Despre relatiile noastre!-11

lasa ca si soacra-mea cand m-a vazut prima data ne-a pus sa stam drepti unul langa altul sa vada daca nu sunt mai inalta ca fii-su!
eu zic sa faci si tu cum am facut si eu cu ei: m-am dus, am inceput sa vorbesc despre toate nimicurile posibile: vreme, politica, ce au mai zis astia pe la televizor....iar cu ajutatul, nu ma bagam! intrebam pur si simplu "cu ce sa va ajut?" ca automat zicea "cu nimic, stai linistita" si ca sa par fata simtita, strangeam si eu teanc farfuriile de pe masa
treci tu peste toate astea, fii tu mai desteapta si mai maleabila decat ei, ce daca au 40 de ani?!?

eu nu imi cunosc "socrii" dar din cate am auzit sunt f de treaba.sper sa nu fie fitosi avand in vedere ca ea e economista si el e antrenor de halterofili pe la bucuresti....
cred ca revelionul il fac la ei si probabil atunci ii voi cunoaste....

decat de nebuni pe strazi...

eu nu o stiu decat din poze,e tare cocheta...

Allys, o sa vezi ca in timp, chiar daca ramaneti impreuna... mama ei va afecta relatia voastra, tot timpul vor exista discutii si pana la urma o sa te saturi si o sa il lasi... iti spun din experienta.
Asta nu inseamna sa faci ca mine, dar si eu credeam ca o sa raman cu el si nu cu mama lui... gresit... tot se baga unde nu ii fierbea oala, tot spunea cuvinte urate si uite asa incet, incet m-am saturat de amandoi 

suntem impreuna de trei ani   si pasu cel mare cred k o sa il facem in 2009 sau 2010

allys a scris:

feteleee... help! cica tre sa ma duc maine sau poimaine sa vb cu soacra-mea. vorba vine. nu suntem casatoriti. cu mama lui ca ne uram de moarte. si si-a dorit el sa ne intalnim cu ai lui sa clarificam lucrurile. chiar daca nu o sa mai fim impreuna. ca la noi asa e: ba ne despartim ba ne impacam. nu va chinuiti sa ma intelegeti ca nu-i nimic de inteles.
ufff nush cum sa explic cat mai pe scurt situatia ca sa intelegeti cum stau lucrurile si sa-mi spuneti care e partea mea de vina.
cand i-am cunoscut pe ai lui prima data, acum doi ani, toata vizita s-a rezumat la a ne uita cu totii la stiri. nimeni nu a vb cu nimeni. doar hai ia si gusta din placinta bea un pahar de vin. insistente de genul asta. eu is o fire introvertita, nu's sociabila si nu's comunicativa. in general astept sa vad ce-i poate capul omului si abia apoi ma pornesc la discutii.  ma asteptam ca ei, niste oameni de 40, respectiv 50 de ani sa ia initiativa sau macar sa fie gazde primitoare. nu mi se pare frumos sa-ti vina omul in casa si tu sa te uiti la tv. prietenul meu este foarte sociabil si extrem de vorbaret. in situatia aia nu a scos niciun cuvant si n-a facut decat sa se uite si el la stiri. nu am inteles de ce a fost atmosfera atat de tensionata si nu am inteles de ce el a avut atitudinea aia. eu il cunosteam altfel. ca sa nu mai spun... cand am intrat am fost analizata din cap pana in picioare intr-un mod cat se poate de vizibil. am zis buna seara si apoi au fost cateva secunde penibile in care nimeni nu a zis nimic si m-au privit din cap pana in picioare de parca eram piesa de muzeu.
apoi singura curiozitate pe care au avut-o a fost: ai intrebat-o daca i-a placut casa noastra?
a doua vizita: maica-sa vorbea cu el si apoi m-a intrebat pe mine daca vreau cafea. eu nu o vedeam si n-am inteles ca vb cu mine. el n-a mai raspuns si ramasese intrebarea ei fara raspuns. eu am intrebat: cu mine vorbiti? si ea mi-a raspuns: da cu tine. ca nu-s nebuna sa vb singura.
n-am inteles cu ce am deranjat-o de mi-a vb asa.
o lunga perioada, cateva luni bune, numai el a venit la mine. eu n-am mai calcat pe la ei. nu ne simteam bine unii cu altii. nu imi sta in caracter sa ma bag pe sub pielea omului, nici sa fiu pisicoasa sau ipocrita. daca imi place omul imi place. daca nu, nu deranjez cu nimic. stau la distanta. in toata perioada asta, de vreo 6 luni, el nu mi-a zis decat o data ca ar trebui sa mai vin si eu pe la el ca se intreaba ai lui ce probleme sunt de nu ma vad la ochi. mie in tot timpul asta mi s-a parut ca si lui i-a fost la fel de comod sa vina el la mine si eu sa nu trec pe la el.
apoi am mai inceput sa-i vizitez. de fiecare data maica-sa imi raspundea in sictir la buna ziua si incruntata si atat.
acum am reusit sa scot de la el cate ceva. ce nu-i convine maica-sii la mine.
nu ii place ca nu-s tupeista, ca nu comunic. sunt prea tacuta. i-ar fi placut sa fiu bagacioasa pt ca cica toti oamenii pe care i-a cunoscut ea asa sunt.
nu-i convine ca eu niciodata nu m-am dus sa-i spun: haideti sa va ajut sa faceti nush ce. eu merg rar la ei, nu ma pricep la bucatarie si sunt foarte neidemanatica si chiar nu m-am bagat in blidele lor si chiar nush unde as fi putut sa ma bag si eu pt ca el mai are inca un frate si doua surori si sta si cu bunicii. la cata agitatie e acolo eu lipsesc s-o ajut pe ea sa duca farfuriile sau sa puna cutite la masa. am ajutat si eu pe ici pe colo, dar nu m-am implicat prea mult. eu cred ca normal e sa-mi spuna: fato fa si tu asta.
daca imi spunea  sa fac ceva si eu ii spuneam sclifosita ca nu fac pt ca mi se rup unghiile sau mi se aspreste pielea atunci era indreptatita sa nu ma suporte. dar asa... chiar atat de mult am gresit?
si inca ceva nu-i convine: ca nu-i zic saru' mana.
eu m-am gandit ca are mintea mai deschisa. e de la oras, a fost crescuta la oras, acum face a doua facultate si are 40 si ceva de ani, e tinerica. m-am gandit ca un om care are doua facultati nu poate sa aiba mintea atata de ingusta incat sa-si imagineze ca daca nu zici saru' mana si zici buna ziua inseamna lipsa de respect.
spuneti-mi si mie unde am gresit eu extraordinar de mult incat sa ajunga sa ma faca "javra". sunt eu chiar atat de nebuna? au ajuns sa ma macine anumite lucruri. nu mai spun cate certuri foarte mari am avut pe tema asta si cat de mult il doare pe el situatia care exista. spuneti-mi ce as putea sa le spun eu ca ma deranjeaza la ei. mi-e rusine sa le zic unor oameni care-s de varsta lu' maica-mea ca eu consider ca e vina lor pt situatia creata. si din punctul meu de vedere pot sa mai faca inca 15 facultati ca tot prosti mor. chiar sunt eu cea care trebuia sa ia initiativa? nu cei mai in varsta ar trebui sa fie mai copti la minte si sa incerce sa comunice cu un plod. sunt copil pe langa ei. ce parere aveti? spuneti-mi ce greseli am.

