Parintii...can't live with them, can't live without them..-6

diferența e că la a noastră nu-i va merge cu una cu două, că suntem două vulpi bătr?ne și eu și bărbatu-meu și știm cam la ce să ne așteptăm c?nd vine vorba de adolescenți și vrăjeala de 2 lei pe care ei au impresia că o ?nghit părinții

dar...depinde și de cum te crește părintele ăla și c?tă ?ncredere ?ți acordă, că la noi cu siguranță nu se va ajunge ?n situația ?n care să fie nevoită să ne mintă ca să plece undeva. am avut și noi 15-20 ani și știm cum e să vrei să faci ceva și să n-ai voie. doar că noi ne consolam cu g?ndul că n-avem voie și asta era

faza e ca parintii mei intotdeauna au avut incredere in mine pentru ca am fost un copil foarte linistit si silitor    , asta cu exceptiile mai sus mentionate.

be-happy, si eu voi fi restrictiva daca voi avea o fata, pentru ca mi-ar fi frica s-o stiu cine stie pe unde, cu o prietena. Cand plecam asa, eram foarte iresponsabila, pentru ca ai mei habar nu aveau unde eram eu de fapt si cu cine. Imi amintesc ca am plecat o data cu doua colege la calimanesti, si am dormit acolo 3 nopti. Ma apuca groaza cand ma gandesc prin cate am trecut si cati s-au luat de noi. Macar de am fi fost un grup mai mare.

Eu nu inteleg cum pot totusi unii oameni sa le acorde copiilor o libertate deplina... dar deplina. Am o prietena care de cand era mica, a fost asa, de capul ei. De la scoala pleca pe la cate o colega, manca la ea, apoi la altcineva, dormea pe la nu stiu ce prieten, si ajungea acasa dupa doua zile, in care parintii ei habar nu aveau daca mai traieste si nu-i ziceau nimic. Asta mi se pare de-a dreptul indiferenta si nepasare

Taisha si eu am beneficiat de libertate maxima. Evident, nu puteam sa lipsesc cu zilele de acasa fara ca mama sa stie unde sunt, dar daca vroiam sa plec undeva, sa raman peste noapte la prietene, nu se opunea. Singura conditie era sa nu o mint, sa ii zic exact unde merg. Nu imi verifica notele ( asta dupa clasa a 6a parca) dar veneam eu singura si i le ziceam pe toate, nu imi impunea o ora la care sa vin acasa, nu ma stresa zilnic sa invat, nu imi amintesc sa fi fost pedepsita. Si cu toate astea, nu am inteles gresit libertatea pe care mi-a acordat-o, ba din contra, nu am fost un copil rebel, am avut o situatie scolara buna si foarte buna.

Deci, depinde putin si de copil. Nu inseamna ca daca are libertate va deveni un rebel, asa cum nu inseamna neaparat ca daca parintii ii acorda acea libertate nu sunt interesati de soarta copilului lor.

Eu mereu ii zic mamei ca imi pare foarte rau ca nu voi putea fi o mama asa cum a fost ea

be_happy a scris:

Singura conditie era sa nu o mint

mare adevăr grăiești!
iar libertatea de care beneficiază copilul, uneori nu-i tocmai libertate pt că părintele știe exact ce face și unde e, chit că-i lasă impresia că e de capul lui  , dar uneori trebuie să mai aibă și senzația că totul e cum vrea el la v?rsta aia.

?n cazurile ?n care chiar se impune o restricție, mai bine să te urască atunci și să ?nțeleagă mai t?rziu, dec?t să pățească ceva. eu cu siguranță ?i voi interzice multe lucruri copilului, atunci c?nd voi considera că nu sunt adecvate pt v?rstă sau c?nd va fi vorba de un mediu periculos. ?i voi explica de ce, atunci nu va ?nțelege nimic, ca orice adolescent rebel, dar va ?nțelege ea mai t?rziu, c?nd ?și va aduce aminte, vorba lui tata

e și o vorbă care spune că ai eșuat ca părinte dacă propriul copil nu te urăște deloc ?n adolescență. g?ndiți-vă că singurul motiv pentru care părinții impun restricții și vă controlează viața, e grija constantă pe care ?ncep s-o resimtă ?ncă de c?nd află că ești doar un embrion și p?nă-n ziua c?nd vor ?nchide ochii

Ultima oara a fost editat de anabella_n (2010-08-08 14:53:09)

Eu sper ca voi reusi sa imi educ copilul in asa fel incat sa se bucure si de libertate dar sa invete sa fie si responsabil. Acum, e foarte greu sa stiu daca voi reusi, mai ales ca ma cunosc si stiu cat de exagerata sunt in unele situatii. Sper doar ca al meu copil sa nu ajunga vreodata sa ma urasca ( la modul serios, nu crize adolsecentine) pentru ca mi se pare ingrozitor sa fii urat de copilul tau.

