Trecutul nostru-2

Eu una nu m-am schimbat deloc. Poate doar am devenit un pic mai inteleapta.
N-am fost niciodata atrasa de iesiri noaptea, in cluburi, de aventuri si nebunii... si cred ca asta se datoreaza 90% educatiei pt ca parintii nu mi-au permis sa lispesc de acasa decat la o prietena sau la prietenul meu... si nu i-am mintit niciodata.

Singura chestie care s-a schimbat este ca si eu obisnuiam sa imi "insel" prietenul cand eram mai mica... eram mai superficiala, dar in acelasi timp nu vroiam sa ma despart si imi placeau relatiile stabile... ca si acum de altfel Doar ca acum nu mai concep sa imi insel iubitul.

In rest, sunt si am fost foarte fricoasa in ceea ce priveste scoala. Daca ma duceam la scoala cu tema nefacuta sau lectia neinvatata stateam panicata si daca luam o nota mica ma suparam foarte tare... dar in acelasi timp nu eram un elev de elita... eram pe la mijloc.. nici prea prea nici foarte foarte Imi place sa fac tot ceea ce trebuie sa fac pt a avea sufletul impacat.

eram o prea cuminte fata.... adica ajunsesem sa ma intrebe mami de ce nu ieseam in disco! oricum nu stiam notiunea de "ora de intoarcere", asa ca as fi putut sa fac ce vroiam! dar eu aveam filosofia proprie: de ce dom-le sa stau intr-un loc plin de fum si galagie si sa dau si bani pentru a pleca obosita si cu urechile pacanind???? asa ca stateam acasa, mai citeam ceva, ascultam radio, mai tv si a trecut liceul! am avut un moment de revolta cand am hotarat de una singura ca ma transfer la o alta clasa din acelasi liceu, pt a schimba profilul! toti au ramas masca! dar norocul meu era ca aveau incredere in mintea mea sanatoasa! asa ca am facut ce am vrut si am invatat ce am avut chef! doar vroiam sa fiu mare! si m-am facut om mare la 20 de ani! am ramas fara parinti si brusc am devenit om mare! baietiii! hmmm! capitol inexistent pt ca nu aveam de unde alege si ce sa aleg! acum sunt om mare, am un job, am un iubit, o viata calma, am prins gustul iesirilor la biliard si viatza are gust!

nicolle_rox a scris:

theSame_ElaElis a scris:

dar eu aveam filosofia proprie: de ce dom-le sa stau intr-un loc plin de fum si galagie si sa dau si bani pentru a pleca obosita si cu urechile pacanind????

exact asta mi-am zis sui eu de la un moment dat, cand n-am mai avut chef de iesiri doar de dragul "vietii sociale"....am invatat sa spun NU, daca trebuia sa merg la o chestie unde stiam ca nu m-as fi simtit bine, pierdeam si timpul etc. Binenteles ca am fost catalogata (din nou) drept tocilara...vezi Doamne, daca stai in casa nu poti face altceva decat sa tocesti... eu citeam, ascultam muzica, desenam, barfeam cu mama...am facut lucruri pe sufletul meu!!! nu mi-a parut si nici nu-mi pare rau...ce-a fost de trait in adolescenta am trait destul si ma multumesc cu ce a fost... pacat ca nu aveam internet pe atunci si nici foru,mul asta, poate nu m-as mai fi simtit asa o "paria"...

asa e ! nici eu nu regret nik! am invatat sa beau cafea de la mami! facea si imi dadea si mie cate un pic pana ce pic-ul acela a devenit o ceasca oficial si beam cand povesteam si nu aveam altele de facut! ah! ce viata frumoasa!

asta e ! ea m-a ajutat sa devin ceea ce sunt! si tatal meu ! ma intelegeam perfect cu ei!

mersi! cand imi face iubi cafeaua dimineata imi aduc aminte de ei doi cum beau impreuna cafea diminetile! o facea tati! offf! s-au dus....