io zic sa ti se rupa ... nu ai cum sa schimbi oamenii astia... asa k las-o balta
Aaaaa! Sa nu cumva sa te apuci sa-ti spui parerea sau ceva  pentru ca din experienta mea cu acesti oameni, tot ce spui va fi folosit impotriva ta. Deci ce o sa spui tu o sa interpreteze cum vor ei si la sfarsit o sa zica: ai vazut ce-a zis ? Aasa ca mai bine stai in banca ta si dai din cap(faci si tu un compromis) o lasi sa zica ce vrea si aia e .... Caci nu ai cu cine sa discuti

Ultima oara a fost editat de pink_martini (2008-12-29 17:52:05)

Eu sunt cu sotul meu de 5 ani, casatoriti de 1 an si jumatate. Pana acum vreo saptamana toate bune si frumoase cu soacra mea. Au fost momente cand m-au mai deranjat unele lucruri dar am preferat sa evit discutiile cu ea. Este singurul om cu care evit discutiile ptr ca este extrem de orgolioasa si de mandra. Nu zic, ca si eu sunt dar am o limita. Ea niciodata nu recunoaste ca a gresit undeva si daca ii spui ca e de vina, pai se te fereasca Dumnezeu ca te face sa crezi ca nu esti in stare de nimic. Pai am evitat un an , doi , trei, cinci dar la un moment dat mi-au sarit capacele si mie. I-am zis frumos, calma fara strigate si far jigniri ce m-a deranjat in acel moment si bineinteles ca a sarit ca arsa ca de fiecare data. Mi-a zis vreute si nevrute. De ce tipa ea mai tare la mine de aceea ii vorbeam eu mai calma. Si uite asa de vreo saptaman nu vorbim si nu cred ca e rost de impacare prea curand ptr ca vad ca se tine tare pe pozitie si sustine sus si tare ca ea nu a gresit cu nimic si e mirata toata cum de am indraznit eu sa-i zic unele lucruri.
Sincer aveam nevoie de o pauza, parca e bine sa nu o mai aud ptr ceva timp
La un moment dat ne vom impaca dar din acel moment mi-am promis mie ca nu voi mai evita discutiile cu ea si ii voi spune ce si cand ma deranjeaza ceva. Si uite asa ne vom certa si ne vom impaca la nesfarsit, eu tratez problema foarte senina si in niciun caz nu o vorbesc de rau in fata lui.
Asa ca Allys, asa sunt toate mamele de baieti......cred ca nu-si dau seama si la un moment dat mai dau ca bata-n balta.

allys mama da parca mergeati dincolo sa va faceti un viitor
eu nu mai inteleg

Imi aduc si eu aminte cand mi-am cunoscut "socrii". Au fost foarte draguti, ne-am inteles foarte bine, maica-sa din 5 in 5 minute se minuna ce par lung si frumos am, ce subtirica si mladioasa sunt, tot din astea... Am povestit de familia mea, am spalat vase, m-am jucat cu cainele, tot tacamul, ce mai... Apoi sa aflu dupa cateva luni ca lui maica-sa ia placut de mine, nici o problema, dar taica-su nu ma place fiindca (si aici vine socul) ... par prea fragila si subtirica pentru a purta copilul prietenului meu. As fi priceput sa nu ma placa fiindca (cand am fost la el era vara) ma imbrac cu fuste scurte si bluze oarecum decoltate (ori una, ori alta, niciodata amandoua) sau fiindca fumez sau cate si mai cate ca am defecte dar la asta nu ma asteptam. Ma bucur ca nu a venit vorba sa ii spun ca oricum nu vreau copii de felul meu. Prietenul meu rade si face misto de asta dar eu am fost chiar afectata. Eram impreuna de abia 6 luni cand i-am cunoscut pe ai lui. Am ramas destul de uimita.