Spiritul Craciunului-3

Eu imi aduc aminte ca am crezut in mos craciun pana pe la 12-13 ani si intutdeauna cu o zi inainte de craciun mergeam cu tati si luam brad din cismigiu.. si vasc si aveam amandoi mania sa avem brad pana in tavan si suuuper stufos Mama lucra pe 24 pana pe la 9 seara, asa ca muuulti ani bradul l-am impodobit eu cu tati. Cand eram mica puneam toate prostiile in el, imi placea sa fie f f f colorat si daca aveam 3 instalatii d-alea cu beculetze, pe toate 3 le puneam in brad De cativa ani il fac numai rosu cu albastru (fara absolut nicio legatura cu echipa de fotbal )... Dar ma enerveaza faptul ca au facut culorile oficiale ale craciunului rosu si alb. Astea-s porcarii venite de la americani, mai precis de la coca-cola Deci, de cand am aflat de asta, il fac numai rosu si albastru. In brad pun doar o instalatie, maaxim 2 iar restu le lipesc pe geam. Anul trecut mi-am facut pe geam o stelutza... Vreo 2 ore m-am chinuit sa o prind cu scotch, sa fie toate laturile egale.. am facut proiect inainte, am masurat instalatia, am impartit la cate linii drepte aveam de facut, etc Imi aduc aminte cand eram mica si mergeam cu colindu` prin bloc.. Si nu ne duceam pt bani.. ne duceam pt ca ne placea sa cantam si sa vorbim cu lumea, ne placea cat de fericiti erau oamenii cand ne deschideau usa.. Aveam o vecina care mereu ne baga in casa si ne dadea covrigi, nuci si gutui si ne spunea povesti, ne punea sa-i spunem si alte poezii.. Parca era o mandrie sa canti colinde, sa spui poezii... :-< Imi aduc aminte ce simteam pe vremea aia.. era un sentiment pe care nu l-am mai avut niciodata, de cand am aflat ca exista mos craciun.. si parca atunci cand ma puneam in pat si imi doream sa adorm mai repede, ca sa vina mosu, simteam k e un sentiment care nu se va mai intoarce niciodata... Cred ca aia era adevarata fericire... Eliberarea totala de absolut orice era pamantesc, increderea in mister, dorinta, nerabdarea.. se amestecau toate si dadeau cel mai frumos sentiment din lume... Pe vremea cand iubeam orice se poate iubi pe lume, cand era totul curat si pur - gandirea, sufletul.. TOTUL... :-< As da orice sa mai am sentimenul ala mcar odata in viata... As da orice sa existe mos craciun, as da orice k toti oamenii sa se iubeasca intre ei si vietile tuturor sa fie un ajun de craciun din copilarie... :-< :-< Gata ca m-a luat valu` si incep sa plang.. O sa fac poza la cateva poze de cand eram mica, de craciun, sa vedeti si voi ce mecla de copil fericit aveam

mie mi-ar place sa fim numai noi doi fara toata gasca de prieteni rude parinti frati surori....sa ne trezim amandoi sa facem dragoste sub brad sa papam si apoi sa stam imbratisati toata ziua...iar daca ar fi zapada sa iesim la o bataita cu zapada pe seara numai noi doi...sa vad luminile parcului sclipind in ochii lui, sa ne sarutam pe saturate si apoi uzi si fericiti sa ne intoarcem acasa si iar sa facem dragoste la lumina bradutului si sa adormim imbratisati...

Ce povesti frumoase!... as vrea si eu sa retraiesc Craciunurile copilariei... si sa fie zapada multa, multa ca in alti ani...in ultimii ani m-am rugat pentru un pic de zapada, macar sa fulguiasca decat sa fie strazile uscate si cenusii...

bubutadana a scris:

berbecutza_ali a scris:

...fulgii de nea care se aseaza cuminti unul dupa altul rezultand  zapada pufoasa pe care ma chinui sa o dau de pe alee dimineata devreme... miros de portocale si vanilie... si aroma proaspata de brad... colinde... in casa e cald si placut, bunicul sparge nuci si bunica framanta cozonacul... beau o cana de ceai fierbinte de busuioc cu paine calda si nuci rumenite pe plita din bucatarie, dau de mancare la catei... impodobim bradul... seara de Ajun cu luminile din brad, colinde si troznetul focului in soba....
E casa in care am crescut de mica, e casa bunicilor... acolo stau si acum, doar ca ... nu mai e la fel... e primul Craciun fara bunicul...
Mi-e dor de zapada inalta in care ma chinuiam dimineata sa tai poteca, de povestile bunicului, de cozonacul bunicii...

