STOP VIOLENTA.......-2

extra a scris:

Nu am zis ca esti tu de vina; daca hotararea a fost a lui, e ok pentru tine. Si chiar daca ai fi fost tu de vina, tot nu te-as fi judecat, pt ca nu eu am dreptul asta.

PROVERBE 31:8    31:9

extra a scris:

Am citit despre celalalt topic al tau.. "Povestea mea"... dar cand am citit topicul acesta, ma gandeam ca la o femeie singura si 2 copii exista si o ..."povestea mea".
Nu vreau sa fiu inteles gresit -eu nu judec pe nimeni. Eu privesc lucrurile din perspectiva biblica, care este o perspectiva morala, educationala.
Oricat de straini ati fi fata de Dumnezeu, credeti ca daca veti cere Tatalui nostru ceresc o paine, El sa va dea o piatra?; sau daca-I veti cere un peste, El sa va dea un sarpe? Cu siguranta El nu ar face asa. Sunteti de acord cu mine? Si daca asa stau lucrurile, credeti ca daca I-ati fi cerut ca sa va daruiasca o familie, si s-o binecuvinteze, El ar aduce in viata voastra un... animal(ca nu-i pot spune altfel unui barbat ce iubeste violenta in familie)?

Casatoria este tratata cu usuratate. Si da -sunt impotriva divortului. Si daca si Dumnezeu este, pai atunci lucrul acesta ar trebui sa ne conduca mintile ca trebuie sa luam mult mai in serios casatoria. Trebuie sa luam mult mai in serios cu cine ne casatorim; si mai mult decat atat, noi trebuie sa fim constienti de faptul ca nu putem face ce vrem, si ca unirea in casatorie nu este una temporara, ci este pe viata. Este atat in viata aceasta, cat si in viata urmatoare. Casatoria este pentru vesnicie, dragii mei. "Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta."

Credeti ca Dumnezeu mai priveste cu bucurie spre aceia care traiesc dupa poftele si placerile lor? El nu intervine, si nici nu intra cu forta acolo unde nu este dorit. Incetul cu incetul, Dumnezeu se departeaza de caminul si familia aceea. Si odata ce se intampla lucrul acesta, altcineva Ii va lua locul. Este acel inger al dezbinarii, al certurilor de tot felul, care aduce cu el duhuri de gelozie, de rautate si vrajmasie -impotriva oamenilor si impotriva lui Dumnezeu.
Cautati cu totii sa traiti in armonie cu Dumnezeu, daca vreti sa fiti fericiti. Fericirea ne este data cu o conditie: ascultarea de Dumnezeu. Si daca omul face altfel, rataceste pe tot feluri de drumuri in viata. "Multe cai i se par bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte" -spune Solomon.

mamytzica, am citit si celalalt topic al tau, si am vazut greutatile prin care treci. "Aduceti la Mine toate ingrijorarile voastre", ne spune Domnul Iisus. Asta te sfatuiesc si eu sa faci, singura, in camera ta. Nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu. Spune-I Lui probleme tale, roaga-L sa te ajute, si apoi asteapta raspunsul Sau. vei primi un raspuns care iti va umple inima de bucurie si recunostinta. Crede ca El vrea sa te ajute si ca te va ajuta.

Un lucru la care vreau sa luati cu totii aminte: in cele mai multe cazuri, Dumnezeu raspunde atunci cand omul pur si simplu nu mai are nici o solutie la rezolvarea problemelor lui. Pentru ca Dumnezeu nu vrea ca sa binecuvinteze omul, iar acesta de pe urma sa zica ca prin puterile lui a rezolvat problema. Dumnezeu doreste sa-l aduca pe om totodata si ca acesta sa se increada in El; ca omul sa recunoasca astfel ca Dumnezeu a intervenit in mod miraculos in viata lui, si in felul acesta, sa se si increada in El.
Dumnezeu nu vrea doar ca sa ne binecuvinteze in viata aceasta. El doreste ca sa ne ofere viata vesnica; si pentru acesta ne aduce in situatiile in care sa ne incredem in El.
Cereti-I cu toti binecuvantarile Sale. Si chiar daca nu vedeti la orizont raspunsul la rugaciuni, credeti ca El va va raspunde. Va spun din propie experienta: o va face exact la momentul cel mai potrivit, si nu la momentul asteptat de voi. O va face exact in momentul in care El stie ca binecuvantarea adusa peste voi va fi spre slava Lui; atunci cand veti recunoaste pe deplin in inimile voastre, ca meritul este al Lui in totalitate.

Am auzit spunandu-se ca Dumnezeu raspunde cu intarziere. Am fost si eu ispitit sa cred asta. Chiar credeti ca Dumnezeu intarzie in vre-un lucru, fie el de mare sau mica importanta? Nicidecum. Nu mai pierdeti timpul: incepeti acum o viata alaturi de Dumnezeu. Nu va mai incredeti in propriile voastre forte; nu va mai incredeti in situatia voastra financiara. Este timpul sa-L cautati pe Dumnezeu si sa incepeti o viata noua cu El. Este singura cale spre fericire; singura cale spre mantuire. Ce aveti de pierdut?