Pot sa zic ca si viata mea s-a schimbat destul de mult. Si ma bucur pentru asta. eram o fata simpla, nu=mi pasa de ce ziceau ceilalti, nu vroiam sa ies in evidenta cu nimic si nu faceam ceva doar pentru ca era la moda. Am o sora mai mare, si asa cum se zice ca cei mai mici is mai rasfatati, pot sa zic ca a fost si cazul meu. Ma simteam bine in familie ca ei incercau sa lase tot timpul dupa mine. Chiar si sora mea mai mare lasa asa cum ziceam eu. Am invatat sa ma bucur de lucurile simple, si ceea ce altora poate li se par nimicuri, mie mi se par minunatii si sar in sus de fericire de fiecare daca cand se intampla ceva frumos. In generala ma intelegeam bine cu colegii, insa nu aveam multi prieteni. ieseam doar cu sora-me si cu inca o vecina, care era de varsta mea. nu era un copil rebel si mi se parea asa frumoasa viata...vedeam totul in roz si credeam ca totul e perfect. nu concepeam ca se putea intampla ceva rau in viata mea.
Insa cand am terminat clasa a 8-a au inceput sa se schimbe si lucrurile. In clasa a 9-a am avut si primul meu prieten. Atunci mi se parea si mai frumoasa viata, insa am facut prostia sa ma las inselata de el. Cum eram eu o fata visatoare, si prea buna, asa cum spune multa lume, in clasa a 10-a mi-am inceput viata sexuala cu el, si imi pare rau si acum pentru chestia asta, pt ca tot atunci am avut si prima deceptie in dragoste. De atunci s-a terminat cu Ancuta de altatada, pe care o fraiereau toti....care visa la printi pe cai albi. Atunci am inceput sa vad si partea urata a vietii. Am inceput sa observ invidia dintre oamenii ((fiind intr-o clasa cu 28 de fete) am vazut cat de rele pot fi, si am inceput sa-mi ignor mare parte dintre colegi. prietena pe care o aveam eu din copilarie a luat-o pe alte cai, a datin rrock, tigari, bautura....si desi l-a inceput ma simteama sa prost ca nu puteam sa o ajut, acum am ajuns sa o ignor si pe ea. Poate asa e cel mai bine. Mi-am facut o alta prietena in liceeu, care e singura mea prietena si cu care si acum ma inteleg foarte bine, insa ea avea prieten si eu nu, asa ca nu putea iesi tot timpul impreuna. Nu am avut niciodata o gasca, asa cum are multa lume, si de foarte putine ori am fost in cluburi. Nu pentru ca nu ma lasau, si penttru ca nu ma tenta, nu vedeam nimic deosebit acolo, ami ales ca nu fumez, nu beau cafea sau alcool.
Bineinteles ca mi-am pierdut si increderea in baieti si nu mai vedem viata asa roz ca atunci cand eram copil. Incepusem sa cred ca viaat nu are nici un ros, nu ma mai bucuram de lucrurile simple de dinainte, nu mai eram fetita care radea din orice. Acasa eram, si sunt in continuare rasfatata, da nu-mi mai place chestia asta. Imi era frica de relatii, imi erau frica sa iubesc si sa daruiesc iar totul, nu vroiam sa sufar din nou si sa fiu luata drept proasta. Asa ca mi-am propus sa nu mai iubesc niciodata.Imi continuam viata monotona de zi cu zi,la scoala, acasa...invat destuld e bine, de asta nu s-a putut plange nimeni, da faceam toata astea pentru ca asa trebuia, nu pentru ca vroiam eu sa le fac. Am mai avut cateva relatii, da nu era nimic serios, nu puteam sa stau cu cineva si sa ma gandesc la tot timpul ca nu tre sa ma implic in relatia, pentru ca nu vreau sa sufar.
Il cunosteam pe paul de mult timp, era unu dintre cei cu care am stat numa la vrajeala (asta nu insemnad ca doar ca sa o fac cu el), sa am si eu prieten, si desi, chiar si daca eram despartiti, a incercat timp de aproape 2 ani sa se apropie de mine, nu a reusit niciodata pt ca nu l-am lasat. Insa totul s-a schimbat in 24 decembrie 2006. A venit la mine la colindat si m-a prins intr-un moment de slabiciune si i-am spus tot ce am pe suflet. De atunci nu m-a mai lasat, acum suntem tot impreuna si totul e frumos M-a facut sa vad iar doar partea frumoasa a vietii, m-a facut sa ma bucur iar de lucrurile simple si sa incepu o noua zi cu zambetul pe buze. M-a facut sa iubesc din nou, fara sa-mi dau seama si fara sa-mi propun asta. M-a facut sa dariuiesc iar tot ce am mai bun din mine si de data asta chiar nu-mi pare rau. Desi nu avem multi prieteni, nu avem gasca cu care sa pierdem noptiile prin cluburi, ne avem unu pe altu si ajunge. Acum o sa termin si clasa a 12-a, sper ca cu bine si avem multe planuri de viitor impreuna. Si am incredere ca va fi totul bine.

Mi-am cam dat drumul la "gura" si m-am intins la povesti. Nu stiu cand o sa aveti voi rabdare sa cititi toate astea, insa eu ma sim mai bine ca m-am descarcat. Si va multumesc ca sunteti aici pentru mine si pentru toate fetele care au nevoie de ajutor

eu  am  fost  in  mare   parte  copil  cuminte....o  skimbare  s'a  petrecut  de'a  lungul  anilor  de  facultate, dar  nu  brusca,  cu  privire  la    comportament,  nu  mai  sunt  baietoaica  de  alta  data,inainte  mi  se  tot  atragea  atentia  k  nu  sunt  feminina  deloc   iar  acum  i'am  cam  socat  pe  majoritatea, vestimentatia, am  adoptat  o  tinuta  usor  eleganta,nu  mai  sunt  la  ordinea  zilei  hanoracele , adidasii, ghiozdanul ... incepusem   sa'mi  doresc  o  relatie  de  lunga  durata  si  sa  nu  mai  umilesc  baietii   si  sa  le  dau  papucii  la  nici  2  saptamani....  am  uitat  sa  mai  joc  si  tenis  de  picior    dar  vecinii  in  schimb  sunt   very   happy  k  nu  mai  le  sunt  masinile  lovite  si  zgariate    plus  zgomotul  pe  care'l  faceam  in  timpul  partidelor  de  tenis   s'a  diminuat.....