Intrebari si raspunsuri pentru viitoarele mamici - 26-141

Alinutza, miscarea continua in genul pulsului e chiar pulsul tau care se simte acolo. bebe mic nu loveste ca un puls, mai loveste, se mai opreste.

Elena, acum am citit, imi pare enorm de rau. Dumnezeu sa fie alaturi de tine si familia ta si sa va ajute sa treceti peste acest moment tragic.

nici eu nu-mi pot lua gandul de la tine elena...abia am adormit, mi se pare ireal ce s-a intamplat.

buna, fetelor...

doamne, ce nenorocire! am intrat vineri seara de pe telefon sa citesc de elena si de happy. speram sa vad vesti bune de la amandoua. cand am vazut mesajul ingrosat al ioanei, mi s-a pus un nod in gat si lacrimi in ochi... ca si just, m-am gandit la ce e mai rau si ma condamnam pt asta, imi tot spuneam ca nu, nu e ce cred eu, trebuie sa fie bine elena si fetita! apoi, sambata dimineata am vazut ca tot forumul era in doliu . am plans si m-am intrebat DE CE??? cu ce a gresit fata asta minunata, cu suflet bun, care si pe mine m-a ajutat de atatea ori cu o vorba buna si o incurajare, de ce i se intampla ei asta??? pacat si atat de trist
tot weekendul m-am gandit la ea, la ce e in sufletul ei acum. nu, nu imi pot imagina nici macar o frantura din suferinta ei. a asteptat 2 ani sa ramana insarcinata. a trecut prin greturi si varsaturi urate in trimestrul intai, dar le-a suportat cu stoicism, de dragul bebelusului ei. din trimestrul al doilea au inceput problemele. ce panica a fost in sufletul ei cand a avut acele sangerari puternice! a urmat apoi speranta... o speranta cumplit de inselatoare . pt ce? pt ce s-a chinuit si a facut sacrificii mari 4 luni de zile? a facut tot ce tine de ea sa aiba acest bebelus...
imi amintesc cat de fericita era cu doar o zi inainte, cand s-a intors de la medic si vestile erau atat de bune! ce s-a putut intampla intre timp? cum de nu a observat medicul acel cheag? corelat cu analizele iesite prost... offf, ce boala cumplita trombofilia, ce tragedii poate sa produca!
imi imaginez cum e sa te intorci acasa in situatia elenei, sa gasesti tot ce ai pregatit pt bebe, sa iti amintsti ce planuri si vise aveai, cum o simteai miscand in burtica, sa revezi ecografiile.. cat de dureros poate fi!

elena draga, imi pare enorm de rau pt ce s-a intamplat! am vrea sa te putem ajuta sa treci mai usor peste momentele astea. daca simti nevoia sa plangi, sa tipi, sa iti strigi durerea, suntem aici, te acultam. te imbratisez cu mare drag si ma rog in continuare pt tine si sufletul tau!

nu stiu ce sa mai zic... am ramas fara cuvinte. am constientizat din nou ca nimic nu e sigur. odata ce am aflat ca vom deveni mame, odata cu vestea asta, vine si riscul de trece prin trauma pierderii unui copil. cu siguranta e mai usor de suportat cand se intampla la inceput si inmiit mai greu dupa ce l-ai simtit miscandu-se prin burtica, sau, mai mult, dupa ce l-ai vazut jucandu-se pe afara ori admis la facultate . viata poate fi tare cruda... sa ne bucuram de ce avem si de clipele frumoase din prezent, caci viitorul nu-l stie nimeni.

va pup si va doresc o saptamana frumoasa!

Ochisori buna dimineata,vad ca sunteti bine amandoi si asta ma bucura mult.O saptamana buna si voua.

Anca ,buna.

alinutza . felicitari pt 20 saptamani, ai ajuns la jumatate!

scarlett, zilele trecute ma intebam de tine. ce faci? n-ai mai intrat de mult. e totul bine? sper ca te referi la ceva din trecut, cu sarcina pierduta...

Neata, burtici!

Ochisori, cum e Ariana cu soldul?

Ioana suntem bine, Maria cu gradi, eu cu treaba prin casa, ne pregatim de Paste. Ma tot gandesc la Elena noastra...

Anca nu e din trecut, e de la sarcina recent pierduta, nu am vorbit pana acum pe forum despre asta...inca doare...