Dilema-2

tu ai pus punctul pe i foarte bine, stiu. am luat aminte la ceea ce mi-ai scris si-ti multumesc. Pai nu l-am iertat, doar m-am invatat sa nu-mi mai pese cu cine iese. Oricum el isi gasise pe cineva deja. La cateva zile dupa ce ne-am despartit, iesea deja cu alta de mana. Doar ca nu i-a mers cu tipa respectiva si a reinceput sa ma caute. Mie imi mergea binisor pana am inceput sa vorbim din nou si mi s-a facut dor de el pana am cazut de tot in pacat...Stiu ca sunt slaba,dar nah...

vai ce urat suna spus de altcineva.... am terminat relatia pentru ca nu ma vedeam pe viitor cu el. acum dupa o pauza de 3 luni, toate par asa indepartate...sper ca dupa 4 zile de concediu impreuna sa revin la hotararea mea initiala. God, I'm stupid ma vad scriind si mi se pare aberant cum gandesc....

Incerc de ani de zile sa-l vad altfel. Nu cred ca o sa se mai schimbe ceva. Am avut un moment de slabiciune
Tot incerc sa sper la o dragoste de-aia mare si frumoasa. Daca nu e la inceput de casnicie, atunci cand sa mai fie? Da' incep sa-mi pierd speranta si in asa ceva...

26 nu pare, asa-i?   

nu ma vad, si as fi lungit-o muuult timp in plus fata de anii astia 5, dar am inceput sa-mi pun intrebari de genu' daca m-as vedea cu el tot restul vietii. Si nu ma vedeam. Si atunci mi-am facut curaj si am pus punct. Au fost discutii de casatorie, dar n-am inteles niciodata de ce m-ar vrea de nevasta daca intre timp iese ca intre amici si cu altele...Ai mei au zis ca probabil impins de maica-sa ( care i-a cam dictat toata viata) care a vazut ca-s fata de casa si ma cam vroia de nora... As vrea si eu la un moment dat familia mea. Si mi se pare ca imi scad sansele pe zi ce trece

Eh, aici apare alta problema a mea. Nu m-am considerat niciodata prea frumoasa sau prea desteapta cat sa ma placa vreunu' mai rasarit, desi fac mereu pe grozava. Si daca mai combin asta cu carapacea din care ies foarte greu, e combinatia fatala... Cand imi place cu adevarat de cineva, am tendinta de a-l provoca, de a-i pune la incercare rabdarea...sunt praf

cred multumesc mult mult mult

Am din nou, mari probleme in a vedea lucrurile limpede si as avea nevoie de ajutorul vostru. M-am despartit de prietenul meu cu care am avut o relatie luuunga si am gasit pe altcineva cu care sunt de aproape 3 luni si care imi ofera aproape tot ce am nevoie: afectiune, atentie, grija, rasete, activitati destul de variate. Exista doar 2 mari probleme. Una ar fi ca inca nu si-a terminat facultatea pentru ca a avut o situatie mai speciala in familie, facultate pe care o termina anul asta,iar mama insista ca e sub mine dpdv social,intelectual si ce-i drept ma cam roade faptul ca nu le are "in linie" asa cum cred ca ar trebui sa fie deja..... Alta ar fi ca, fiind mai mic ca mine cu 2 ani,o sa dureze probabil inca vreo 2 pana se pune pe picioare cu un salariu decent si ramane lunar pe minus,ceea ce mie nu imi ofera sentimentul de stabilitate de care as avea nevoie intr o eventuala relatie cu un " viitor". Cum sa fac sa imi dau seama daca merita o astfel de relatie, sub lupa critica a mamei,sub lupa critica a societatii si sub lupa critica a mea?

Spuneai ca e mai mic cu 2 ani, daca erai tu mai mica decat el cu 2 ani sicinca erai studenta? Insemna ca ii esti inferioara social/intelectual? Am inteles ca te deranjeaza faptul ca nu a terminat facultatea, dar asta nu inseamna ca e sub tine...din punctul meu de vedere nu asta ar fi problema, dar tu trebuie sa stii ce vrei, ce asteptari ai. In caz de un viitor, cum spuneai, voi il veti avea, nu mama ta si nimeni altcineva.
A 2-a problema...nu cred ca e vreun student ce sa si munceasca si sa aiba un salariu decent, sau sa se poata intretina singur, poate dupa finalizarea studiilor il va avea. Daca la stabilitate te referi la cea financiara, ma repet..e student, nu o poate oferi, momentan..
Dar tu trebuie sa vezi exact ce iti doresti de la persoana de langa tine si daca el se pliaza pe asteptarile tale