Baba Dochia - legenda primaverii

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca vine primavara... sar in sus de bucurie. Nu pot sa-mi stapanesc exuberanta. Ma simt mai tanara ca de obicei, soarele imi zambeste mai dragastos ca niciodata, in sufletul si in jurul meu vad mai multa bucurie si liniste sufletesca, natura se bucura pentru mine... si toate acestea pentru ca se apropie luna martie, inceputul primaverii. Minunat sentiment, nu? Se apropie primavara ta, a mea, a noastra, primavara reinnoirii, a legendelor si a miturilor din batrani. Ceva vechi, ceva nou, povesti de mult uitate si reamintite, asta aduce primavara cu frumusetea si cu traditiile ei...

Din mosi stramosi, ziua de intai martie apartine Babei Dochia, straveche zeitate agrara. Numele acesteia provine din calendarul bizantin unde in prima zi a primaverii este celebrata Sfanta Evdokia. Mitul Babei Dochia este unul dintre cele mai frumoase si importante mituri autohtone, cunoscand mai multe variante. Sunt considerate zile ale Babei Dochia zilele cuprinse intre intai martie, inceput de an in vechiul calendar autohton si noua martie, ziua echinoctiului de primavara in calendarul iulian.

Mitul lui Traian si al Dochiei

Mitul ?Traian si Dochia? reprezinta una din variantele legendei legate de numele Dochiei. Dupa cum spunea criticul literar George Calinescu, acest mit este ?rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman?. Mitul Traian si Dochia povesteste despre formarea poporului roman, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fata extraordinar de frumoasa, se credea ca este fiica geto-dacului Decebal. Dupa cucerirea Daciei, asezandu-se pe meleagurile dacice, Traian este vrajit de farmecul fetei si doreste sa o ia de nevasta. Traian urmareste ca prin uniunea sa cu Dochia sa dea un exemplu celorlalti romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Pentru ca fata este foarte mandra si refuza categoric sa raspunda sentimentelor falnicului cuceritor, incerca sa fuga. Este urmarita de Traian si de trupele acestuia si se ascunde printre stancile sacre ale muntelui Ceahlau. Este ajunsa din urma de Traian. In acel moment, Dochia ii cere ajutor zeului Zamolxis si ii cere sa o prefaca in stane de piatra decat sa capituleze in fata cuceritorului poporului dac. Ascultandu-i ruga fierbinte, zeul o transforma impreuna cu oile sale in stane de piatra.

Lepadarea de cojoace

O alta varianta a legendei spune ca fiul Babei Dochia s-a casatorit cu aleasa sa, netinand cont de dorinta mamei sale. Cu intentia de a o supara, Baba Dochia isi trimite nora intr-o zi geroasa de iarna la rau. Ii da acesteia un ghem de lana neagra si ii spune sa nu se intoarca acasa pana cand, dupa atatea spalari, ghemul nu se va face alb. Oricat s-ar fi straduit fata, lana neagra nu avea cum sa devina alba... Din cauza gerului naprascnic, picaturi de sange au inceput sa curga din degetele fetei si s-au prelins in rau, inrosind apa. Odata cu ele, curgeau si lacrimile fetei.

Vazand atata durere, Iisus Hristos s-a induiosat si i-a daruit o floare de culoarea rosie, sfatuind-o sa spele lana cu ea. Ceea ce fata a si facut, multumindu-i frumos. A constatat cu uimire ca lana s-a albit si s-a dus acasa cu inima usoara, povestindu-i soacrei sale minunea. Baba Dochia nu a crezut-o si a invinuit-o ca cel care a ajutat-o (fata ii pusese numele de Martisor pentru ca nu stia cum il cheama) este iubitul ei. Mai tarziu, Dochia isi duce turmele la pascut sus pe munte, crezand ca a venit primavara. Doar primavara putea gasi flori rosii... Pentru ca era foarte cald, Baba Dochia in urcusul sau isi scoate toate cele noua cojoace pe care le purta. La un moment dat, vremea se schimba total. In loc de soare, se pornise o ninsoare care nu se mai oprea si in loc de caldura, s-a lasat un frig de crapau pietrele. De frig, Dochia si turmele sale de oi s-au transformat in stanci.

Zilele Babei....

Zilele cuprinse intre intai si noua martie corespund zilelor in care Dochia urca muntele, fugind de Traian. Aceasta este semnificatia zilelelor conform primei legende. Urmarind firul epic si semnificatiile celeilalte variante, alternanta zilelor ploioase cu cele calduroase din aceasta perioada se datoreaza instabilitatii caracterului Babei Dochia.

Zilele Babei sunt in numar de noua. Pentru ca in aceste zile se face trecerea spirituala din frig in caldura, din iarna in primavara, s-a pastrat obiceiul alegerii zilelor de Babe. Fiecare om isi alege o zi din intervalul intai si noua martie sau intai si doisprezece martie, in unele zone. In functie de evolutia vremii din acea zi, zi frumoasa si insorita sau zi friguroasa si ploioasa, ne putem anticipa norocul si starea sufleteasca din acel an. Daca va fi vreme frumoasa, vom fi veseli si binedispusi tot anul, daca din contra va fi frig sau va ninge, vom fi precum vremea: mohorati, fara viata si fara noroc de-a lungul intregului an.

Modalitatea prin care ne alegem zilele de Babe difera si ea de la zona la zona. Unii si le aleg aleatoriu, pur si simplu optand pentru o zi din cele noua, altii si le aleg in functie de ziua in care sunt nascuti. Daca sunt nascuti in oricare din cele noua zile, isi aleg Baba in ziua respectiva. Daca data nasterii este formata din doua cifre, se face suma dintre acestea, iar rezultatul obtinut este Baba persoanei nascute in acea zi. Ce trebuie sa mai stim este faptul ca de ziua Babei Dochia nu avem voie sa lucram. Se spune ca cei care fac treaba in ziua de intai martie atrag ghinionul si zilele negre asupra lor. Daca va amuza acest joc de-a norocul si ghinionul si inca nu v-ati ales o zi de Baba, grabiti-va pentru ca intai martie ne bate la usa. O sa fac si eu asta si mai mult ca sigur ca o sa ma hotarasc chiar astazi...

(sursa www.garbo.ro)

Ok e ultima zi in care putem sa ne alegem o baba. Sa speram ca ni se va arata numai de bine.
Io mi-am ales 7, ca in fiecare an si pana acum s-a si potrivit de minune.

Ultima oara a fost editat de vdaiana (2008-02-29 22:11:36)