficient'' de mama.
Tocmai pt ca au fost discutii eterne pe aceeasi tema, chiar f urate, nu inteleg izul mascat de revolta la o opinie mai mult decat decenta. Fara nici o suparare, mamicilor aspirante, cateodata sunt lucruri care oricat ni s.ar parea de naturale, le tinem pt noi, tocmai datorita miilor de comentarii, pentru ca e un forum unde se intalnesc tot felul de situatii, de la cele mai fericite la cele mai dramatice. Sunt lucruri pe care nu le spunem in gura mare nici pe strada, tocmai pt a nu.i jigni pe altii, la fel trebuie sa fie si aici, pt ca nu doar durerea noastra conteaza, ci si a altora. Pun pariu ca sub masca intelegerii, fiecare fata de aici care nu are inca un copil sufera groaznic cand vede comentarii prea lejer lasate despre ''durerea'' de a nu avea pe loc cel de.al doilea sau al n.spelea (si v.as ruga sa nu o luati in mod peiorativ, cunosc persoane care chiar vor mai mult de 2 copii)copil, durerea nu e aceeasi ca in cazul in care nu ai avea deloc. O spun din pozitia de MAMA de un singur copil, ca indiferent de durerea pe care o am in suflet, de faptul ca nu as mai putea avea un alt copil pe care mi.l doresc enorm, uitandu.ma la puiul meu, mi se rupe de absolut orice pe lumea asta. Atata timp cat o am langa mine si e sanatoasa, nimic nu ma poate afecta. Ii multumesc lui Dzeu si in sculare si in culcare, de cate ori vad o biserica sau de cate ori imi amintesc, pt minunea care mi.a dat.o sa o aduc pe lume si sa o cresc, imi iubesc copilul mai  mult decat o dorinta mai mult sau mai putin arzatoare, incerc sa apreciez ceea ce am decat ce as putea avea. Toate care va plageti ca e greu si dureros sa astepti pe bb2, faceti un exercitiu si puneti.va in pielea celorlalte de aici si gaditi.va cat va doare pe voi, acum, ca nu ramaneti gravide si cum ar fi sa plangeti dupa un bb care e in ceruri sau cum e sa va ganditi ca s.ar putea sa nu aveti niciodata un copil care sa va strige: mama. Bucurati.va cu adevarat de ceea ce aveti langa voi, ca totusi aveti pe cineva si sigur va veni si a doua bucurie si cred ca in cazurile de fata chiar nu conteaza ca va veni peste 2 sau 10 luni. Nu e o asa tragedie ca intarzie, important e sa vina si sa vina sanatos. Eu nu am trecut prin momente asa grele ca alte fete, s.au strans totusi 3 ani traiti nai mult cracita in cabinetul de ginecologie si o inseminare cu succes, dar din experienta mea pot spune ca tragic e sa vezi cum trece timpul doar in defavoarea ta, ca nu poti visa nici macar la acel unic sufletel care sa se uite in ochii tai si sa te stranga cu toata manuta lui firava de deget.
Katey in primul rand ma bucur enorm ca te.ai decis pt bb2 si iti doresc din tot sufletul sa vina cat mai repede! Cat despre restul, te asigur ca nu ai adus suferinta nimanui, din contra, cred ca daca sunteti mai multe, mai incurajati si restul fetelor, dar doar ca un sfat, care de fapt e pentru toate, cu grija de a nu atinge pe cineva in nici un fel, pt ca in special pe acest topic e totul extrem de tensionat si pe buna dreptate.
Va pupacesc pe toate si mi.as dori sa va vad pe toate, inclusiv pe mine intr.o zi, mutate la topicul cu burticute

buna seara

m ati inteles  gresit.m am referit strict la afirmatiile mentionate in primul meu post de ieri.

katey,nu imi adaugi nicio suferinta ca scrii aici pt ca vrei bebe 2.altfel de ce ti mai raspundeam?de ce voiam sa te ajut?

anca

moon

geo,vorbesc in numele meu-timp si resurse de toate felurile pt mine dupa 6 ani,nu mai sunt...si crede ma ca am facut totul.dar mie nu mi zambeste nimeni mic,sa mi dea putere...

oricum durerea cea mai mare nu e sa n ai copil,mi am dat seama dupa prea mult timp si lupta,si angoasa si durere...durerea cea mai mare e sa ramai singur,rupt,sfasiat in lumea asta rece...

Buna, fete frumoase

Si eu sunt de parare ca e cazul as depasim discutia asta, n-are niciun rost sa continue. Sunt absolut sigura ca niciuna dintre voi n-a vrut sa jigneasca in vreun fel pe altcineva sau sa-i amplifice suferinta. Pana la urma, cu toata neimplinirea pe care o simt, mai mult decat suferinta, eu gandesc ca cine poate avea copil, are, e norocul ei, destinul ei si ma bucur pentru cei cu copii.

Miss, mersi de cafea, acum o savurez.

Toate gandurile bune si de la mine!

Aaa... si apropo...daca ma intrebati ce caut pe aici... nu stiu sa va raspund, avand in vedere ca topicul e pentru aspirante.

Ultima oara a fost editat de ElenyR (2015-10-15 08:57:51)