Dragi mamici,am ales asa la intamplare un forum pt a discuta cu cineva deoarece simt nevoia de a impartasi intamplarea mea.
Sunt mamica,am o fetita de 2,5 ani iar de aproximativ o luna am avut curajul de a pune punct relatiei pe care o aveam cu tatal fetitei.
Va aduc la cunostinta ca mi-a trebuit ceva timp,am facut si o cadere nervoasa,am dezvoltat o depresie si urmez un tratament pt refacere.
Dragele mele cand l-am cunoscut pe el,am crezut ca sunt cea mai norocoasa femeie,efectiv nu aveam ce sa-i reprosez.
Nimeni nu imi mai oferise atatia trandafiri zilnic spunandu-mi ca merit toate florile din lume si tot ce este mai bun.Facea cam tot ce si-ar dori o femeie sa faca barbatul ei,ma ajuta in toate.Apoi la scurt timp am ramas insarcinata,nu prea stateam bine financiar,nu eram inca pregatita dar el a plans ca un copil,mi-a sunat mama si toti prietenii sa ma convinga sa las bebele.Si asa am facut si ma bucur.E un inger fetita mea,ea mi-a oferit multa putere.
Dupa ce burtica a inceput sa creasca el a inceput sa se schimbe...Avea momente cand imi vorbea exagerat de urat,m-a scuipa,m-a injosea...,,mars fa,esti praf,etc,, m-a si palmuit.Toate se intampla cand eu eram gravida.Daca ma intrebati motivele stiu ca e greu de crezut ca un om sa se comporte asa fara mari motive,dar asa era.Daca imi cerea un sfat si imi spuneam parea zicea sa mi bag mintile in cap ,ca eu sa joc ca el canta etc,daca taceam iar nu era bine.
Cand a aparut fetita a avut o perioada mai calma apoi iar calvar.Plangeam noptile,nu ma odihneam...eh si multe altele.
Fiind in concediu de crestere am plecat la tara pe acea perioada cu copilul si i-am zis sa stea si el la sora lui,ca sa nu mai platim chirie.
Acolo m-am simtit bine,linistita,el venea la 2-3 sapt statea cateva zile.
In perioada asta am crezut ca ceva s-a schimbat,am discutat si am zis sa merg inainte cu el.Dar...pana sa incep munca m-a si inselat nu a mai venit sa vada copilul si a plecat in afara tarii.Am trecut cu usurinta si peste asta.M-a ajutat financiar,si a facut tot posibilul sa ma convinga sa il iert.Fiind departe mi a fost usor sa ma linistesc.Dupa 7 luni a revenit in tara.Eu incepusem munca si mama mea avea grija de fata.A urmat un calvar dupa care eu am facut o cadere urata,efectiv ma rupsesem de realitate.Nu mai stiam ce este bine.Invercam sa gasesc vinovati in mine in mama mea si credeam ca trrbuie sa incerc sa ramanem imprruna.Am fost la medic m inceput sa iau pastile,perioada in care el imi zicea ca sunt nebuna,praf ca tot il goneam si il primeam cand revenea.Fetelor intr-o seara m-a scuipat m-a amenintat asa urat si mi-a zis sa-ibfac bagajul.I l-am facut si am fugit din casa sa nu cumva sa ma loveasca inainte de plecare.Imi impusese sa o gonesc pe mama sau daca ramane sa stam amandoua drepti in fata lui.
Ma rog,a plecat ca mi_a spart parola la facebook si mi-a gasit niste mesaje de complimente de la un admirator.
Ideea este ca ma simt mai bine,m-am linistit si nu as mai putea vreodata sa fiu cu el.Imaginea lui si amintirile ma infioara.Sunt multe lucruri urate pe care mi le-a facut sau zis.
Canva eram o femeie mandra de mine,plina de incredere si dornica de o familie.Azi lupt in fiecare zi sa imi castig increderea,in fiecare zi am inceput sa prind cate un strop si sunt linistita