au revenit lucrurile la normal si la mine...nu mai e maica-mea suparata
m-am gandit sa urmez al 2-lea sfat al vostru (primul - acela de a incerca sa-i fac sa inteleaga cat de absurzi sunt in anumite situatii - nu va putea fi aplicat niciodata. inconstient, cred ca am stiut asta dintotdeauna, dar ma amageam ca mai am o sansa ), asa ca voi mai rabda lunile astea care au ramas pana la plecarea de acasa. o sa incerc sa le fac pe plac cat pot (maine sau poimaine voi pleca cateva zile cu ei la tara), sa nu-i supar, sa le demonstrez ca pot avea incredere in mine (daca nu s-au convins pana acum).

va multumesc ca ati fost alaturi de mine zilele astea nu tocmai placute

april, oricum, cat de absurzi or fi, macar stii ca le pasa de tine.

Mama mea a fost foarte paranoica cand eram mica, si paranoia asta i-a ramas s cand a crescut. Ea a avut absolut tot timpul deplina incredere in mine, dar 0 incredere in cei din jur. Daca va spun ca de exemplu puteam pleca la petreceri dar trebuia sa ma intorc pe lumina. Nu avea probleme daca ramaneam peste noapte atata timp cat veneam pe lumina. Ma lasa pe la baieti care locuiau singuri (prieteni de-ai mei) dar trebuia sa ii dau adresa, numarul de telefon al baiatului, si al unui prieten, sau prietena comuna.

Absurde reguli, dar acum ca ma uit in urma, o inteleg. Daca doamne fereste pateam ceva stia clar cu cine am fost, unde am fost, etc. Nu am mintit-o niciodata pentru ca nu simteam nevoia, dar de multe ori am suferit ca nu m-a lasat de exemplu sa plec teleleu cu prietenele la mare pentru ca era anul cu multe vaduve negre pe plaja

Acum ca am mai crescut apreciez ca i-a pasat asa mult de mine.

April, imi pare bine pt tine
La mine e la fel... de 3 zile n'am mai iesit din casa, si vorbesc cu al meu doar prin mesaje... mai am putin si turbez. Si cand imi amintesc de faza cu "lasa ca daca va vedeti de 2 ori pe sapt e destul" ma apuca toti dracii X(

PillBlast a scris:

Ma lasa pe la baieti care locuiau singuri (prieteni de-ai mei) dar trebuia sa ii dau adresa, numarul de telefon al baiatului, si al unui prieten, sau prietena comuna.

si pe mine ma lasa mama (pe tata nici nu-l intrebam ) cand era vorba sa raman peste noapte la vreo prietena. tot ce dorea era sa vorbeasca cu unul din parinti (mai mult pt a se asigura ca nu e nicio problema si ca nu deranjez decat sa verifice ca intr-adevar raman la o prietena si nu plec de nebuna prin oras, de exemplu). dupa ce facea asta, nu mai avea nicio treaba cu mine. eu eram cea care suna, si asta dimineata pt a veni dupa mine

la mare cand ma duceam, stia foarte bine ca responsabila era o nebuna si jumatate (sunt colege si se cunosc de mult ) si ne lasa sa facem orice atata timp cat respectam ce stabileam dinainte sa plecam. daca ii spuneam ca vrem sa ne intoarcem la 4, la 4 ne intorceam. niciodata nu ne zicea ca e tarziu. nu ne suna, nu ne verifica. acum imi dau seama...maica-mea stia cum e situatia (ii spuneam mereu), dar nu zicea nimic si am fost de cateva ori la mare cu tipa asta. cred ca statea cu inima in gat, dar nu avea ce face intr-o noapte, ne-am intors la 2 la pensiune. eu eram foarte fericita, ne distraseram, totul era super. si ce ma gandesc eu: sa-i sun pe ai mei sa le spun ce frumos e la mare. si-l sun pe tata...care-mi raspunde dupa 1 minut cred ca incep eu sa turui si-l aud "ce faci la ora asta?"...da' eu "ce ora?" dupa cateva secunde realizez cat era ceasul "auu, scuze, uitai ca e asa tarziu...noapte buna" si am inchis a 2-a zi m-a intrebat daca mereu stau asa tarziu (maica-mea stia, dar nu ii spusese. nu pt ca s-ar fi suparat, ci pt ca ei nu comunica prea mult ) si i-am zis ca da..."data viitoare macar sun-o pe muma-ta, nu ma mai trezi pe mine"