Oare platim fericirea?

da. simt si acum asta... nu pot merge toate perfect pe toate planurile. asa imi explic.

mie una mi-e frica deja de fericire. de fiecare data cand eram f fericita, in relatii ma refer, atunci aparea mereu ceva care sa imi spulbere fericirea si sa ma arunce in cel mai adanc noroi. m-am murdarit de atatea ori incat nu mai pot sa sper la fericire sau sa am puterea sa mai iubesc cu toata fiinta mea, pt k nu are nici un rost, oricum o sa sufar mai incolo...

in viata trebuie sa existe un echilibru, vrem, nu vrem. sunt convinsa ca fiecare clipa de fericire e platita cu una de tristete... daca am fi tot timpul fericiti, la un moment dat nici nu ne-am mai da seama ce e fericirea, am uita, am considera-o ceva comun, obisnit. si nici asa nu e bine...

Fetele, ma intristati cu topicul asta. Sunt atat de fericita acum datorita lui si chiar nu vreau sa se intoarca roata

Eu nu cred ca exista fericire. Nu cred k exista vreun om in lumea asta care sa nu aiba niciun regret, caruia sa nu ii para rau pentru nimic. Cum nu exista perfectiune, asa nu exista nici fericire. Sunt momente de "fericire" dar termenul este folosit incorect. Se poate spune ca sunt momente de satisfactie, de bucurie. Dar fericirea este ceva ce cuprinde toate planurile vietii cuiva. Cum ai putea fi pe deplin fericit cand sti ca in acest moment, un copil din lumea asta moare de foame, o femeie e violata, etc?? Cum ai putea fi fericit intr-o lume atat de nesigura...? Poate am eu o viziune prea sumbra asupra vietii...?

Ultima oara a fost editat de soulfly (2007-09-10 19:06:30)

eu nu cred ca fericirea se plateste.este doar viata ce si urmeaza cursul.destinul ce si pune amprenta

fericirea e un concept autosuficient, un deziderat, un scop pentru care noi trebuie sau vrem sa facem lucrurile intr-un anumit fel. toti o vrem dar cand o avem nu ne dam seama, de aceea e asa efemera. cat despre faptul ca esti fericit si apoi platesti, eu nu sunt de acord ca se intampla asa, asta vine pentru ca in momentul in care am ajuns la un moment dat la acel posbil prag de fericire ne dam seama ca ne trebuie un nou motiv sa o cautam si atunci creierasul nostru, vanzator ambulant de scuze stie el foarte bine ce sa-ti spuna: "no vezi esti fericit acum, lasa ca iti arat eu ca nu e vorba numai de atat" si intram intr-un nou ciclu.

toate lucrurile care se intampla cu titlul general de viata sunt naturale/normale, ele sunt altfel pentru ca le privim noi altfel sau diferit unii de altii

Fericirea este o utopie, zicea Hobbes.. si sunt total deacord. Pentru a fi fericit pe deplin trebuie sa ai TOT. Si stim prea bine ca asta e imposibil. Asta e in firea umana, oricat am avea, vrem mai mult. Nu ne va ajunge nimic niciodata... Atata timp cat traim, avem dorinte, iar dorinta presupune un scop in plus. Intotdeauna vom ridica stacheta. Si e logic sa existe un echilibru. Avem bani, avem iubire, dar asta nu ne aduce neaparat fericirea. Intotdeauna va exista ceva care sa nu fie bine. Si asta se datoreaza faptului k tindem spre perfectiune, care este, deasemenea, o utopie. Cu cat esti mai extaziat de ceea ce ai intr-un moment, cu atat va fi supararea mai mare cand vei pierde pe alta parte. Asta nu inseamna neaparat ca fericirea se plateste, nu putem fi obiectivi cand spunem asta, fiindca este ceva individual. Ceea ce pe mine ma bucura, pe altul il supara, si invers. Nu se poate face din asta un adevar universal. De aceea, nu exista fericire. Exista multumire sufleteasca, bucurie, etc... Dar toate acestea sunt atat de personale incat nu ai cum sa le ridici la rangul de adevar universal. In fine.. sper ca intelegeti ce aberez eu aici, desi nu cred k am gasit cuvintele potrivite pt a ma face total inteleasa....

nu cred ca platim fericirea....dar cred ca momentele in care suntem fericiti sunt incomparabil mai putin decat cele in care nu suntem fericiti.
fericirea este exceptia de la multitudinea de evenimente (cele mai dese nu prea bune) din viata noastra.
si daca se intampla ceva rau dupa o clipa de fericire asta nu inseamna ca platim ci doar "this is life"
la un moment dat, traiam cu frica, dupa un moment de fericire, euforie sau cum vrem sa ii spunem, ca ceva rau se va intampla.
in timp mi-am dat seama ca lucrurile (viata) trebuie luata asa cum e, cu bune si rele. Ma bucur cand sunt fericita, traiesc la maxim momentu iar in momentele "nu bune" fac tot posibilul sa treaca cat mai repede si sa nu lase urme prea adanci
cred ca am filosofat, aberat etc prea mult pt aceasta dimineata