Sportul dupa cezariana

Pirina, vei mai putea sa le faci pe toate astea, dar cel mai probabil va trebui sa astepti cam un an sau chiar doi, dupa operatie, depinde mult de cum te vei recupera, de perioada de dupa operatie, de cum reactioneaza corpul tau, cel mai bine ar fi sa discuti cu medicul tau despre asta. Nastere usoara si bebic sanatos!

lucky, am indoiesc ca daca e in germania e ceza la cerere. si daca mami e sportiva iar ma indoiesc
eu nu stiu ce sa-ti rasppund... sper sa fe totul bine, inteleg cum e sa-ti doresti chestiile astea nastere usoara si recuperare rapida!

Va multumesc pt mesaj fetelor. Cum adica nu va mai fi la fel? In ce sens? M-am gandit ca poate in Germania este putin mai usor. Din spusele medicului, in 8 saptamani sunt noua,insa nu ma bazez pe asta.
Nici eu nu mi-as fi dorit sa ajung la cutit, insa pe fondul unor traume mai vechi, pur si simplu nu sunt pregatita sa trec prin nastere normala. Mi s-a oferit si terapie, insa, fiind si singura, nu ma ajuta. Am clacat deja, vad totul ca pe un sfarsit pt mine. Deja vorbesc la trecut de tot...

Pirina, tocmai pentru ca te afli in Germania...ar trebui sa vezi altfel lucrurile cel putin din punctul de vedere al actului medical. Vei fi bine monitorizata, asistata, etc. De ce sa nu lasi natura sa-si urmeze cursul firesc? Incearca natural si daca nu se va putea, sunt convinsa ca vor interveni chirurgical.
Ar trebui sa vezi ce e cu traumele mai vechi. Daca ti se ofera terapie, profita. Traumele respective te pot urmari mult timp, asa ca e bine sa ai suport de specialitate si sa le depasesti.
Si...nimeni nu e singur!

P.S.eu si acum, la 1 an jumate de la operatie...o simt, e acolo. Doare cand se schimba vremea, etc. Am incercat sa fac miscare, cateva abdomene de control...le simt. Cand alerg, o simt...

Da, este primul copilas. Ni l-am dorit enorm de mult, a fost o sarcina dusa greu. Ultimele luni am avut numai socuri, multa suferinta, drumuri de mii de kilometri si iata-ma aici, singura. Am clacat pur si simplu. Am o familie superba, sper sa nu o destram cu prostiile mele. Imi este groaza, am incercat pe toate partile sa imi fac curaj, dar nu. Nicio sansa. Nu ma vad trecand prin toate manevrele alea. Pur si simplu nu pot. Dar si gandul unei operatii.....cum voi putea trai cu restrictii? Sa nu imi pot ridica copilul in brate, sa nu mai pot alerga, sa il iau cu noi pe munte?... Tot ce imi doresc este sa raman un om intreg, atat.

Pirina, esti un om intreg si vei ramane asa. Ai o familie superba...e un mare punct de sprijin. Sunt convinsa ca vei avea tot suportul de care ai nevoie. Cere si ti se va da. Cere suport, vorbeste, spune-le temerile tale asa cum discuti aici cu noi.

Iar legat de nasterea naturala, eu nu m-am informat inainte si rau am facut. Am pornit si eu din start cu ideea ca eu NU pot, ca sunt prea batrana, ca sunt prea nu stiu cum...Mi-am inventat diverse motive si scuze. Prostii.
Femeile de pe tot pamantul asta nasc de mii de ani. Fac un lucru firesc, natural. Ceva ce este un privilegiu numai al lor.
Iar o operatie...ramane operatie, indiferent cat de usor sau greu ne-am recupera dupa.

Pirina, fata mea a vut la nastere aproape 5 kg si am ridicat-o mereu in brate. La inceput ma durea, dar in max 2 luni mi-a trecut cu totul.

Lucky, eu am vrut naturala pana in ultimul moment, dar in conditiile mele nu regret o clipa ca am facut cezariana. M-am recuperat extrem de bine si la cat de mare a fost Ili la nastere cred ca nici acum nu-mi trecea epiziotomia. Daca ar fi sa ma iau dupa cum am reactionat eu, as recomanda la toata lumea ceza, dar la urmatorul bebe, nu ma las, tot nrmal nasc

Lalli, exact asta spun si eu. Cezariana ar trebui sa ramana exact ce este...procedura chirurgicala de urgenta.
In Ro, prea putini medici accepta ideea de nastere naturala dupa cezariana.

mai era un topic despre cezariana
Cmin, si eu regret cezarianaa, dar am facut-o de forta majora