Cat de mult va cunosc parintii?

eu sunt mai apropiata de tata... dar nici cu el nu prea discut de ale mele... nu sunt genul de copil care sa se deschida in fata parintilor cu toate ca ei au incercat sa ma creasca asa. pur si simplu nu-mi place., prefer sa discut cu o prietena sau cu iubi, decat cu ei. mi se pare ca mi-ar invada viata, intimitatea... mama sufera mult din cauza asta, dar asa sunt eu...
despre sex am vorbit cu mama, dar prea tarziu deja imi incepusem viata sexuala de 1 an cand s-a trezit ea sa discute (si nu pot sa spun ca am fost precoce - am inceput la 19 ani... deci ea era cam in urma )

eu nu prea vb cu ai mei despre lucruri de genu... foarte deschise...eu mi-s fi dorit dar le e rusine. cnd a fost babi la mine s vb cu ai mei s ma lase la munte mama a zis k ei ii e rusine s vb despre sex si atunci am trantit-o si eu: normal k parintelui ii e rusine si cnd se trezeste la usa cu fata gravida si atunci ii e mai rusine. nushu eu una as vb asa deschis cu ei..dar le e rusine lor. dar s-au dat pe brazda in ziua aceea cred ca am spus mai mult decat trebuia si am bucur.

nu stiu mai nimik despre mine si as vrea sa vorbesc cu mama,mai ales in situatia in care sunt acum-nu stiu ce am infectie urinara sau vreo rana in vagin care sangereaza...as vrea sa-i vorbesc sa-i spun ce e cu mine da n-am cu cine.ar sari ca arsa daca afla ca ma culc cu prietenul meu...trebuie sa ma descurc singura cu banii si cu tit(bine ca ma mai ajuta si El,dar tot e fff greu)

pe mine ai mei nu ma cunosc.mama zice ca pot sa vb. orice cu ia si asa este totul pana la sex daca ii zic ca nu mai sunt virgina face ca trenul pe linie

_deea, te rog sa nu te mai framanti asa, hai incearca sa nu o iei pe partea aia nasoala!
Mama ta nu zambea pt ca se bucura. Nu exista aprinte sa se bucure de necazul copilului. Incerca doar sa se apropie de tine cu blandete.
"vechea deea" de care zici sa stii ca e tot acolo unde a fost si pana acum, caut-o putin, "ea" asteapta sa faci cate un pas.
problemele fiecaruia ni se par mereu cele mai mari si mai grave. apoi cand trece ne gandim "vai uite cat m-am necajit pt ceva care nu era atat de grav sau important".

deea cati ani ai tu?
stiu ca acum gandesti eh ce stie ea ce simt eu sau cat de trista sint sau cat de nasoale sint probleme mele.
iti spun din propria experienta ca in majoritatea cazurilor exageram cu evaluarea problemei.
gandeste-te putin la mine ...
anul trecut am fost diagnosticata cu cancer. am fost operata, am facut chimio si radioterapie. am terminat cu tratamentul in mai, de atunci sint in recuperare. inca nu stiu daca tumoarea a disparut complet pt ca abia acusi urmeaza controlul final.
oare cum crezi ca m-am simtit cand timp de 6 luni am crezut ca o sa mor la nici 29 de ani?
sa-ti spun cine a fost alaturi de mine tot timpul? MAMA SI TATA! sigur prietena mea cea mai buna si prietenul ma sustineau, dar ei n-au fost acolo clipa de clipa, cand ma dureau perfuziile, cand vomitam intr-una, cand picam la baie de slabiciune.

adevarat, sint cazuri si cazuri de parinti denaturati, dar acum nu vorbim de ei. ci de ai nostri cu care uneori avem blocaje in comunicare. n-ar trebui. ei au trecut printr-o viata care pe  noi acuma ne asteapta si ei vor ca noi sa o traim mai bine de aceea uneori poate sint mai asprii cu noi, poate ii uram in momentele acelea, dar tot la ei ar trebui sa ne intoarcem pt o imbratisare si o mangaiere.
asa ca deea, draga, trage aer in piept, sterge lacrimile, capul sus si tot inainte!

Ultima oara a fost editat de vdaiana (2007-08-14 00:34:16)

parintii mei cred ca ma cunosc dar in realitate nu stiu mai nimic despre mine. nu prea vb cu ei... mama imi zice ca ei pot sa ii spun orice, dar eu nu simt asta si ca atare nu ii spun nimic. foarte rar ii mai povestesc cate ceva, dar la mult timp dupa ce s-a intamplat chestia respectiva. asta e... oricum, in momentul asta imi e indiferent.........

uneori am impresia k nici nu vor sa ma cunoasca...
am 22 ani, prieten de 2 ani jumate si nici acuma nu pot sa vb cu maica-mea despre sex...pur si simplu nu pot, ea nu aduce vorba, eu nu stiu cum sa o iau, dar eu cred k e constinta k deja nu mai sunt virgina si totusi...nimic.
nu ma lasa sa dorm la el, nu poate sa doarma el la mine numai dak doarme cu frate-meu in camera, nu cumva sa doarma la mine k e sfarsitul lumii...
ea crede k dak imi ofera bani, haine si mancare, eu nu mai am nevoie de nimik. k tot imi zice cat se zbate sa imi ofere tot ce imi doresc....numai k nu vede k eu nu vreau chestii materiale de la ea, eu vreau mai multa intelegere, mai multa afectiune...in fine, nu cred k o sa se schimbe vreodata...

Cu mama vorbesc absolut orice dar cu tata parca am ceva retzineri, ptr ca tata intotdeauna vrea sa stie fiecare detaliu si pe mine ma dispera faza asta, ca nu ii ajunge cat ii spun eu si ma mai interogheaza in plus. De faptul ca nu mai sunt virgina a aflat mai intai mama si la cateva zile si tata (ptr ca a avut mama geniala inspiratie sa il puna la curent) care a facut k trenu...si m-a si evitat vreo cateva saptamani...acum stie ca iau ac si a bazait el ceva la inceput dar s-a luat mama de el si i-a trecut. Si mie mi-a zis mama ca daca raman insarcinata in timpul facultatii sa nu cumva sa ma gandesc la avort, ca mi-l creste ea...dar oricum cat exista sfintele pastilutze nu o sa fie cazul

nu vorbesc cu niciunul din ei mai nimic...tata e mai mereu plecat(desi cand e aici in tara ne intelegem super)iar mama e nebuna de'a dreptul...nu poti vb cu ea fara sa se isterizeze
in privintza principiilor..sunt ambii cam comunisti...de exemplu...sora mea n'a avut voie sa plece din casa nemaritata