Intrebari si raspunsuri pt viitoarele mamici-39-13

Ano multumesc pentru sfat! Tot am zis ca incep si eu exercitiile si am sa o fac, dar greu pana ma mobilizez. Nu vezi, sunt ocupata sa ma cert cu toata lumea

Si eu zic ca e mai bine ca tratez si ca stiu ce am...si cum te intareste viata,imi era frica si mila sa storc un cos si aqm trebuie sa ma intep in burtica...dar sunt cu moralul ok pentru ca citisem si ma asteptam si la partea asta cu tratamentul,mai greu a fost sa explic sotului care s-a timorat tot,mamei care a vrut sa intre cu mine in cabinet ca sa auda ea de frica sa nu o mint dar bineinteles cs nu am lasato sa vina cu mine....pentru ei este ceva nou ce aud pentru prima data si mai greu de digerat....multumesc de incurajari fetelor

Fete

Oana, eu ultimele 2 saptamani inainte de nastere am avut colul deschis 1cm si in travaliu am stat 16 ore si timp in care am ajuns la fabuloasa dilatatie de 2..
Desigur, poate sa fie total diferit, iti spun doar ca sa sti, ca un col scurt/sters nu inseamna ca nasti maine. Va fi bine

Eu am iesit un pic cu al meu la  cumparaturi si la intoarcere in masina m-a rugat sa ii dau un cd din torpedou,am incercat dar nu am putut de burtica si i-am zis sa il ia el si saracu a bufnit, a inceput sa bombane la greu, k nu mai poate nici el k eu dau mereu vina p burta si tot asa a tinut-o vreo 5min.eu taceam si ma uitam mirata la el. A terminat si l-am pupat iar el:dar nervii tai de gravida unde sunt,hormonii aia de zic toti k ii aveti si va face sa urlati sau plangeti din orice?  Si m-a busit rasul. Eu de certat nu m-am certat cu nimeni,nici nervoasa nu am fost in schimb am plans din orice nimic.

Cris, multumesc de intrebare. Nu sunt bine.. Iau 16 mg de ondansetron pe zi de o saptamana si doar primele 2 zile a fost mai bine, acum vomit la fel si cu el, s-a obisnuit organismul. Ar trebui sa maresc doza ca sa mai aiba ceva efect, dar deja iau mult peste maxima admisa si nu vreau sa risc..
Sunt necajita, speram la putin mai bine, desi in prima sarcina nu m-a ajutat mai mult dar sper si eu ca atata imi ramane sa sper.. Sa nu innebunesc de tot

Pff oana, asa sunt ei, mai refuleaza cu nu sunt obisnuiti cu noile situatii.
De cand am inceput sa ma simt rau, sotul merge si la munca, 10 ore pe zi si cand vine acasa se ocupa exclusiv de copil, cumparaturi, curatenie, mancare. Eu doar in pat stau, sau mai supraveghez copilul de pe canapea cand el lipseste.
Si aseara era suparat ca nu mai reuseste sa tina copilul in frau, e si obosit, pe langa ca doarme uneori doar 3-4 ore pe noapte, se si trezeste sa-i faca sticlele de lapte lui Yannick.
Dar dimineata si-a cerut iertare ca "eu ma plang, dar de fapt tie iti e greu, nu mie"
Mi-e mila de el mie mi-e greu intr-un fel si lui in altul, asta este mergem inainte, vor veni si zile mai bune.

Mi-a demonstrat la prima sarcina cat mai iubeste, chiar nu era nevoie sa aiba motive si acuma
Nu pot sa zic ca ne apropie pentru ca petrecem timpul separat, urca cam la jumatate de ora in dormitor sa vada ce fac si merge repede la pitic. Chiar zilele trecute mi-a zis ca asa putin timp stam impreuna..
Asta pe langa faptul ca e foarte daramat de situatia in care ma aflu. El a sperat alaturi de mine si la prima ca se vor opri varsaturile, absolut la fiecare varsatura a stat langa mine si m-a tinut de frunte, m-a spalat apoi etc, si acum stie si el ce ne asteapta, ca e de bataie lunga. Si gandul asta ca nu tine o saptamana doua ci inca 7 luni de acum incolo ne face sa fim mereu tristi. Dar rasplata va fi pe masura.

Deno imi pare tare rau ca te simti asa. Iti doresc din suflet sa iti revii cat mai repede,sa fie doar o perioada...
Il inteleg pe al meu,nu mai poate nici el,in plus nu a mai primit nimic nimic de 3 luni si ceva,se aduna si la el,iar eu nu ma pot certa cu el,pur si simplu sunt constienta cat de mult  ne dorim acest bb si stiam amandoi de la inceput ce sacrificii ne asteapta...asa ca il mai las sa se racoreasca din cand in cand dar el se mira ca nu reactionez eu urat...
Iulia   nu te mai supara puiule din orice,chiar nu se merita, il stresezi si pe bb degeaba. ia-le ca atare,treci repede peste,nu pune la suflet,acum doar tu si bb contati. tu trebuie sa fii mereu zambitoare si optimista! ia incearca asa,sa vezi ce bine iti va fi.
Cris ma bucur mult ca te-am binedispus!
fetelor si in legatura cu colul,eu ma agit aiurea,nu? adica un pic de miscare chiar nu strica,nu? prea m-am speriat de faptul k e pozitionata prea jos si am stat numai la pat.parca as mai iesi si eu un pic pe afara. promit ca nu ma mai stresez atat si o sa ma bucur din plin de astea 2 sapt ca si asa toata sarcina am stat numai cu frica.

multumesc de felicitari fetelor
eu sunt ok, n-am mai vomat de cand m-au internat si capul mi-a trecut. sunt doar putin ametita de la metoclopramidul pacii din perfuzie si f plictisita
va pup
soni,deno

Uof, cand citesc povestea ta, deno, imi dau seama ce rasfatata sunt si stiu ca uneori sunt absurda, dar chiar daca el incearca tot ce poate, eu am momente in care simt ca nu ii pasa..e absurd pentru ca el chiar nu poate fi in locul meu si nu are cum sa inteleaga 100% cum este, ce simti, cate se strang. Iar pe plan emotional trebuie sa recunoastem ca incarcatura noastra e mai greu de dus decat a lor

Asa este, oana, trebuie sa le iau mai usor si in mare parte chiar imi iese, dar am momente cand refulez si vorba Cristinei, pe cine daca nu pe mama si pe iub pe mama am mai usuit-o mai devreme iar ca ma suna sa ma intrebe e a facut instalatorul-care mi-a gaurit cada - si o aud ca sa astup acolo ca vin gandaci..eee si atat mi-a trebuit o sun acum s-o impac