Vinovata?

trebuie sa te simti vinovata pentru ca cei din jur vor sa te faca sa te simti asa? sau sa simti ca esti?
ciudata intrebare...
poate ca inca nu constientizezi sau poate esti genul de femeie care trece mai usor peste asa ceva.
nu trebuie nimeni judecat pentru deciziile sale, chiar daca mai tarziu va regreta.
o sa sune sarcastic, dar eu am zambit ciudat la intrebarea ta.

Ultima oara a fost editat de wild_wind (2012-08-06 18:49:13)

nu ar trebui sa te simti in niciun fel anume. indiferent daca cineva iti spune sau nu.

reactiile tale pe care le ai sunt cele autentice, cele sincere. daca acum ai incepe sa te simti vinovata, nici macar nu te ai simtit de fapt in sufletul tau, ci ai fi asa, pt ca .... asa ti s-a spus ca ar fi cazul si situatia sa te simti.

sunt atatea femei care incearca sa treaca peste trauma unui avort, si nu reusesc, si le este greu, si fac o depresie, cu toate cele incluse. Tu ar trebui sa te bucuri ca te simti cum te simti. Poate ca esti mai puternica, poate ca a fost o decizie buna pt tine la momentul respectiv, si se pare ca a si fost, altfel nu te-ai fi simtit asa. Ai facut ce a fost mai bine pt tine in momentul respectiv. Felicitari pt ca ai putut sa iei o decizie gandindu te la tine, si nu la ce va zice lumea.

Tu te simti cum te simti, nu cum iti spun altii ca ar trebui sa te simti. Pe langa faptul ca oricum nu functioneaza.. ca si atunci cand esti suparat si esti trist si prietenii ii zic "haide nu mai fi trist, nu mai fi suparat, o sa vezi ca o sa fie bine ... bla bla .." stiti discursul... cum ar fi sa zicem atunci "da ma, acum daca imi zisasi tu, nu mai sunt suparat, mi-a trecut, doar pt ca mi ai zis tu sa nu mai fiu. ce chestie."

cam asa e si cu vinovatia asta. Simte te vinovat. da de ce ? si pt ce ? doar pt ca zice cineva ? haidi bre, fi serioasa femeie.
asta simtit tu, pt ca, esti impacata cu decizia ta, si a fost o hotarare calculata.
oamenii care regreta si care se simt vinovati, sunt fix oamenii care au facut ceva ce ei ... nu isi doreau cu adevarat, dar, altii, alte persoane, mediul, situatia i-a impins... si aici nu ma refer la avort, ma refer in general la a lua decizii, dupa care sa ne para rau sa sa ne simtit vinovati.

Andrutsa, nu lasa pe nimeni sa ti spuna cum sa te simti! ai incredere in propriile instincte!

in primul rand ai 16 ani, nu? nici macar o clipa nu ti-a parut rau dupa copilul ala? practic "ai luat" o viata...
daca tu nu te simti vinovata, atunci cine? copilul ala saracul ce vina are.. ca tu nu te-ai protejat cum trebuie
ok pe termen lung oricine trebuie sa treaca peste asta, dar sa nu-ti para rau nici macar un pic,

Cred ca s-ar fi simtit mai vinovata daca l-ar fi nascut si nu ar fi avut ce sa ii ofere. Nu mai judecati atat de aspru. Opiniile legate de avort difera de la om la om, dar asa cum noi nu iti bagam tie pe gat opiniile noastre, Subsum, tu de ce simti nevoia sa faci pe toata lumea sa se simta prost ca nu gandeste ca tine? Ti-am mai spus, eu am fost un copil abandonat. Eu am avut noroc, dar daca acum as fi trait pe strada sau cu parintii mei biologici in naiba stie ce conditii mizere, eu - ca copil - mi-as fi dorit ca ea sa fi facut avort. Singurul tau argument contra avortului e ca iei viata copilului, dar nu orice forma de a trai se cheama viata, Subsum, si decat sa chinui o fiinta pentru restul vietii ei, mai bine nu o aduci pe lume.

Cat despre sentimentele de vinovatie pe care ea nu le are... sa se bucure ca e suficient de puternica si realista cat sa nu faca din asta drama vietii ei. Nu ar ajuta-o cu nimic sa intre in cine stie ce depresie si sa ajunga o epava dpdv psihologic.

Nuuuu, sa stii, parintii ei probabil abia asteptau sa mai aiba inca o gura de hranit in casa, clar. Orice parinte abia asteapta sa aiba de-a face cu un adolescent si cu un sugar at the same time, e placerea de pe lume.

Pentru mine e irelevant la ce varsta primeste copilul ala 'suflet' (nu intru in dezbateri religioase pentru ca mai mult ca sigur avem opinii diferite). Ii iei viata, e un lucru deloc placut, normal ar fi ca si copilul sa aiba un cuvant de spus, asta e, copilul in timpul sarcinii pur si simplu nu poate avea un punct de vedere. Eu, ca parinte, nu l-as aduce pe lume daca as sti ca nu ii pot oferi o viata decenta, si orice copil de pe strada ar fi de acord cu mine ca a trai in mizerie si in neajunsuri nu se poate numi viata. Deci, daca nu as putea sa ii ofer copilului meu o viata, nu l-as aduce pe lume, pentru binele lui. Si daca ar avea handicap, as proceda la fel: decat sa traiasca toata viata cu stigmatul asta si sa fie chinuit de societate, de discriminari, de neacceptare, de efortul de a fi 'altfel decat ceilalti' (incearca sa-i explici tu unui copil de 5 ani de ce e altfel decat ceilalti copii), mai bine il scutesc de chestiile astea, pentru binele lui. After all, parintele decide ce-i mai bine pentru copilul lui, iar eu as considera ca, daca nu poate avea o viata normala, mai bine deloc. Nu o sa supun pe nimeni la chinuri pe viata sau la un trai infect doar pentru ca 'e pacat sa faci avort'.

Ultima oara a fost editat de OmniaVincitAmor (2012-08-09 12:50:31)

eu unul, ca parinte l-as pastra.. sunt convins ca o sa fie greu la inceput, dar in timp situatia se stabilizeaza, o sa am o bucurie mai incolo si n-o sa ma gandesc toata viata ca s-a recurs la avort..

normal ar fi ca si copilul sa aiba un cuvant de spus, asta e, copilul in timpul sarcinii pur si simplu nu poate avea un punct de vedere

sa presupunem prin absurd ca ar putea avea un punct de vedere si in timpul sarcinii. care crezi ca ar fi cuvantul lui? "da, omoara-ma"?
imi place gandirea ta uneori stau si ma intreb daca tu ai suflet, dar si din ce categorie religioasa faci parte (numai asa, de curiozitate)

Ultima oara a fost editat de sub (2012-08-09 14:24:56)

vina e un sentiment care nu isi are rostul, o data ce faptul este consumat. e mare lucru sa reusesti sa nu fii coplesit de sentimente daunatoare propriei persoane, deci nu, nu e cazul sa te simti vinovata. ci doar sa ai grija sa nu repeti greseala pe viitor.