Si biserica este deacord cu divortul atunci cand s ecomite adulter sau barbatul agreseaza familia sau bea si devine betiv si nu mai e liniste in casa.

camysh a scris:

extra, si aici ti-ai bagat coada?

oricat de mult credem in institutia casatoriei, pt ca atunci cand ne casatorim ne dorim sa fie pt toata viata, daca barbatul de langa noi se transforma intr-un monstru n-o sa stam langa el pana ne baga in mormant. avem dreptul la fericire si pace!
asa ca te rog nu mai vorbi despre lucruri pe care nu cred ca tu le-ai accepta doar pt ca asa scrie in Biblie.

mamytzica

Mamytzica, observ si eu (in sfarsit) ca te-ai mutat cu topicul.

Dumnezeu nu ne cere sa suportam raul, ci sa il eliminam din viata noastra si nu imi pot imagina un astfel de Dumnezeu, care ar zice ca sigur, raul e bun. Si declar deschis ca urasc din adancul sufletului pe cei ce incearca sa vorbeasca in numele Domnului si pe extra l-am mai observat si pe alte topicuri, din greseala si ma deranjeaza profund astfel de atitudini. Am zis tot ce aveam de zis in domeniul asta si nu voi mai aduce in discutie problema decat daca e cazul. Sper sa nu fie. Pentru ca asta e si ideea, diavolul va face sa para ca propovaduieste Cuvantul Lui Dumnezeu, incercand sa ne faca sa ne compromitem sufletul.

A doua problema e ca incercam sa discut probleme juridice cu tine. Dar am zis dincolo...nu stiu daca ai citit, trebuie intervenit direct in procesul de partaj, in nume propriu, sau prin actiune separata, de catre parintii tai, in calitate de creditori pentru imprumutul acordat. 
Trebuie sa intrebi la registratura ce acte iti trebuie si sa semneze parintii tai cererea pt actiune. Asa, in linii mari astea sunt informatiile. Cred ca pe celalalt topic am scris mai mult.

Juli a scris:

Bravo mamytzica pt curajul si hotararea ta!
Un om se poate schimba, poate a fost bine la inceput, dar daca se schimba in rau nu ne obliga nimeni sa stam sa suportam. Ce noi femeile aveam mai multe vieti si ei doar una?

Nimeni nu poate judeca decat Dzeu, daca am facut bine sau rau, Extra este un muritor de rand, la fel ca si noi toti, stiu ca am facut asta pt cei doi copii ai mei, toate au fost cum au fost, dar nu am sa i uit niciodata ultima jignire.....dupa o cearta lasata cu cateva lovituri si o telecomanda in cap m a privit ironic....m a scuipta pe obraz...si a spus..MIE SCARBA DE CUM ARETI, MIE SCARBA DE TINE.....
.......Astea nu am sa le pot uita niciodata....

Eu m-am batut cu tata, si era sa paralizez din cauza lui. Ce vrei sa zici? Ca esti un copil traumatizat? Du-te la psihiatru, dar nu mai trai cu iluzia ca tu ai gasit calea si ca ceilalti sunt toti in intuneric. Si apoi, acum esti adult, nu?

Pe aici nimeni nu iti cere si nu iti vrea ajutorul, asa ca nu te forta asupra oamenilor care nu vor sa aiba de-a face cu oameni ingusti la minte. Fii bucuros ca ai scapat cu viata si ca ai inca o viata in fata ta. Vad ca predici stoicismul dar tu esti prea puternic  lovit inca de ce ti se intampla cand erai mic si o consideri o mare nedreptate.

Si apoi nimeni nu te uraste. Ar insemna sa fim macar destul de atenti la tine, sau sa te cunoastem macar ca sa te putem ura. Doar ne pare rau ca nu intelegi ca si ceilalti au drepturile lor, la viata, la demnitate, la a hotara singuri si a fi stapani asupra propriului lor corp.

Si daca tu crezi ca Dumnezeu ti-a iesit inainte, in loc sa iti dai seama ca e mereu acolo, in preajma, gata sa ajute daca tu esti gata sa intelegi...pai tu ce crezi, ca Dumnezeu sta asa, ascuns pe dupa un gard si asteapta sa te prinda la colt ca sa te invete...eventual in secret.... ?

Si apoi daca tu intelegi ca viata este plina de rascruci si ca si tu ai fi putut sa ii omori pe parintii tai, atunci gandeste-te bine, ca nu esti liber de diavol, cunosti Cuvantul Lui Dumnezeu, dar ca sa te purifici si sa fii cu adevarat in Cuvantul Lui, trebuie sa iti iubesti semenii si sa te iubesti pe tine.

Tu nu te iubesti si asta reiese in judecatile tale despre ce si cum ar trebui sa faca ceilalti. Tu de fapt ai vrea sa dai timpul inapoi, sa te schimbi pe tine si sa iti schimbi viata. Cea mai inteligenta chestie pe care ar trebui sa o gandesti tu acum...si nu numai tu este: "Da-mi Doamne putere sa schimb ceea ce se poate schimba si sa accept ceea ce nu se poate schimba din rau in bine!".

