Despartire din cauza parintilor lui?!

Buna, fetelor Nu credeam ca o sa ajung vreodata intr-o situatie in care sa nu stiu cum sa reactionez si de aceea apelez la rabdarea si la experienta voastra. Recunosc, eu nu stiu cum sa gestionez situatia pentru ca este prima oara cand ma lovesc de cordonul ombilical dintre mama-fiu. Asadar:
Suntem impreuna de 2 ani si jumatate, de 1 an si jumatate el s-a mutat la mine (in casa mamei mele deci cu ea in casa). I-am cunoscut parintii, totul a fost ok pana im momentul in care s-a mutat. De atunci a inceput toata distractia. Prima oara mama lui a inceput sa mi se planga ca vai, cat de greu i-a fost fara el, ca nu mai e nimeni sa o inteleaga, etc, etc (in timpul asta el dormea, deci eram doar noi 2). El inainte sa se mute cu mine locuia cu mama, tatal si fratele de 33 ani. Ok, am inteles ca poate i-o fi fost greu. Impresionata fiind de suferinta ei, ii sugeram iubitului din cand in cand, ba sa o sune, ba sa mai mergem in vizita (pe scurt, intentia mea nu era ca relatia dintre ei 2 sa se raceasca). Apoi, la vreo 5 luni, a aparut o situatie si mai penibila. Eu i-am facut un cadou, ea mi-a spus (foooarte afectata) ca nici macar nu a apucat sa il vada ca l-a luat fratele sa i-l dea altcuiva. Asta ca sa aflu de la fratele lui ca, de fapt, lucrurile nu au stat nici pe departe asa. Dansa de fapt i-a dat obiectul respectiv fratelui de buna voie si nesilita de nimeni. Cum nu sunt genul de persoana careia ii plac fitilele, i-am spus prietenului meu ca ma deranjeaza acest fapt si ca nu imi place sa fiu mintita pe fata. A inteles, a zis ca discuta cu ea etc. Bineinteles, nu s-a intamplat asta. Din momentul respectiv eu am inceput sa ma indepartez de parintii lui. La toate acestea s-a mai adaugat si faptul ca mama lui il suna sa ii povesteasca tot ce facea tatal lui (ba chiar sa ii ceara socoteala de bani, etc) + chestii de genul "suna-ma maine sa vezi daca mai traiesc" (dupa ce se certa cu tatal) si altele...Ok, poate sunt salbatica si nu inteleg comportamentul asta dar e normal? Voi ce ati intelege?
Nu mai spun ca in 2 ani nici un membru al familiei nu m-a sunat vreodata sa imi spuna ?La mult ani?, desi am si 2 nume de sfant. Prietenul meu are pretentia ca eu sa inteleg, sa las de la mine, sa fiu draguta, sa ma apropii de ei...dar cum? Practic sunt inexistenta, doar el exista pentru ei. Si tatal lui a avut niste remarci mai deranjante la adresa mea, ceva de genul "daca nu ai fost educata". Asta cand i-am spus ca eu nu sunt genul de om religios (oare chiar tine de educatie?!). Toate acestea si multe altele s-au adunat si acum vreo 3 saptamani mi-a sarit tandara pe o caserola de mancare (1 portie+1/2) trimisa de mama lui. Eu am inteles ca acea portie si 1/2 i-a fost trimisa lui. Poate mie mi-a trimis-o spre degustare I-am spus si lui ca faptul ca mama lui ii pune mancare non-stop ma cam deranjeaza si chiar ma face sa ma simt prost uneori, nu e ca si cum ar sta nemancat (ok, poate am exagerat insa nu sunt obisnuita cu atata cocoloseala). El i-a spus ei treaba asta, ea i-a spus tatalui, iar eu sunt, bineinteles, aia rece si nesimtita. In urma convorbirilor telefonice cu ei, prietenul meu a hotarat ca e mai bine sa ne despartim. Motivul fiind acela ca eu oricum nu o sa ma apropii vreodata de ei (desi stie foarte bine ca am incercat, dar tot invisible eram). Sincer, am ramas socata. Adica e de acord cu faptul ca mama lui a ramas cu cordonul ombilical pe undeva, dar eu sunt de vina...Nu sunt genul de persoana care se apropie usor de oameni, insa tocmai cand ma apropiasem de ai lui, atunci a inceput mama lui sa faca tot felul de faze. Normal, m-am indeparat. Stiu ca vorba aceea "fa-te frate cu...pana treci puntea", insa eu nu vad lucrurile asa. Nu pot, pur si simplu, sa ma apropii de o persoana cu 2 fete.
Acum...nu stiu ce sa fac. Stiu ca il iubesc, stiu ca mi-am dorit ca relatia asta sa se consume in 2 (desi locuim cu mama mea, ea nu a indraznit vreodata sa il vorbeasca de rau, nu si-a permis sa imi dea sfaturi legate de relatie - din contra, il vede si pe el ca pe copilul ei), dar am ajuns sa imi spuna ca el vrea sa ne despartim din cauza acestei situatii. Nu am mai trecut prin asa ceva si, practic, nu stiu cum sa reactionez...Nu stiu cum e mai bine, nu mai stiu nimic. Nu i-am cerut niciodata sa nu mai tina legatura cu familia, doar i-am spus ce m-a deranjat si el era de acord, dar ii era rusine sa le spuna alor lui...