Mi-au dat lacrimile...

f frumos simt miros de sarmalute si de busuioc si de cozonac

tin minte si un craciun care nu a fost asa frumos...adica nu a fost impreuna cu parintii mei...inainte de '89 stiti, nu prea era voie sa se sarbatoreasca Craciunul si parintii mei au trebuit sa lucreze..eu si sora mea am petrcut craciunul la bunici, si chiar daca bunica avea grija mare de noi, tot nu era ca acasa...au facut pentru noi un bradut, impodobit cu bomboane, ca bunicii nu aveau globuri, iar eu cu sora mea am facut ghirlande din hartie colorata. am primit cadouri frumoase atunci (avusesera grija parintii sa le trimita din timp), o papusa mare si turta dulce frumos decorata...cu toate astea, au fost mai frumoase craciunurile in care primeam un cadou mic, dar eram acasa, cu ai mei...Doamne, ce bine mai era cand ma trezeam dimineata in saptamana Craciunului si mirosea casa a cozonac si paine calda! mama era cu treburile si noi mergeam la cumparaturi...in zilele acelea il ocoleam pe tata cand sosea cu sacosele de la servici de obicei il cotrabaiam dupa ceva bun, dar inainte de craciun nu, imi era frica sa nu aiba cadoul acolo si sa imi stric surpriza... nici pana in ziua de azi nu am reusit sa ii prind in "flagrant", mama inca reuseste sa ascunda bine cadourile...
Un Craciun frumos a fost si acum 2 ani, cand am iesit cu sania impreuna cu sora mea, cu mama, cu sotul si cu soacra mea...si am dat toti in mintea copiilor...si ce frumos se vedea de pe partie tot orasul sub zapada si muntii si brazii...iar cand ne-am intors, am facut vin fiert si salata de fructe cu multa frisca... O lata placere a mea cand merg acasa de Craciun e sa ma trezesc dimineata devreme si sa beau o cafeluta cu mama...anul trecut am inventat un sortiment buuun de cafea, cu frisca multa si ciocolata amaruie si fire de cafea presarate pe deasupra, i-a placut pana si mamei...Doamne, in ce nebunii am dat, insa nu m-as mai opri din povestit... astea sunt detaliile care imi aduc aminte de Craiunurile trecute...

Ultima oara a fost editat de nicolle_rox (2007-11-08 11:59:38)

Fac eforturi sa imi amintesc de Craciunurile copilariei mele insa in afara de mirosul de cozonac nimic altceva nu imi vine in minte...am avut brad in fiecare an, impodobit de mama si am primit cadouri in fiecare an...astea insa sunt informatii...nu resimt nici o emotie gindindu-ma....
Imi plac insa Craciunurile de acum cind mergem toti trei fratii cu soti/sotii si copii acasa la mama si la tata si punem toti caudourile pentru toata lumea sub brad. Imi face mare placere sa cumpar cadouri de craciun pentru toti ai mei(sunt vreo 20 pentru ca si fratii si parintii lui Dragos sunt tot ai mei)... Imi umple inima de bucurie insa emotia de pa fata sora-mii asteptind sa deschidem noi cadourile si licarul de fericire din ochii ei cind vede ca ne plac....in mod spectaculos, sor-mea, omul cu care ma cert cel mai mult si cel mai rau, este cea care face, in fiecare an ca pentru mine Craciunulsa fie nu doar o sarbatoare obligatorie ci chiar o bucurie

zapada si colindele.. asta inseamna Craciun.
si miros de cozonac
din pacate sunt cam departe de casa si cred ca o sa ajung dupa ce au fost facuti cozonacii..
si zapada? sper sa vina si zapada.. daca nu, mergem noi la ea

offff simy! te inteleg atat de mult; 6 ani am trait acest sentiment de Craciun sau Paste!

va rasari iar soarele si pe strada ta!

eu_vreau a scris:

http://www.youtube.com/watch?v=EWHgQtz9kqw

foarte dragut