In adancul sufletului nu ai renuntat la ura, ai vrea sa poti sa intelegi, sa explici de ce parintii tai erau asa, sa crezi ca de fapt le pasa de tine, sa crezi ca poti sa ii ierti, sa crezi ca erau rai, sa crezi ca poti fi deasupra situatiei. Dar e destul de simplu. Esti furios, si nu stii ce sa faci cu furia, o tii sub control, dar ea iese...Mai lucreaza si abia cand vei ierta cu adevarat vei simti fericirea adevarata si vei ierta si intelege pe oricine.

Si sper ca vei reusi sa te ierti si pe tine si sa nu mai crezi ca atunci cand erai mic tu greseai cu ceva, in conflict cu partea din tine care da vina doar pe parintii tai, gata fiind, de fapt, oricand sa plangi si sa lovesti pentru ca toate sentimentele astea rele nu au sens.

Ultima oara a fost editat de Rosa (2010-01-25 19:13:11)

adica tu, care stii ce inseamna violenta in familie, care ti-ai vazut mama batuta de tata, esti impotriva divortului????
ai fi preferat ca mama ta sa fie omorata in bataie decat sa divorteze?...

Extra, a fugi de acasa e sinonim cu divortul in viziunea biblica Daca tot citesti, citeste cu atentie si nu interpreta tu cum iti place ... Impacare poate exista si dupa divort, in unele cazuri. Dar noi nu discutam aici de acele cazuri ...
Sunt uimita de cat de multi utilizatori ai forumului au trecut prin aceeasi experienta in copilarie, aproape trasa la indigo, chiar si tu, Extra ... E trist ca dupa toate cate le-ai vazut si trait tu insuti in copilarie mai gandesti asa. Si probabil vinovata principala e mama ta, nu ? Si sa nu vii acuma sa imi spui filosofii din alea ca nu e vinovat nici unul sau ca sunt vinovati amandoi ...prostii !!! In mintea noastra si in inima noastra va exista mereu un parinte mai vinovat decat celalalt...
Nu vorbesc aici de respect, eu imi respect ambii parinti, dar nu pot sa spun ca ii si iubesc la fel ... si nu e o chestie care tine de ratiune, vine din inima, pur si simplu, ca si iubirea de Dumnezeu si repulsia fata de pacat.
Bag mana in foc ca si la tine e la fel, chiar daca nu vrei sa recunosti, dar deja am trecut la lucruri ce tin de psihologie si tie nu iti plac astea, nu ? Doar filosofii reci ...

Si inca ceva, nu poti sa cresti si sa te rupi de tot ce ai trait in copilarie, asta e clar ! O dovedesc mii de studii de psihologie si e logic, pentru ca altfel nu ne-ar mai fi dat Dumnezeu memorie, ratiune, sentimente ...
Sa iti spun un mic secret, Extra. Casnicia mea merge bine, am un sot care ma iubeste si pe care il iubesc, o sa avem un copil spre care ne canalizam deja toata dragostea de parinti ... dar EU stiu ce trebuie sa fac si ce nu, EL stie ce trebuie sa faca si ce nu. Iar daca linia subtire dintre lucrurile permise si cele nepermise intr-o casnicie este calcata, nu mai e cale de intoarcere. Nu ma gandesc ce ar fi daca s-ar intampla ... nu sunt atat de sadica, dar stiu cu siguranta ca n-ar mai fi drum inapoi.
Bataia si umilintele nu fac parte din tabloul casniciei conturat de Dumnezeu, asa ca, in conditiile astea, se cam destrama orice teorie legata de divort sau despartire ... Asa cum e treaba mea sa imi fac datoria de sotie si de mama, asa e si treaba lui sa ma iubeasca ... intelegi ? Foarte simplu, si dupa cum spune Cuvantul : "Impotriva acestor lucruri nu exista lege ."

Ma bucur ca ma fac auzita.    Si sper sa fiu si de ajutor.

Intre timp...pt extra...tu ai o mica problema...pornesti de la ipoteze corecte, si ajungi la concluzii gresite. Teoretizezi totul, si o dai in filozofie, apoi incerci sa aplici ganduri metafizice lumii pamantesti si uiti despre ce era de fapt vorba pe drum. Incearca sa citesti niste logica, chiar daca e aia de clasa a 9-a...si incearca sa studiezi de ce apar erori de judecata cand incerci sa explici sau sa demonstrezi ceva.

Iar despre filozofie...ia-o pe toata, si vezi ca exista si filozofie crestina foarte multa, dar cel mai interesant e ca nimeni in ziua de azi nu mai e extremist filozofic.

Ti-as recomanda ca toti ceilalti sa cobori cu picioarele pe pamant, dar vazand ca ti-e frica de pamant, iti spun doar stai acolo in plutire, dar macar nu mai sta cu capul in jos si ceea ce crezi ca stii, incearca macar sa stii corect. Fa niste studii, cercetari, inclusiv de psihologie si de sociologie, pt ca tu te comporti ca un adolescent care tocmai a descoperit societatea si o contesta ca fiind ipocrita.