Nasterea - miracolul de zi cu zi-3

hai tu...de ce scuze? si eu vb cu al meu ca sa ne luam casa in bucuresti peste vreo 5 ani...huh? pai da' eu peste vreo 5 ani am 30 si ma apropii de osteoporoza
nu suntem batrane buei...alaturi de copilasi intinerim oricum

buna fetele din nou,povestea mea cred ca o stiti dar as vrea sa marturisesc ca nasterea unui copil nu poate fi decit cel mai frumos miracol pe care il da Dumnezeu..sa fii femeie fara sa dai nastere unui copil e ca si cum ai trai degeaba,nu iti gasesti sensul in viata...mentionez nu vreau sa jignesc acele persoane care din motive mai mult sau mai putin intemeiate nu pot face copii..asta e alta poveste..cunosc doamne in varsta care in tinerete nu si-au dorit copii,iar acu la batranete nu au pe nimeni sa le dea o cana cu apa si simt foarte singure..
Pe Christopher bulinutza mea blonda de asemenea il stiti,sincer eu in planurile mele dinaintea sarcinii,ma gandeam asa,imi plac copiii,mi-i doresc dar parca mai tarziu..dupa ce termin scoala,imi gasesc serviciu..ma rog planuri si planuri dar uite ca socotelile nu mi s-au potrivit iar bb le-a luat-o inainte la toate planurile mele..
Imi amintesc printre altele ca chiar la inceput eram asa de confuza,la un momewnt dat si furioasa ca de ce am ramas insarcinata,mi se parea ca era prea devreme.nu era momentul potrivit..m-am linistit si cu fiecare zi care trecea legatura dintree bebe si mine era tot mai stransa..ma gandesc  cu nostaligie ,cum ar fi fost sa-i am pe amandoi?mamica de gemeni..suna frumos dar in momentul de fata nu e foarte usor nici mamica unui singur copilas sa fii..Doamne  cat de multe ai trebuiesc unui copil,si nu-ti dai seama de asta decit in fata faptului..
eu una in primul rand ai multumesc lui Dumnezeusi tuturor din jurul meu care au fost alaturi de mine chiar si cu sfaturi unii si m-au sprijinit dar in rest sunt singura cu el tot timpul..
nu am sot,nu am soacra,nu am matusa..nu am decit cresa la care pot sa il duc din nou la sfarsitul lunii august..
nu vreau sa deviez dar de cand este la cresa,Christopher a invatat multe lucruri bune si este mult mai sociabil..
in incheiere,nu pot decit sa fiu cea mai fericita ca desi numai bunul Dumnezeu stie cat de greu mi-a fost cu copilul inainte si dupa nasterea lui,de fiecare data am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu si multa multa speranta ca totul va fi bine intr-o zi..iar D-l Christopher are un an si doua lunite,e frumos foc,gagicar mare,invatam sa mergem(cand vrem,cand nu vrem)nimic nu mai conteaza cand esti mama decit fiinta acea minunata care ai adus-o pe lume...
timpul trece asa repede si e incredibil cum cresc astia micii,dar tot ai nostri raman,cuminti,neastamparati sunt copiii nostri dragi....

dragele mele cand au inceput contractiile alea afurisite cam cu vreo 4-5 ore inainte  sa il  nasc pe Christopher,sincer incepeam sa regret ca mi-am dorit sa fiu mama..erau niste dureri groaznice nu stiu ce mi-or bagat in perfuzie dar aveam niste dureri de nedescris,moasha urla in urechile mele sa ma screm,doctorul ma urca,ma cobora de pe masa sa imi vada dilatatia si telefonul suna de zor..
cum a fost chiar cand  s-a desfasurat marele moment?!pai,eram eu,moasha(a doua moasha,ca d-na de dimineata a plecat nervoasa ca nu am nascut in tura ei)domnul doctor si vreo 7 8 studenti toti barbati africani indieni pakistanezi cu ochi holbati la mine in p....cam penibil!!!!!!!!cand l-am vazut pe ala micu asa murdar,citez o replica de-a mea:"ariciu asta mic si jegos e al meu??"nu radeti de mine dar mi se parea asa murdar si stralucea de grasime...nu stiu cu ce l-au spalat ca a doua zi era cel mai curatel si parfumat bebelush..care l-am mangaiat vreodata..
a doua zi..imi caut bebelul,asistenta imi face semn sa merg in primul salon..ma uit vad vreo trei incubatoare,observ doua fetite si un baietel..de zapacita ce sunt nu imi recunosc copilul..ma uit mai bine,ami amintewssc hainutele lui albastre in dungi..cand ma apropii de incubator strig dupa asistenta..nu se poate d-na asistenta mi s-a schimbat copilu..pai cum sa se schimbe?..mata nu vezi e blond cu ochi albastri..pai si?sunteti mamica Adam?..da..ee si copilul nu e tot Adam Christopher? ..imposibil..ba e posibil..lasa mamica draga,seamana cu tati..
pe cuvantul meu daca m-am asteptat la asa ceva...oricum cand l-am luat in brate,am simtit ca e al meu..instinctiv s-a lipit de mine si pieptul meu..mi-au dat lacrimile de emotie si fericire

ce frumos

ana ...la tine au asistat studenti pakistanezi la nastere?nu stiu cum as a putea sa stau acolo sa se uite o duzina de oameni in pasarik mea

pentru ca mami e ocupata foarte mult timp cu mine, o sa va spuna povestea mea mai incolo.asa ca vreau doar ma prezint, ca printesa lu' mami si a lu' tati: Rebeca-Maria. Va pupam pe toate  !

sa-ti traiasca si sa te bucuri de ea...

domane Samy ce frumusica e si dulce e   ,iti vine sa o papi ,sa fiti sanatoase amandoua si asteptam sa ne povestesti  

Numai bine, samy !

asadar, povestea nostra este incarcata de emotii ....bebelusa mea am adus-o pe lume prin operatie de cezariana la recomandarea medicului pentru miopia mea, decizia fiind luata repede, de vineri, iar lunea de sf. dimitrie basarabov am nascut-o pe printesa mea, micuta cantarea 2950 g si avea 50 dec m...intre timp a mai crescut si mami e topita dupa ea:X
cat despre operatie,prea multe nu sunt de spus, dar o sa revin. acum sunt pe faza , ca tre' sa pregatesc tzatzica!